A cinsti, cinste, cinstit (a), par neinsemnate cuvinte. Am uitat sa le TRAIM, sa le EXPRIMAM, sa le ASIMILAM.
De curand am inteles semnificatia acelei Porunci: "Sa il cinstesti pe tatal si pe mama ta". Am ascultat-o, citit-o, am exprimat-o de multe ori, dar niciodata nu am mers in profunzimea ei.
Ati vazut in filmele japoneze, coreene, asiatice in general, ca in fiecare casa exista un altar pentru stramosi? Nu pentru un zeu, o divinitate anume ci, pentru un Maestru, un stramos.Pentru cineva care i-a marcat in mod esential viata.
Este FANTASTIC acest lucru! Ei nu pierd NICI O CLIPA legatura cu radacina. Amintindu-si de fiecare data cand aprind o lumanare, un betisor parfumat sau pun floare, de cel in numele caruia fac aceste gesturi, ei SE LEAGA de radacini. Energetic, se racordeaza la cei ce au fost inaintea lor si datorita carora, ei sunt acum, aici.
In acest mod se ANCOREAZA in acest plan, isi creaza si dezvolta sentimentul de siguranta. Ei nu se mai tem. Nici de cataclisme-cutremure, taifunuri- nici de incercari personale. Ei se simt intariti. Ei stiu ca APARTIN cuiva. Ei stiu ca AU o radacina. Iar cand ai radacini, vantul nu te arunca in vazduh.
Ei isi onoreaza radacinile!Pare lipsit de sens? Fara radacini puternice si sanatoase, un copac va putea avea fructe bune? Cum se formeaza ele? Cu seva din radacina...........
De 3 luni mi-am facut si eu un altar in casa. Adaptat europeanului din mine: pe perete un aranjament de rafturi si dulapuri mici. In care am pus poza tatalui meu dar si poza cu un hamster ce a trait 3 ani si a murit dintr-o alegere gresita facuta de mine ( l-am lasat in grija unei familii care....nu a avut grija de el si nu l-am mai gasit).
In zile de sarbatoare sau de pomenire a mortilor-si in ultimele 30 de zile tot am avut asemenea zile- aprinzand o lumanare cu gandul la tata, am simtit ca sunt mai aproape de el (mormantul este la 265 km distanta de mine). M-am simtit ECHILIBRATA.
Prin pierderea unui parinte-si in special al tatalui- noi ne destabilizam pentru o perioada de timp. Tocmai pentru ca pierdem CEVA din noi.
Ce putem face pentru a ne reintregi?
Exercitiu: Cu gandul la tatal/mama plecati din acest plan, spunem:
"Eu....X..... sunt fiica ta. Iar tu, esti tatal meu (mama mea). Jumatate din mine, esti tu. Eu te vad. Te privesc si te onorez. Iti fac loc in inima mea."
La fel se poate face pentru o sora/frate.
In acest mod aducem la noi acele amprente (amintiri) pastrate in suflet si care dor prin plecarea celui care le-a generat. Afirmand ca "il vedem" pe cel ce le-a creat si ca ii oferim "un loc in inima noastra", de fapt ne asezam in noi insine, DAR, IN EGALA MASURA, ne asezam corect in harta familiei noastre. Pentru ca recunosc : tu esti tatal/mama mea"; iar "eu sunt fiica/fiul tau". Am exprimat clar rolurile si pozitiile in raport unul cu celalalt.
DISFUNCTIONAREA din cadrul unei familii apare cand NU SUNT corect delimitate rolurile si locurile noastre unii fata de altii.
Va indemn sa verificati/experimentati.
Apoi, urmariti videoclipul. Este un dar de suflet din partea mea in aceasta zi de Florii, pentru toti cei ce au sau au avut un tata ori pe cineva cu rol de tata in viata lor.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
