In aceasta seara am fost la o intalnire de.....cenaclu/dezvoltare personala. Nu ca invitata a organizatoarei ci ca invitata a unei prietene care a anuntat pe facebook locatia, ora si evenimentul.
Ma bucur ca am ajuns. Ca de aproape fiecare data, intr-o situatie de viata, s-a adeverit expresia populara: "Unde dai si unde crapa."
La vreo jumatate de ora de la incepere, am realizat si rolul meu la aceasta intalnire. Si MULTUMESC ca am ajuns.
Dar.......Vreau sa redau una din ideile pe care le-am prezentat- poate cu prea multa vehementa-despre suferinta.
Este o mare intrebare si provocare/cautare pentru oamenii zilelor noastre- deopotriva cei tineri sau maturii- de a se SIMTI IMPLINITI.
Cei tineri sunt ca zebrele proaspat lasate libere. Nu stiu incotro s-o ia.Cei maturi sunt ca ursii de la zoo-prea mult timp tinuti incorsetati si la fel de dezorientati de libertate.
Fiecare SIMTE ca lipseste ceva. Ca este NECESAR ceva pentru a se simti bine. A face shopping, te poate ajuta pe moment dar nu esential. A merge intr-o excursie/concediu (fara a lua in calcul cheltuielile) poate fi o supapa de aerisire pentru creier/ minte. Dar tot lipseste CEVA. Acel ceva este parte din noi, este IN noi si am uitat drumul catre el sau am uitat ca-l putem gasi in noi. Este insasi ESENTA noastra.
Este cea care ne face sa simtim ca traim. Sa simtim ca ne este suficient ceea ce-am facut, ce facem sau ceea ce exprimam.
Sunt tot mai multe persoane adulte care spun : simt ca vreau sa fac ceva. Vreau sa ajut. Nu-mi mai este suficient ca fac mancare, am grija de casa, oricum o fac, vreau altceva.
De cele mai multe ori, aceasta dorinta nu este corect inteleasa si acceptata de partenerul/partenera de viata.
Pentru ca se incurca/se amesteca notiunile de dorinta de a face ceva cu cea de dorinta fata de cineva.
Nu ne place sa ne simtim inlocuiti sau ca nu suntem suficienti pentru cei de langa noi. Este alt subiect si poate il detaliez cu alta ocazie.
Revenind la intalnirea din aceasta sera. S-a adus in discutie termenul de suferinta. S-a emis opinia de a incerca sa ajuti pe cineva, de a-i arata unde sufera si de a incerca sa-l scoti din suferinta.
1. Nimic nu putem face pentru NIMENI atat timp cat el nu ne cere.
2. Cat timp nu ne cere, inseamna ca nu-si da seama/ nu este pregatit / nu intelege ca are o problema/suferinta.
3. Sunt oameni care AU NEVOIE de suferinta, de ACEA suferinta de care noi vrem sa-i vindecam, tocmai pentru A SE VINDECA SUFLETESTE. Acea suferinta este INSASI instrumentul cu ajutorul caruia acel om se vindeca. Nu putem decat sa-l lasam sa-si asimileze energia/intelegerea durerii si vom constata ca va iesi SINGUR mai intarit, mai luminos din incercarea respectiva.
4. Exista -recunoscuta de orice sistem de cunoastere- o Lege Universala ce nu accepta sa fie incalcata: Legea Liberului Arbitru. Si in cazul suferintei se aplica. Incercand/ insistand fata de cineva sa ne primeasca ajutorul, noi facem mai mult rau decat la nivel mental. Gresim profund. La nivel de suflet.
5. "Cand discipolul e pregatit, apare Maestrul". Este o expresie orientala. Altfel spus, cand esti pregatit sa primesti ajutorul (sa-l intelegi), Viata iti va da si solutia. Intr-un mod- cu siguranta!- propriu si specific tie.
6. Suferinta este instrumentul cel mai aproape de sufletul omului pentru ajutorarea lui. Omul si NUMAI omul-constient sau nu- este cel care poate pune capat suferintei. Cand este pregatit sa inteleaga.
In concluzie: putem ajuta pe ceilalti, adresand sufletului nostru intrebarea: Cum pot sa ma exprim pe mine, in cea mai inalta forma a mea, pentru ceilalti? Care este modul optim/propriu de exprimare al meu pentru ceilalti?
Intrebati-va asta si veti vedea ca Viata va va scoate in cale oamenii/ situatiile proprii si specifice voua de a va exprima pe voi insiva.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii
sapphires7
