Astazi sambata, pe la ora 17.00 am plecat cu masina sa caut varza pentru pus la murat. Drumul pana la piata era liber, putine masini prin centrul Ploiestiului, iar catre piata, pe o portiune de drum de aproximativ 200 m NICI o masina. Am semnalizat regulamentar dreapta si am vazut 2 politisti care priveau circulatia pe celelalte strazi-pentru ca asa cum am spus, nu era nici o masina iar pietoni nu au voie in aceasta zona.
La nici 5 m dupa incadrarea pe banda mea, imi face semn un politist sa opresc. Vine- zambind-, imi cere actele, il intreb ce-am facut, imi cere sa-i arat actele si apoi imi va spune; ma "citesc" interior si vad ca nu simt nici un pericol, imi caut actele- timp in care il mai intreb odata cu ce-am gresit. Imi repeta ca-mi spune dupa ce-i arat actele. N-am simtit nici sa fiu mai catolica decat papa si sa-l intreb de ce nu s-a recomandat. Pentru ca SI asta mi-a atras atentia de la inceput. Nu a fost oficial. Zambind in continuare dupa ce i-am aratat actele, ma intreaba -nu stiti ce-ati facut? Nu. Imi cere si asigurarea si atunci imi spune - de ce mergeti cu farurile mari aprinse? Si pe pozitie? Daca nu vreti, nu le folositi deloc sau folositi-le macar pe cele de intalnire. Mi-am dat seama ca avea dreptate. Dar de cand a spus cu ce-am gresit, mi-am cerut scuze. A zambit in continuare, mi-a dat actele si a plecat. Fara sa ma avertizeze nici oficial si nici prieteneste ca sa fiu mai atenta alta data. I-am spus multumesc.
Priveam ce se intampla si vedeam totul ca o scena dintr-un film dat cu incetinitorul. Parca nici n-a existat acest dialog. S-a mai intamplat si altora sa fie iertati/iertate de catre un politist atunci cand au incalcat o regula. Poate s-au tocmit, poate au impresionat emotioanal, poate au contraargumentat. Nu stiu-orice metoda pentru a scapa de o amenda. Acum am simtit ca era ALTCEVA.
Ma gandesc ca vazand de cand am carnetul de conducere - 1991- a considerat ca pot fi iertata. Poate.
Ca sa ies din parcarea unde am oprit, a trebuit sa dau cu spatele. Am pus avariile, m-am asigurat si am iesit. Cu farurile stinse. Atunci am realizat ca nu stiam exact cum trebuia sa tin farurile si ca era un subiect vulnerabil pentru mine. De cand am aceasta masina.
Am plecat. N-am gasit varza. Peste 5-6 minute cat a durat pana m-am intors prin locul cu cei 2 politisti, nu am mai gasit pe nimeni. La nici o intersectie. Venisem cu gandul -SINCER- sa-i multumesc. Simteam ca mi-a facut un dar. Nu am avut cu cine sa mai vorbesc. Nu fusese masina de politie, alt echipaj nu era, ei nu mai erau.
Este sambata. Saturn ne da sau ne ia cate ceva. Eu am simtit ca am primit ceva. Am fost invatata intr-un mod ....usor. Si mi-am amintit de vorbele mele pe care le exprim ori de cate ori am ocazia: in viata inveti usor-intelegand- sau cu durere. Un Maestru budhist -am vazut saptamana trecuta ca spunea- ca in viata poti atinge iluminarea prin sacrificiu sau intelegere. Ambele Cai sunt corecte. Sunt bune. Fiecare suflet are libertatea de a alege cum o face. Eu am ales constient sa invat prin intelegere.
Voi ce alegeti?
Acum, inca o data ii multumesc Ingerului care mi-a purtat de grija si m-a ajutat sa inteleg si sa invat ceva, intr-o maniera usoara. Nu prin suferinta (amenda, puncte luate, nervi, etc).
Pentru ca eu nu cred in coincidente. Prea multe semne de-a lungul vietii mi-au aratat ca suntem atentionati sau avertizati ori ajutati pentru a crede ca lucrurile se desfasoara haotic.
Acum am inchis telefonul dupa o convorbire cu o prietena al carei frate de 36 de ani are cancer la intestinul gros. A spus ca dupa prima operatie- 2 operatii in 8 zile- i-a fost bine 3 zile iar sambata seara, cu apogeu aproape de miezul noptii, i-a fost foarte rau. Tot sambata. O simpla coincidenta?
O alta prietena imi spunea in urma cu 2 zile ca asteapta un semn de la divinitate sa inteleaga ce alegere sa faca intr-o situatie delicata si importanta pentru ea si familie. Atat a asteptat un semn-UN ANUME SEMN- incat, a avut probleme -mari- la ochiul drept. Pentru ca nu vedea CORECT situatia. Nu accepta sau nu intelegea semnele deja primite. Si de ce la ochiul drept? Pentru ca tocmai semnul primit prin sotul ei- ochiul drept-masculinul din noi sau relatia cu persoana de gen masculin-l-a ignorat. Cand de frica-inconstienta frica!- si-a cerut scuze fata de sot, s-a rezolvat si problema la ochi. Fara interventia unui medic.
O simpla coincidenta?
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu