Diferenta intre "copil" si "fiu/fiica"

      Visul sau dorinta fiecarui cuplu este ca la un moment dat- de cele mai multe ori, moment considerat optim de catre ei- este sa aiba un copil. Sau cum se foloseste uzual expresia,  "sa faca" un copil.

      Mai greu este cand desi relatie sexuala exista, dorinta de a ....face de asemeni, totusi, copilul intarzie sa se....."faca". Sa apara. Incep  drumurile la medici, analize, controale, sperante, vise, planuri, dezamagiri, durere. Si poate, acest scenariu se repeta. O data, de doua ori; pentru cei -sau cele!- mai hotarate si mai potente financiar, aleg si varianta inseminarii. Uneori merge, alteori experienta se repeta si poate reusi. Sau nu.

      Intr-un final, cand totusi perseverenta   da roade, copilul apare, iar cuplul see considera norocos. Unii spun ca dupa ce s-au rugat unui sfant- Stelian, Nectarie- sau Maicii Domnului, ori se hotarasera sa adopte, a ramas sotia insarcinata. Si considera acest fapt-dupa toate dezamagirile si durerile anterioare- drept un Dar Divin. Un Miracol. Si asa si este. Numai ca, din temerea -a se citi "FRICA" -de a nu face ceva gresit, de a multumi Divinitatea pentru Darul dat, apare posesivitatea, atasamentul mamei fata de copil. Si considera ca nimeni nu stie mai bine decat ea ce nevoi are copilul, ca nimeni nu stie sa se poarte asa cum  face ea, ca nimeni nu-l iubeste mai mult ca ea. Pentru ca este COPILUL EI. Al ei. Si sotul trece pe locul 2 sau poate dispare  din peisaj, ascunzandu-se (fara sa fie constienta ca asta face) in spatele rolului de mam, ignorand sau anuland pe cel de sotie.

      El, ajunge sa adune nemultumiri, frustari ca i s-a luat ceva ce-i apartinea- afectiunea si atentia sotiei-ajunge sa fie nemultumit sau chiar furios pe copil, de aici,  exprimand sentimentul de vinovatie ca a fost capabil sa gandeasca asa ceva. Apare culpabilitatea ca el se gandeste la corpul femeii, la mangaierile ei, la vocea ei calda si ademenitoare, la gesturi mici si totusi semnificative. Pe care si le-ar dori inapoi. Dar nu poate concura cu un zambet de pe o gurita de 2 cm, fara dinti, dar care topeste cea mai apriga suparare; cu pielea alba, sensibila daca nu este stearsa de pipi mai repede; de un bot de carne de 3 kg jumatate,  nu poate concura. Ar putea cu orice barbat care ar atrage atentia nevestei lui, ar sti ce sa faca; dar aici, nu. Iar frustarea devine mai mare si culpabilitatea pe masura.

      Apar disensiuni intre  nevasta si mama lui. Fiecare se simte indreptatita sa obtina exclusivitate asupra ganguritului, zambetului, miscarilor dezordonate ale picioarelor de 5 cm,  cand tocmai a ramas in fundul gol. Ce faci? Slalom. Intre sentimentele sotiei si datoria fata de mama. Nu poti total sa tii partea nici uneia nici celeilalte. Cand le asculti, fiecare are dreptate. Esti nauc.

        Unde-i solutIa? Care-i solutia? La sotie. Ea trebuie sa-si schimbe perspectiva asupra functiei noului nascut in caminul ei. 

        Sa-l vada ca pe ceva real, viu, INDEPENDENT de ea si de dorinta ei. Sa se vada pe sine pe post de ADMINISTRATOR al unei comori. Noul membru al familiei este intr-adevar o comoara. Nu este nici al ei, nici al sotului. Ei sunt administratorii Cerului care a creat noul omulet. Daca l-ar fi "facut" ei, n-ar fi fost nevoie sa se chinuie, sa cheltuiasca, sa sufere atat. Divinitatea cand a considerat necesar si optim, a permis materializarea  corpului necesar unui suflet sa se intrupeze. In acea familie. Copilul nascut este al Divinitatii. Pentru parintii umani, el  este FIU sau FIICA.

       Adica, ceva creat de Divinitate are functia/rolul in cadrul familiei in care s-a intrupat, de fiu sau fiica.

      Nu trebuie sa fii un foarte bun cunoscator al scrierilor sfinte. Dar din filmele artistice cu tema religioasa, stim ca insasi Maica Domnului cea prin care s-a putut materializa in corp fizic Esenta Divina, se adresa Lui cand avea doar rol de om, cu "Fiul meu". Nicaieri, niciodata, nici o Carte Sfanta nu spune "Copilul meu". Pentru ca stie ca nu era Copilul ei. Era Copilul Cerului. In plan fizic, pe pamant, era Fiu.

       Cand veti realiza ca voi nu aveti "copilul meu" ci "fiul/fiica"mea, posesivitatea isi va pierde din putere. Dispare SUPREMATIA. Mentalul coboara la nivelul lui real.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Dintii nostri si parintii

     Am ales cat mai des sa ofer solutii concrete, aplicabile  tuturor- doar acelasi tip de organism biologic si energetic suntem toti-pe situatii diverse. Daca este cineva suficient de scrupulos si motivat, poate selecta si sa-si scoata la imprimanta, rugaciunile date de-a lungul timpului.

       In urma cu vreo 5 saptamani am mers si am facut o extractie pentru  un molar care s-a dovedit a avea radacina sectionata iar sub ea, un chist. Am fost fericita dupa interventie pentru c-am stiut c-am scapat de ceva greu, apasator. Dupa trecerea anesteziei, am simtit o durere care era ALTFEL decat cea inainte de extractie. Am pus-o pe seama traumatismului local cand a chiuretat. Am crezut ca va dispare in timp. Nu. Se accentua, nu puteam manca in partea stanga, durea fiecare apasare pe  maseaua din stanga sus, si ma gandeam ca va trebui sa o scot si pe ea.

   Vreo saptamana a durat situatia. La un moment dat, cineva langa mine, aduce in discutie de relatia tensionata cu mama. In acel moment mi "s-au aprins beculetele" si am realizat ca atat de....sub nas aveam solutia la problema mea, incat n-o vazusem. Uitasem sa fac o curatare mentala a relatiei cu mama - nu conteaza ca erau reprosuri ale unui copil de 2 ani care a suferit datorita unei decizii a mamei.

    M-am dus acasa, mi-am indreptat gandul catre masea si m-am intrebat:"Ce am de rezolvat cu mama?" In acel moment am intrat in apnee; am continuat cu imaginea, am realizat  ca simt furie, am lasat furia sa curga, am acceptat-o constient pentru ca stiam ca nu fac bine sa incerc s-o ascund sub cuvinte frumoase; am exprimat de ce? sunt furioasa pe ea, pe masura ce-am facut, m-am linistit si am putut respira normal.

     Ma simteam istovita dar linistita. Au trecut cateva ore si am constatat ca locul ma doare mai putin. Acum, la o saptamana de la identificare si vindecare emotionala, nu mai doare deloc. Pot manca  si in partea stanga,  ABSOLUT nimic nu mai simt. Nu mai este nevoie sa scot maseaua.

    Ca regula generala, partea stanga a corpului este responsabila cu aspectul feminin al nostru- al meu cu mine sau al meu cu  orice persoana de sex feminin. Partea dreapta - de aspectul masculin. Dar dintii reprezinta radacinile noastre. Parintii nostri. Nu au legatura cu  locul nasterii ci cu relatia cu cei ce au rol de parinti.  

   Nu incercati sa va opuneti sentimentelor negative fata de persoane din viata voastra. Recunoasteti-le. Apoi, VINDECATI-LE. Relatia se va schimba dupa asta. Nu doar ca se detensioneaza dar, ajungeti sa tineti la acea persoana.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Solutiile din noi

        Alergam, ne agitam, cautam solutii la neincetatele noastre probleme. Probleme cu bac-ul copilului, cu inscrierea la o facultate (obligatoriu o facultate-de stat, privata, la zi, la distanta, oricum; facultate sa fie), cautarea unui loc de munca, a unei relatii, cumpararea unei masini sau a unui apartament, sau....identificarea unei scoli de spiritualitate care-mi va da solutiile cautate pentru toate problemele mele.

         Si asa cum se spun ca, daca vrei sa ascunzi un lucru il pui cat mai la vedere, asa nu vedem ca solutiile -cele mai multe si cele mai bune- se afla chiar ...sub nasul nostru. De fapt, chiar in  noi. Uite asa, cautand in tine, identificand ce te scoate cel mai mult din sarite -in ce context-cand trebuie sa actionezi si cand nu; identificand ce te satisface cel mai mult, ce faci cu cea mai mare placere, ce nu-ti aduce plictiseala si nemultumire; invatand sa te cunosti mai bine, vei vedea ca multe  raspunsuri zac in tine. 

       De vreo 5-6 luni imi tot "trosnesc" incheieturile mainilor -degetele mari- dar nu oasele ci cartilagiile. Mai mult mana dreapta si apoi si umarul stang. De vreo 2 saptamani si genunchiul drept. Sincer nu vreau sa ajung ca Pinochio: sa-mi joace incheieturile pe langa mine.  Asa ca am inceput cum stiu eu: cu cautatul raspunsurilor. 

        Am analizat intai: de ce mana dreapta? si de ce degetul mare? El corespunde capului din organismul uman-vezi semnul facut de romani cand dadeau semnalul de a taia capul unui sclav (degetul mare in jos). Am facut ce-am stiut si am simtit -este valabil pentru oricare dintre voi, in orice situatie de afectiune fizica. Este bine sa retineti acest scenariu: identificati -pe cat se poate- care este legatura intre afectiunea voastra si relatia voastra cu viata voastra, ori cu voi insiva. De multe ori este suficient sa deveniti constienti de acel aspect dureros din voi pentru ca durerea fizica a unui organ sa dispara. Alteori, va fi nevoie de un medic DAR, sigur veti gasi exact omul potrivit pentru voi, cu tratamentul optim voua, in cele mai facile conditii obtinute toate.

         Dupa ce-am avut o 'sedinta" cu mine insami, dupa ce-am vindecat din perspectiva spirituala ce-am stiut, am hotarat ca trebuie sa ma vada si un medic. Voiam un tratament pe termen lung de natura homeopata. Ca sustinere a organismului in etapa  senioriala a vietii mele. Am ajuns la un ortoped care mi-a dat 2 solutii: operatia- am respins-o- si purtarea unei proteze. Am acceptat. Dar am cerut prietenei cu care am mers sa-mi recomande pe cineva care se ocupa de homeopatie. Cunostea. Am ajuns acolo. Am simtit ca este solutia optima pentru mine. Totul s-a petrecut in 2 zile! Atunci cand alegi solutiile fizice DUPA rezolvarea din perspectiva spirituala, lucrurile vin de la sine. Curg.

            

              Am uitat sa spun ca la plecarea catre medicul ortoped, am facut rugaciunea urmatoare: "Va rog pe voi Ingeri Pazitori si pe voi Ingeri Sanitari, ajutati pe toti cei cu care eu acum ma voi intalni, cu care voi vorbi, si dati-le mana usoara, vindecatoare si minte inspiratoare. Va multumesc."

    De ce am accentuat? Pentru ca, dupa ce am respins  solutia cu operatia si am ales proteza, dr.s-a gandit pret de 5-6 secunde, a sunat pe cineva pe care l-a intrebat unde este, si dupa raspunsul lui, i-a cerut sa vina la etajul unde eram noi. Cine era acea persoana? Un reprezentant medical pe...ortopedie. Si a dat comanda pentru proteza de mana dreapta. Coincidenta? Intamplare ca mai era in spital? Si ca cel care ma  consultase stia ca este in spital? Veti spune ca e normal. Nu prea. Este spital judetean, mare, multe sectii si mai multe departamente. Putea fi la un alt medic. Putea sa fi plecat deja.

        Purtam solutiile in noi in forma de stelute. Cand deschidem fereastra sufletului, le permitem sa iasa si sa lumineze.

       Cineva spunea ca nu exista probleme in viata. Doar solutii dar pe care  nu le vedem. Am inteles asta cand a trebuit sa creez niste probleme de chimie. Am conceput textul pornind de la ...rezolvare. Am stiut ce vreau sa obtin si am ...crosetat textul. Cautati.

     Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Energia psihica si mentalul nostru

     Traim vremuri despre care poti scrie/spune ca sunt naucitoare. Nimic nu mai este la locul lui, nu mai are stabilitate, totul se schimba extrem de repede, nu mai poti face planuri (ce cincinale, nici anuale macar!) despre nimic si pentru nimic.

   Dar poti spune ca: ceea ce gandesti se implineste; ca ceea ce simti si gandesti atragi in viata ta; ca propria viata ti se modifica in acord cu deciziile pe care le iei. La propriu. Am ajuns sa vedem aceste manifestari in viata noastra. Doar daca avem ochelari de cal, nu le putem percepe. Sau daca, vrem cu tot dinadinsul sa mergem  impotriva curentului. Si sunt o multime de asemeni oameni care nu au acceptat ca TIMPURILE S-AU SCHIMBAT.     

      Dar este vorba de timpuri energetice. Este vorba ca simtim energia. Cea a unui loc.  Cea a omului de langa noi. Ii simtim nemultumirea sau iubirea neexprimate in cuvinte sau gesturi. Constatam ca s-au nascut generatiile de copii de dupa 1999 (de la Eclipsa de Soare de atunci, nimic nu mai este la fel. Cu cat vom accepta mai repede acest lucru cu atat ne va fi mai usor.)care nu mai intra in tiparul generatiilor inainte de anul 2000. Si atat daca am accepta: faptul ca traim intr-un timp masurat cu cifra 2 in fata in loc de cifra 1 ( ....1900-1999 iar apoi 2000- 200....)si tot am intelege ca CEVA nu mai este cum a fost.

       In acest context apare si mai puternica influenta  energiei mentale, a psihicului nostru, in viata noastra. Tot mai multi oameni -si in special sub 45 de ani- acuza probleme de insomnii, de concentare, de oboseala cronica, atacuri de panica, etc. Toate legate de cap/creier/minte. Da. Creierul "contine" si exprima o puternica energie. Foarte puternica. Mintea umana este unul din cele 3 elemente ce constituie "Sfanta Treime" umana: suflet-minte-corp fizic. Ea mintea, este puntea de legatura intre corp si suflet. Face "traducerea" informatiilor sufletului catre corp. Este indispensabila omului pentru a exista in aceasta viata.

          

       Mintea are o frecventa si o vibratie proprie care a fost racordata pana acum la campul energetic al Pamantului. Numai ca si Pamantul si-a schimbat frecventa si atunci, este obligata si mintea s-o faca. Altfel, se....scurtcircuiteaza. Apar blocajele mentale.

    Multi oameni isi ureaza cu diverse ocazii" Sa fii sanatos ca sanatatea e mai importanta decat toate!". Da. Si totusi, personal, consider mai importanta decat sanatatea fizica, sanatatea psihica. La ce-ti foloseste sa fii sanatos la corp daca mintea iti este pierduta si nu poti fi constient de faptul ca esti sanatos si nu te poti bucura de asta? Romanul are o vorba:"Cand Dumnezeu vrea sa piarda pe un om, ii ia mintile.". De fapt, inseamna sa-l piarda din acest plan fizic. Pentru ca sufleteste, el este mult mai aproape de Divinitate.

        Cum putem sa ne pastram sanatatea psihica? Amintindu-ne permanent ca mintea este limitata. Asta inseamna sa nu-i dam sa "duca" mai mult decat poate. Sa-i lasam timp/spatiu de "aerisire"; sa n-o sufocam cu multe informatii, proiecte, ganduri. Sa ne amintim ca are nevoie de timp sa proceseze informatii noi, sa accepte schimbarea (oricare ar fi ea!). Mintea nu agreeaza schimbarile. Mai ales cand vin multe pe domenii diferite si din mai multe locuri! Ai pierdut-o atunci. Simti ca-ti...."pierzi mintile". Si da. Asta se intampla. Imaginati-va mintea cu gandurile ei, ca un card de boboci de rata. Cand le arunci boabe din toate partile, fara sa tii cont unde vor cadea, doar din dorinta de a le hrani mai repede, bobocii, vor fugi. Vor si manca dar vor fugi speriati tocmai de ceea ce ar trebui sa-i faca fericiti.

      Va "vand" un pont. Folosit, trait si aplicat de mine. Cand am simtit ca-mi pierd mintile de prea multe subiecte de rezolvat, AM ALES la nivel mental sa renunt la unele aspecte din viata mea. Am acceptat ca nu le pot face -nici nu trebuie!- eu pe toate. Mai mult: daca eu fac prea multe, este posibil (tinand cont de ceea ce ne spune fizica cuantica) sa iau din sarcina sau din partea de misiune personala a altcuiva. Are dreptul -si cand permit asta, dovedesc si generozitate!- si altcineva sa exprime aspecte ale divinitatii din el.

       Dar mai ales, sa recunosc ca vreau sa-mi pastrez sanatatea psihica si ca, pentru asta, sunt dispus(a) sa fac tot ce pot si depinde de mine. Cand o vom face cat mai multi dintre noi, si-n jurul nostru se va relaxa atmosfera.   

         Constient, sa spun: "Eu nu vreau pentru o masina/casa/ vacanta, etc. sa-mi pierd mintile. Nimic din viata mea nu merita un asemenea sacrificiu."  Faceti afirmatia asta si veti vedea cum se schimba o situatie care pana atunci o percepeati drept covarsitoare.

    Pentru ca facand o asemenea afirmatie, voi alegeti. Iar in acel moment, energiile care va reprezinta -inclusiv cea psihica- se activeaza si vor duce la indeplinire "ordinul" dat de voi. Verificati. Doar ce-a fost experimentat de mine pe mine, daruiesc si altora.

Va las sa va destindeti....psihic cu urmatorul videoclip.

 Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Despre ...magie "alba" sau neagra"

      Indiferent de sfera religioasa in care activam-mai  rasunator sau mai timid- toti am auzit (uneori ne-am temut) de ceea ce se numeste "magie neagra" versus "magie alba".

     Daca tot ne permite Timpul pe care-l traim sa avem informatii DIRECTE primite pe cale sensibil-senzorial, de ce sa nu ne folosim de ele pentru a intelege? Si a  trata ca atare,  fara teama,  acest proces.

        Magie- termenul luat singular, exprima o stare de ceva ce depaseste simturile umane ca traire, intelegere si manifestare. Este o clipa magica. Clipa primului sarut. Momentul primei dragoste. Primul gangurit al bebelusului tau. Prima lui strangere de deget al tau. Sau primul suras. Sunt clipe magice. Sunt trairi. Emotii. Dar asta inseamna ca sunt energii ce ne strabat. Altfel nu le-am simti.

       Si daca sunt energii, inseamna ca putem sa le folosim si-n mod constient. Pe ele. Energiile. 

       Magie "neagra" inseamna a folosi in interes propriu, netinand cont de liberul albitru al celuilalt, gandul tau-o forma energetica- intarit de trairea ta si prin utilizarea cuvintelor. Atunci, toate aceste 3 energii, capata forta si se 'lipesc" de un destinatar caruia ii sunt adresate. In asta constau acele "legaturi" despre care auzim ca le fac sau le-au facut unele persoane.

    La polul opus, este "magia alba" in care folosesti gandul, sentimentul si cuvantul pentru a transmite  mesaje calde, de iubire catre ceva sau cineva. Este "magie alba" daca are loc fara sa tina cont de liberul albitru al celeilalte persoane, insemnand ca este tot gresit. Cand trimit gand de iubire catre cineva rugandu-ma sa-i fie bine oriunde ar fi, atunci, este dovada de dragoste curata, in acord cu legile divine.

      Viata insasi este magie pura, nealterata, netrunchiata, ne-egoista si orice alta forma de magie utilizata reprezinta o flagranta incalcare a legilor spirituale. Iar plata- energetic vorbind- este crunta. Merge pana la transmiterea informatiei de inapoiere mintala, de limitare puternica a capacitatii de intelegere si invatare, pana la a 7-a generatie. De aici si expresia de "blestem pe neam pana la a7-a generatie". Pana cand, se naste cineva pe acel neam, care-si ia ca misiune persoanla sa stearga, sa anuleze blestemul. Dar poate avea o viata grea in plan fizic, tocmai pentru a nu fi atasat de nimic, pentru a fi suficient de pur energetic incat sa aiba puterea sa anuleze/anihileze asemenea energii.

      In urma cu cateva seri am inteles dintr-un vis, un fapt cu totul deosebit (pentru mine!). Tot ce ni se intampla din  partea unor persoane care  au folosit cunoasterea avuta  in scopul practicarii magiei negre (blesteme, farmece, legaturi, etc) s-a putut intampla pentru ca in ADN-ul nostru, sentimentul definitoriu era...FRICA.

     Concret: acolo unde sufletul nostru este acoperit sau  plin de frica, acolo, o persoana care vrea si poate, va avea putere asupra noastra cu expresii ale magiei negre.

       Cand am invatat in urma cu cativa ani ca nu am dreptul sa judec, sa condamn pe cineva ca a folosit asupra mea asemenea practici (nici sa ma revolt pe situatie sau pe Dumnezeu cum de a permis asta?)- am inteles ca de fapt, ASTA a fost maniera necesara mie pentru a-mi echilibra/armoniza legatura cu Divinitatea. M-a "adus aproape de Dumnezeu". Asta imi era necesar . Iau ceea ce mi-a fost de folos, fara sa caut sa dau verdict, intr-un caz in care nu cunosc toate datele. Divinitatea, da. Si va ...regla toate conturile. Eu sa-mi vad doar de...treaba mea.

     Am inteles din vis ca atat timp cat frica este sentimentul meu predominant, sunt -pot fi- o victima usoara a unor asemenea practici.

Exista expresia : "eu nu ma tem de farmece/ nu cred in ele". Nu inseamna ca nu se pot manifesta, ci, inseamna ca o asemenea persoana are un mic grad de frica interioara(luat ca un total). In schimb, daca spune doar de bravada, poate  simti pe propria piele ce inseamna asta. (Sigur ati cunoscut persoane care au afirmat ca : "niciodata (!) n-am crezut in farmece/ legaturi, nu credeam ca mi se va intampla mie". De fapt nu erau atat de puternice interior. Necunoscand ce inseamna, nedocumentate, doar au facut o afirmatie nesustinuta de realitate.

        Ma bucur ca la intalnirea de acum 2 saptamani am ales sa fac acel exercitiu de vindecare de frica. Sa le fie de folos celor prezenti atunci.

  Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Ce e...normal?

     
       Ce e normal? Sau, mai este ceva...normal? Poate ca tot ce se intampla si nu mai corespunde unui tipar cunoscut si aplicat pana acum, a devenit...normal.

      Normal este sa constati ca fiul tau de 4 ani se imbolnaveste mai usor atunci cand tu esti suparata pe el (asta mi-a spus o mamica astazi - cu care nu vorbisem pana acum despre legatura dintre emotiile parintilor si starea de sanatate a bebelusului/copilului mic).

     Normal este sa poti sa te gandesti la ceva ce ai vrea sa faci si sa constati ca pot trece doar secunde (!) si se realizeaza gandul sau cateva ore (cu secundele mi s-a intamplat mie. Am primit niste bani de la 4 ore tinute la un curs si, pentru ca suma nu era reprezentativa, m-m gandit sa-mi iau o pereche de sandale din ei, ca o amintire de la acest ultim curs. Cand am terminat gandul, mi-am amintit de numele unui site vazut cu 3 zile inainte si care era de incaltaminte. Cand l-am deschis, din multitudinea de incaltari mi-a atras atentia o pereche de sandale cu numele....Ecaterina si care costau cu tot cu transport, EXACT cati bani aveam eu. Suma este sub 50 euro....Prea multe "coincidente" pentru a le ignora: suma, elemental dorit, numele care pentru mine are o semnificatie aparte...)

     Normal este sa ceri ajutorul unui Inger sa te ghideze catre medicul care poate si trebuie sa te ajute. Si sa vezi ca primesti informatii exact despre omul pe care-l cautai dar  stiai ca nu ai posibilitatea de a ajunge la el. Sau sa ceri un loc de parcare intr-o zona aglomerata la ora de varf, deja multi dintre voi ati experimentat......

      Normal este sa visezi Solutia la o problema cu care te confrunti de mult si nu gasesti iesirea. In vis, s-o primesti complet.

      Normal este sa faci o rugaciune - in oricare religie ar fi - pentru a vindeca o situatie sufleteasca a ta si sa constati ca se vindeca si partenerul de viata sau fratele/sora geamana aflata la mii de km departare de tine.

      Normal este sa te "certi", sa faci reprosuri in gand, cu toata taria de care esti capabil, sa spui ceea ce nu ai avut ocazia sa spui unui om, si sa afli ca in timpul noptii urmatoare el a visat ca era certat de catre tine.

       Normal este sa ai o discutie cu o tanara ce nu poate tine sarcinile, le pierde in primele 12 saptamani, tu sa faci un exercitiu de eliberate emotionala cu ea si unul de echilibrare energetica, s-o ajuti sa devina constienta de blocajele emotionale si legatura intre ele si conceperea unui copil, si sa afli peste 2 luni ca este insarcinata. Iar atitudinea ei fata de sarcina si copil este complet diferita de cea de acum 2 luni. Iar sarcina evolueaza normal.....

      Normal, este sa accesezi memoria afectiva inmagazinata in sufletul tau si sa identifici momentul/situatia/punctul/persoana ce-a determinat crearea unei dureri ce se materializeaza printr-o suferinta fizica/psihica/emotionala. Capacitatea de a vindeca... fara medicamente.

     Toate astea si multe altele pe care acum le identificam, reprezinta NORMALUL acestui Timp.

     Acceptati acest NORMAL pentru a beneficia integral de darurile pe care le aduce. Incetati sa mai respingeti ceea ce nu cunoasteti si va inspaimanta. Cautati sa intelegeti.   Cautati....


Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7