miercuri, 29 aprilie 2015

Rugaciune catre Ingerul Pamntului - revenire

      Este miercuri si cu totii am vazut la stiri cum ne-a aratat Pamnatul ca stie el sa se echilibreze/ sa se detensioneze de prea multa incarcatura negativa. Sambata- Sfanta zi a lui Saturn!- am vazut ce-a fost in Nepal. 

      Oare chiar a fost o ....pura intamplare ca noi  am cerut protectie  si ne-am recunoscut  locul secundar in raport cu planeta, EXACT cu o zi inainte de la un cutremur atat de mare? De cat timp nu s-a simtit un cutremur atat de puternic si totusi, DE CAT TIMP  toate posturile de televiziune fac o campanie de "Tremur  la cutremur"? 

      Si totusi....rugamintea mea-dupa ceea ce am simtit in raport cu acest subiect- este sa se repete aceasta rugaciune inca 2 zile de  vineri. Saptamana aceasta pe 1 mai la ora 21.30 si vinerea viitoare pe 8 mai.

        Poate trebuie sa  explic si de ce la ora 21.30 am ales sa se faca aceasta rugaciune. Si de ce? vineri. 
 Simplu. Ca tot ce are un rost si un sens in viata asta, sa ne amintim ca  Cel ce-a fost cunoscut pe Pamant cu numele de Isus din Nazaret, a fost sacrificat pe cruce intr-o zi de vineri. Intre orele 18.00-21.00 el a stat pe cruce. La ore 21.00 si-a  trimis sufletul catre Inalt. In acel moment- spun scrierile vremii- s-a produs un cutremur si un vuiet din ceruri de parca "portile cerului s-au rupt. Si a fost vant si furtuna si o negura  deasa s-a lasat."

      De aceea se spune ca este "bine sa tii vinerea post". Este o forma de respect si recunoastere a unui fapt istoric si spiritual in egala masura. Mai mult, intri in acele momente, in acel timp, in rezonanta cu  vibratiile inalte ale pamantului pe care el le parcurge. In memoria pamantului acest fapt nu a fost uitat......

     Simbolul crucii- am mai spus- este cunoscut de omenire cu mult inainte de existenta pamanteasca a lui Isus din Nazaret. Vezi postarea " Omul si locul lui in Univers" dar si scrieri despre cavalerii de Malta (spre ex.). Si nu numai. 

     Crestinismul doar a anulat prejudecata si a onorat adevarata semnificatie a crucii. NOI suntem Crucea.

      Consider ca este spre binele nostru, al celor dragi noua, sa oferim posibilitatea  ca un numar cat mai mare de oameni sa se racordeze la nivel mental cu puterea Ingerului Pamantului si cu energia Pamantului in general. De aceea, va rog, in masura in care simtiti ca vreti asta si in masura in care ati avut trairi/ simptome/ emotii deosebite  atunci cand ati facut rugaciunea, transmiteti-o si altora. 

    Pentru eficienta maxima am ales ziua de vineri si ora 21.30 ora Romaniei, ca si ziua de sambata. In nici un caz, daca aveti posibilitatea, nu lasati sa treaca ziua de sambata fara sa faceti rugaciunea. 

  "Te rog pe tine Inger al Pamantului, in numele meu...X, al mosilor si stramosilor mei, dar si in numele urmasilor mei, iarta-ma. Iarta-ma ca te-am neglijat. Iarta-ma ca te-am ignorat. Iarta-ma ca mi-am batut joc din nepasare, necunoastere sau neglijenta, de darurile tale. Iarta-ma ca am pus in suferinta prin actiunile si gandurile mele, expresia fizica a ta: aceasta planeta ce mi-a fost data de Dumnezeu pentru a-mi fi casa in aceasta intrupare, si spatiu de implinire a destinului propriu.

   Iarta-ma. Din tot sufletul, te rog, iarta-ma.  Stiu ca facandu-ti tie rau, de fapt, mie mi-am facut. Stiu ca am distrus spatiile  naturale destinate animalelor ce aveau si ele un destin de implinit. Stiu ca durerea si suferinta lor creata de mine, pluteste la suprafata pamantului. Am gresit. Gresesc. Dar te rog, iarta-ma. Distrugandu-te pe tine, stiu ca  imi iau mie sansa de a evolua ca suflet. Imi tai sansa de a ma intoarce in Lumina cu destinul implinit. De aceea, te rog iarta-ma. Te rog pentru mine si pentru urmasii neamului meu.

     Te rog nu revarsa furia ta indreptatita asupra mea si asupra semenilor mei. Stiu ca ai tot dreptul sa fii suparat. Dar supararea ta, poate insemna pieirea mea. Te rog, salveaza-ma si iarta-ma. 

     Iti multumesc Inger al Pamantului ca mi-ai ascultat rugaciunea. Iti multumesc si te onorez."


             Va rog, faceti-va timp si indreptati-va gandul catre aceste randuri. Chiar daca le cititi, faceti-o cu incredere si cu convingere. Faceti-o.

Daca cititi postarea  dupa aceasta ora, faceti rugaciunea in orice moment al zilei de sambata.



Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7 





joi, 23 aprilie 2015

Rugaciune pentru pamant- pentru vineri, 24.04.2015

        Am scris ieri despre stabilitatea noastra pe acest pamant. Si nu ma refer la stabilitatea financiara, ci la cea concreta, de existenta fizica a mea pe aceasta planeta. 

       Faceti urmatorul usor exercitiu: dati-va...un pas inapoi si priviti cum se desfasoara o ora -atat- o ora in orasul vostru. Priviti cum merg, cum vorbesc, cum conduc masina, priviti  imaginea chipului oamenilor pe care i-ati intalnit in drumul vostru. Agitatie, nemultumire, frica, disperare, furie, speranta oarba, dezorientare, incruntare, incapatanare, nervozitate. Cam asta se poate vedea. Si acum, imaginati-va ce culoare, ce halo se creeaza in jurul oamenilor incercati de asemenea sentimente. Pentru ca s-a dovedit stiintific -acum am acceptat noi, occidentalii- ca in jurul corpului fizic suntem invaluiti intr-o aura data de energia pe care o exprimam si manifestam. Amplificati aceasta energie de culoare inchisa -pentru ca fiind vorba de sentimente dure, de vibratie joasa, si energia corespunzatoare este asemeni- amplificati-o la numarul de oameni intalniti. Realizati in ce mediu ne desfasuram de fapt viata?

    Sau cum spun eu ca traim intr-un ocean energetic creat si intretinut de energia proprie. Dar noi traim si intr-un oras, oras ce face parte dintr-o tara, o tara ce ocupa o zona geografica, zona caracterizata printr-o clima, o vegetatie specifica si o  fauna asemenea. Intr-un cuvant  facem parte dintr-un mediu exterior, un mediu NATURAL. Cu care interactionam, care ne influenteaza si pe care il influentam.


   Va propun ca maine, vineri, 24 aprilie, la ora 21.30 ora Romaniei sa ne intalnim la nivel de gand in urmatoarea rugaciune:


       "Te rog pe tine Inger al Pamantului, in numele meu...X, al mosilor si stramosilor mei, dar si in numele urmasilor mei, iarta-ma. Iarta-ma ca te-am neglijat. Iarta-ma ca te-am ignorat. Iarta-ma ca mi-am batut joc din nepasare, necunoastere sau neglijenta, de darurile tale. Iarta-ma ca am pus in suferinta prin actiunile si gandurile mele, expresia fizica a ta: aceasta planeta ce mi-a fost data de Dumnezeu pentru a-mi fi casa in aceasta intrupare, si spatiu de implinire a destinului propriu.

   Iarta-ma. Din tot sufletul, te rog, iarta-ma.  Stiu ca facandu-ti tie rau, de fapt, mie mi-am facut. Stiu ca am distrus spatiile  naturale destinate animalelor ce aveau si ele un destin de implinit. Stiu ca durerea si suferinta lor creata de mine, pluteste la suprafata pamantului. Am gresit. Gresesc. Dar te rog, iarta-ma. Distrugandu-te pe tine, stiu ca  imi iau mie sansa de a evolua ca suflet. Imi tai sansa de a ma intoarce in Lumina cu destinul implinit. De aceea, te rog iarta-ma. Te rog pentru mine si pentru urmasii neamului meu.

     Te rog nu revarsa furia ta indreptatita asupra mea si asupra semenilor mei. Stiu ca ai tot dreptul sa fii suparat. Dar supararea ta, poate insemna pieirea mea. Te rog, salveaza-ma si iarta-ma. 

     Iti multumesc Inger al Pamantului ca mi-ai ascultat rugaciunea. Iti multumesc si te onorez."


             Va rog, faceti-va timp si indreptati-va gandul catre aceste randuri. Chiar daca le cititi, faceti-o cu incredere si cu convingere. Faceti-o.

Daca cititi postarea  dupa aceasta ora, faceti rugaciunea in orice moment al zilei de sambata. 




Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7
       

miercuri, 22 aprilie 2015

Noi si stabilitatea noastra pe pamant


       Am intrat in zodia Taurului. Semn de pamant. Semn fix. Nu degeaba se spune "incapatanat ca un taur". Nu-l misti usor din ale lui. Tot ce se intampla in jurul nostru ARE legatura cu noi. Nu suntem separati de natura, de elementele ei, cum nu suntem izolati de trairile noastre. Sunt cu noi. Le purtam pretutindeni.

      Scrierile stravechi-indiferent de civilizatie (azteca, celtica, vikinga sau greaca) - toate vorbesc despre entitati/Fiinte ce au grija de : apa, aer, pamant, soare. De fapt, de cele 4 elemente caracteristice acestei planete. Oare chiar toti gresesc? Mai putin important este numele lor. Atributiile erau aceleasi (foarte mici diferente) pentru fiecare civilizatie. 

       Si toate afirmau ca aceste Fiinte au la randul lor un...Stapan. Asta era titulatura  ce-o puteau exprima si recunoaste la acel moment, oamenii. Se raportau- ca si noi astazi de altfel- la rolurile, functiile pe care le cunosteau atunci.

      Aivanhov vorbea de cei patru Ingeri ai elementelor si ne-a dat acea invocatie - o gasiti in postarea mea mai veche- in care le cerem acestor Ingeri sa ne dea/sa ne invaluie  cu atributul lui caracteristic: cel al apei sa ne invaluie cu puritatea sa; cel al aerului-cu inteligenta sa; cel al pamantului-cu stabilitatea sa iar cel al focului-cu dragostea divina. Cat de perfect sunt redate!

    Cand am scris anul trecut ca am simtit cat de suparat era Siretul, iar dupa o saptamana a inundat- intr-o maniera in care n-a mai facut-o de 80  (8!) ani- acum, de 3 zile, senzatia pregnanta este de suparare a Ingerului pamantului. Privind obiectiv, persoanl inteleg sa ne transmita un asemenea mesaj.

    Am sfaramat acest pamant, l-am distrus si in interior -foarte profund- si la suprafata. Studiile moderne arata cat de mult influentam prin gandirea noastra natura inconjuratoare. Mareele-apa este transportorul emotiilor!-furia apelor, fluxul si refluxul dar si furtunile puternice sunt declansate si influentate de noi si experimentele noastre.

       Intr-o zi cand mergeam cu masina am auzit la radio despre o firma din Italia care ofera cuplurilor ce se casatoresc......vreme buna in ziua nuntii, pentru suma ca 150.000 euro. Initial n-am realizat ce se spunea. Chiar daca n-au detaliat - au spus ca firma nu face cunoscuta metoda-, am inteles: norii pot fi indepartati artifical prin rachete sau folosind tehnici de meditatie de grup  care influenteaza conditiile atmosferice. M-am cutremurat. Ne indreptam catre soarta atlantilor? Folosim puterea gandului si energia lui pentru interese personale impotriva naturii si a planetei care ne-a permis sa locuim pe ea,  pentru a evolua spiritual? Asa de dusmani proprii ne suntem?

       Poate n-ar strica sa ne indreptam gandul catre Ingerul pamantului si sa-l rugam sa ne ierte pentru inconstienta de care am dat dovada in utilizarea acestei case si a resurselor ei. Doar faptul ca putem sa ne indrepram gandul catre un asemenea subiect dovedeste ca ne-am trezit, ca devenim responsabili in loc de victime. 
        In loc de a plange si a tipa ca un cutremur mi-a daramat casa si mi-a distrus agoniseala de-o viata. Fara sa reneg si sa injur Divinitatea/Dumnezeu ca este nedrept si nu se gandeste!?! la copii si la animale si permite sa fie distruse. Chiar intr-atat de obtuzi  sa fim? Chiar asa sa vedem lucrurile? Daca nu pentru n, cel putin pentru copiii nostri sa lasam lucrurile -cat se mai poate - in ordine.

        Pentru sambata voi scrie o rugaciune pe care o transmit si trimit, cu rugamintea de a fi citita/gandita/redata de cat mai multi dintre cei ce citesc acest blog.


luni, 20 aprilie 2015

Despre a fi prieteni cu noi insine

      In postarile mele am tot vorbit de suflet si de capacitatea lui de a ne da informatiile de care avem nevoie in viata. Am spus si faptul ca atunci cand nu tinem cont de semnalele lui, ajungem sa suferim. Concret, de ce suferim? Simplu. Pentru ca zgomotul pe care mintea noastra il face, nu-i permite sufletului sa se faca auzit.

      El,  sarmanul, ne vorbeste. Prin....intuitie. Prin impulsurile interioare ce depasesc puterea de intelegere a mintii. Mai mult, mintea este doar un instrument de lucru pentru acest plan fizic. Ni l-a dat Divinitatea pentru a ne ajuta sa ne  raportam la elementele lumii acesteia. Mintea, este interfata intre corpul fizic si suflet.

      Mintea, decodifica mesajele sufletului. Dar daca ea este prea aglomerata, prea agitata, cum? sa mai poata primi mesajul sufletului si sa-l "traduca" pe intelesul nostru?

     Am scris despre  ce inseamna "a fi inteligent si a fi intelept". Despre acel "gand" din spatele gandului. Acel ghiocel rational care incearca sa-si faca loc prin - uneori- buruienile gandurilor noastre. Este intuitia care incearca sa-si faca  simtita prezenta in noianul gandurilor. Este acel mic, firav gand despre care ne dam seama ca "mi-a trecut " prin minte sa nu plec la drum, dar am zis ca am timp sa ajung. Si constat ca m-a prins zapada. Sau orice am facut fara sa tin cont de gandul "ce mi-a trecut"(!) prin minte. Saracul! A ....trecut. Nu i s-a permis sa ramana si sa-l iau in seama.

      Cat va trebui sa suferim pentru a invata sa ascultam de ceea ce ne spune CORPUL, SUFLETUL? Cat trebuie sa treaca pentru a invata sa vedem si sa ascultam, sa urmarim semnele pe care Viata ni le da?

      Cat va trebui sa suferim pentru a invata sa exprimam Adevarul pentru ....a nu suferi. Pentru a ne recapata linistea.  Prietena mea din Germania mi-a spus ca s-a speriat cand a citit in postarea anterioara ca oferind lui Dumnezeu iubirea ta pentru o persoana, se poate intampla sa intervina despartirea.  Asta se intampla pentru  ca relatia nu este " de la Dumnezeu" cum spun batranii. 

   Ce inseamna asta? Ca poate fi  doar o intalnire karmica in care cei doi au de achitat polite vechi. Si tu sa crezi ca esti indragostit(a) cu adevarat, ca omul de langa tine este omul vietii tale, cand, de fapt, este o intalnire karmica. In momentul in care ii oferi lui Dumnezeu/Divinitatii sentimentul tau, recunosti ca exista CINEVA deasupra tuturor, care cunoaste, stie, analizeaza si echilibreaza totul. Astfel, datoria ta karmica poate inceta, tu te eliberezi sufleteste, mai mult, constati ca NU SUFERI desi te considerai indragostit(a). 

     I-am dat un exemplu: in urma cu 9-10 ani mi-am pierdut pisica. Este o birmaneza deosebita. Am cautat-o pe langa bloc, am plans in timp ce-o cautam. Nu puteam accepta sa raman fara ea. Am inceput sa trec in revista orice metoda stiam pentru a ma linisti dar si a o cere Vietii inapoi. Fara sa impun. Stiam ca gresesc daca ma razvratesc. Si am spus : "Doamne, Tie ti-o dau pe X. In grija Ta o las. Fa ce stii Tu.  Multumesc. " Nu mi-a fost usor, ma sufocam pana am spus tot. Si m-am intors spre apartament. Dupa nici 3 minute am vazut-o. intr-o zona in care o mai cautasem. Din acel moment, am stiut ca n-o voi mai pierde iar cand va pleca din viata mea, o va face ca s-a incheiat relatia dintre noi.

     Cand oferi Divinitatii ceva din ceea ce ai, de fapt, ii dai ceea ce ii apartine. Asa cum se spune " Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate".  De fapt, ne eliberam de POSESIVITATE. De ATASAMENT. Abia in acel moment relatia noastra va fi curata, deschisa si, CU ADEVARAT A NOASTRA. Si va fi o relatie adevarata. 

     Incercati sa faceti acest exercitiu cu lucrurile pe care le pierdeti. Oferiti-le, lasati-le in seama lui Dumnezeu. Veti vedea ca le veti gasi-daca sunt sa ramana ale voastre- iar daca nu, veti vedea ca nu suferiti ca nu le gasiti.  Pentru ca nu va sunt necesare. Abia atunci vedeti cu adevarat.
    
     Invatati sa fiti propriul vostru prieten.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Ce inseamna a "iubi"

      Traim timpuri extrem de radicale daca ne raportam la atitudinile noastre si ale semenilor. Unii se gandesc ca a venit "Ziua de Apoi" asociind-o pana la identificare cu sfarsitul omenirii; altii, considera  "Zorii unui nou inceput". 

       Intre cele doua extreme ne ducem viata cea de toate zilele-mai intelept sau mai superficial; mai constient sau mai imatur; cu mai multa dragoste sau  cu mai multa teama si frustrare. Oricum, ne este greu sa intelegem ce se intampla cu noi, cu propriul corp, cu sufletul nostru sau pur si simplu cu timpul fizic. 
      Dar indiferent cate probleme de sanatate/familie/financiare am avea, se intampla sa ne indragostim si sa afirmam ca iubim. Asta ar trebui sa ne bucure, sa ne insufleteasca, sa ne inspire, sa ne hraneasca sufleteste si spiritual. Si totusi, nu se intampla asta- de cele mai multe ori si mai acut in ultimii 3-5 ani. Starea de "indragostire" dureaza mult mai putin decat ....pe vremea bunicii (la propriu!) asa incat prea putine cupluri ajung sa exprime si starea de iubire. Indragostirea este faza primara a iubirii umane (asa cum o stim noi). Este starea euforica, exaltata, capabila de gesturi  juvenile/imature sau necugetate. Treapta superioara a ei-iubirea- are nevoie de efort. Din partea amandorura. Iubirea se hraneste si se intretine cu sentimente, gesturi ce apartin fiecaruia deopotriva.

       
         Priviti in jur la cuplurile carora le-ati invidiat relatia. Pe care i-ati admirat cat de frumosi sunt si cat de mult se iubesc. Le-ati prezis o viata frumoasa impreuna si nu ati fost surprinsi cand s-au casatorit. Vi s-a parut firesc. Situatie financiara buna la amandoi, sustinere din partea ambelor perechi de parinti, totul le trasa drumul catre o casnicie lipsita de griji. Cadou de nunta primesc un apartament, mobilat, masina aveau, cont bancar de asemeni, se faceau planuri de nepoti, iar in loc de asta, vine vestea  separarii si despartirii lor. Cum este posibil? Nici o grija, nici un element perturbator din exterior si totusi sa te desparti dupa o "iubire ca-n filme"?

       Dar am inteles oare, lectia iubirii? Am inteles ca pentrtu a primi ca Dar de la Dumnezeu Iubirea umana, este nevoie de purificare sufleteasca? Ati constatat ca "prima iubire" nu dureaza pana la "adanci batraneti"? Chiar daca am crezut ca traim "iubirea vietii noastre"? Ca toti am trecut printr-un esec puternic la un moment dat al vietii si apoi am ramas pe termen lung cu altcineva?

      Primul lucru ce ar trebui facut atunci cand simtim ca ne ocupa gandurile si sufletul un el sau o ea, este sa multumim Divinitatii ca ne-a permis sa ajungem sa simtim asa ceva. Sa-i multumim ca facem parte dintre cei binecuvantati care pot simti tremurul inimii la intalnirea cu persoana admirata; sau ca ne pierdem concentrarea cand vorbim cu ea. Sa-i multumim ca putem -pur si simplu- PUTEM SIMTI.
     
        Sunt oamnei ce ajung la 45-50 de ani si nu pot afirma asta. N-au simtit caldura interioara creata de prezenta cuiva si nu au fost cauza unui asemenea sentiment in viata cuiva. Asta este adevarata pierdere. Adevarata durere. Sa nu fi simtit iubirea.

        Am mai spus ca nu stim sa iubim. Asta pentru ca la noi, sentimentul de iubire este asemeni curcubeului: format din mai multe sentimente. Nu stim sa traim iubirea pura. Iubirea umana este un conglomerat de admiratie, respect, loialitate, posesivitate, atasament, bucurie, placere.(7 sentimente?!?)

       Considerand ca aceasta viata fizica nu este singura pe care o traim -este unica prin ea insasi dar nu singura- cu totii avem restante, plati de facut pe acest segment. Unii dintre noi poate chiar se afla pentru prima data intr-o incarnare pe pamant. Chiar si asa, prevazatori, putem multumi pentru sentimentul pe care-l traim si mai ales, sa DARUIM acest sentiment Divinitatii.

        Folositi acest exercitiu de a va lasa bunurile cele mai de pret in grija singurului si adevaratului Paznic al vietii si bunurilor voastre- lui Dumnezeu. Oferiti-i mental sentimentul de iubire pentru X. Veti vedea cum se desfasoara din acel moment relatia voastra.
     
       Atentie! S-ar putea sa urmeze despartirea de persoana pe care o iubiti. Atunci inseamna ca acea relatie nu era ceea ce va trebuie. Dar aveti incredere. Cerand ajutorul Divinitatii nu veti pierde. Va trebuie insa  curaj pentru asta. Dar va fi un castig pe toata viata. Sau veti trai o viata intr-o minciuna. Doar de frica...adevarului.


      Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7
                                                  

joi, 9 aprilie 2015

Semnificatii ale datei Pastelui in 2015

     Termneul de "Paste" inseamna: trecere. Chiar daca initial insemna trecerea lui Dumnezeu pe la casele evreilor pe care i-a crutat atunci cand si-a aratat mania asupra faraonului, ulterior termenul a capatat rezonante simbolice mai complexe si profunde. In special legat de transformarea interioara a omului.

      Pentru ca Postul Pastelui are rolul de a curata corpul fizic, de a limpezi cugetul omului si de a lumina sufletul acestuia, pentru a putea trece de la un nivel de constiinta la altul. Pentru a trece primenit de la iarna la primavara.

      In esenta, sarbatoarea Pastelui simbolizeaza trecerea de la moarte la Viata. De la planul acesta fizic, la cel spiritual. Cel putin asta ar trebui sa se intample.  Oricum, cele 40 de zile de post au efect diferit asupra fiecaruia dintre noi. Ne lovim iarasi de cifra 4 (4+0=4), cifra stagnarii necesare unei noi nasteri/innoiri. Oare tot fara motiv dureaza atat?  In numerologie orice numar de reduce la o singura cifra.

       Anul acesta Pastele pica in luna aprilie. Luna a patra (!) din anul calendaristic. Dar mai mult de atat, Noaptea de Inviere este in data de 11 spre 12. Numarul 11 reprezinta doua linii paralele ce merg catre infinit. Il putem considera un culoar de ....Trecere (!). Plecam (metaforic si spiritual vorbind) de la acest aspect pamantesc, de jos, de la baza si ne inaltam trecand prin acest culoar. Unde, Inviem in ziua de 12, ziua ce uneste cele 3 aspecte divine cu cele 4 elemente ale planului fizic (apa, aer, pamant, foc).  Pentru a fi...desavarsiti. Armoniosi.

       Oare asta se intampla in 2015 (cifra 8 al anului) tot......fara nici un motiv? Oare degeaba s-au "aranjat" lucrurile sa se petreaca in anul de dupa magia data de 2014, in anul in care suntem recompensati de catre Viata in functie de ce-am facut cu sufletelul propriu?  Desi, privind superficial si repezit, ai spune ca lucrurile sunt exact pe dos. Eroare.

      In seara de Inviere, in perioada in care rugaciunile spuse in mii de locuri in lume, purtate in suflet de sute de mii de oameni,  fac sa se curete canale energetice, sa se deschida noi canale, sa se inalte  tuneluri de lumina, ganditi-va si rugati-va astfel:"

     "Tie Doamne Isuse Hristoase Iti multumesc ca mi-ai aratat Calea directa de a ma intoarce Acasa. Calea directa de a trece de la stadiul de om fizic la cel de om divin.   Stiu ca n-am facut totul pentru asta. Dar am incredere in Tine, ca ma vei calauzi si ma vei indruma pentru a ajunge in locul care mi se cuvine prin nastere. Ia-ma de mana si trece-ma cu Tine. 

       Marturisesc Invierea Ta care este si invierea mea. Este triumful Luminii din mine asupra intunericului care m-a stapanait. Cu Tine sunt si marturisesc ca Hristos A Inviat! Constiinta christica a Ta, te rog, trezeste-o in mine. Asa voi putea sa traiesc in bucurie, in belsug, in armonie. Iti multumesc ca nu m-ai lasat singur(a)".



Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii. 

sapphires7


luni, 6 aprilie 2015

Cum punem copiii mici in suferinta

     A trecut ceva timp de cand nu am scris, s-au intamplat destul de multe- de la eclipsa la intrarea in Saptamana Marei cu tot ce implica acest lucru; la inceperea unei luni calendaristice; la zguduirea din temelie a sistemului financiar (energia banului are nevoie sa se aseze dupa noile vibratii ale Pamantului- dar mai ales, Timpul ne indica faptul ca  va veni un moment in care banul ca hartie/moneda nu va mai exista); apropierea zilei de sarbatoare a Pastelui ( Trecere in traducere) ne spune ca a venit Timpul sa facem un salt in constiinta. Sa vedem lucrurile si situatiile TOTAL DIFERIT decat am fost obisnuiti. Si daca nu ma credeti sau nu intelegeti, alocati-va 15 minute si treceti in revista cu detasare, evenimentele din ultimii 2 ani. Vedeti ce anume s-a mai  desfasurat dupa un tipar cunoscut.....

   Ca o subliniere la cele scrise voi exemplifica cu o situatie traita de mine si de mamica baietelului de 1 an si 9 luni. M-a sunat ca vrea sa stea de vorba cu mine pentru ca  de 3 nopti a dormit doar cate o ora pe noapte si se simte....zombi. Ca pustiul este extrem de agitat, orice ar face ea nu poate sa-i intre in voie; cu oricine altcineva relationeaza, se joaca, doarme dar de la ea nu vrea nimic. Ne-am intalnit. De cand il are pe pusti am invatat-o ca desi are 7-8 luni sau un an, sa-i vorbeasca si sa-i spuna tot ce vrea sa faca. Si cand pleaca  din localitate la o sedinta si nu-l ia cu ea; si cand pleaca cu toata familia sa-i spuna unde merge. Orice si totul sa-i spuna din ceea ce ar avea legatura cu el. A constatat ca n-a avut probleme. Pana acum.

     De 2 saptamani si-a schimat locul de munca. Am intrebat-o: "I-ai spus ca ti-ai schimbat serviciul si asta inseamna o schimbare de destin pentru tine si implicit pentru el?" A raspuns ca nu. Am intrebat-o ce simte cand se gandeste la asta. Mi-a spus ca a inceput s-o intepe ficatul. Bun. Atunci-i-am spus- hai sa rezolvam la nivel de suflet aceasta nemultumire. Sufletul tau, al celei ce esti acum, sa-i ceara iertare sufletelului lui pentru ca l-a pus in suferinta, ca l-a ignorat, ca nu l-a luat in seama si nu i-a spus ce  are de gand. Sa-i spuna ca-l iubeste si n-a vrut sa-l faca sa sufere si ca se va stradui sa-l ajute sa-si implineasca destinul pentru care a venit. Sa-i multumeasca pentru c-a ales-o ca mama in aceasta lume. Cam astea au fost ideile de baza pe care am lucrat. Insistat pe ignorarea lui.

     Asta s-a petrecut pe la ora 17.00. La ora 20.30 mi-a trimis mesaj ca cel mic este linistit, a mancat, se joaca impreuna si....a pupat-o.  El, care n-a mancat  in ultimele 3 zile decat pufuleti si alte maruntisuri, acum a cerut mancare. 

     Dragi mamici de copii mici, va rog, nu ignorati puterera lor! Priviti-i si vedeti cat de senini sunt in fata pericolelor. Tocmai pentru ca ei sunt-inca!- intr-o lume sigura in care  se simt in siguranta. Ei nu cunosc pericolele de aici, dar au putere. Uitati-va la copiii ce suporta operatii grele pana la varsta de 5 ani. Amintiti-va ca pana la 3 ani, ei traiesc doar fizic aici. Emotional si psihic sunt legati de lumea din care au venit. De aceea stiu  lucruri pe care nu le inveti nici la liceu. Simt si stiu cand se petrece un lucru rau. Stiu si simt...oamenii rai. Li se formeaza capacitatea de adaptare in functie de ceea ce le oferiti voi ca traire! Nu strict ce-i dati de mancare. Ci ceea ce-i transmiteti cand ii dati de mancare.

     Si un alt exemplu de cum percep copiii mici informatiile la nivel de suflet. Am sunat-o pe prietena mea din Germania s-o intreb ce face cel mic. Simteam ca nu este tocmai in regula. Dupa ce mi-a spus c-a  tusit asta-noapte, a cautat  sa inteleaga ce anume mi-a atras mie atentia. Mi-a redat urmatorul episod: cu o seara inainte, baietelul de 4 ani s-a jucat cu o fetita aflata in vizita, in varsta de 3 ani. La un momet dat-asa cum de multe ori se intampla- ea a vrut o jucarie pe care el nu voia sa i-o dea. 
Prietena mea, gazda buna, i-a explicat ca fetita sufera daca nu-i da jucaria lui. El a insistat in refuz si a inceput sa planga. Pana la urma, fetita a castigat sa se joace iar el a ramas suparat.

   Cum vad eu lucrurile: toti ne dorim sa invatam pe copii sa fie generosi, sa imparta cu altii, sa  fie buni prieteni. Perfect. Dar este gresit sa-l inveti pe copil -sa-i programezi creierul si sufletelul- ca daca nu-i da cuiva care ii cere din ce-i al lui, va suferi celalalt. Viata ne arata ca uneori nu noi trebuie sa ajutam pe cineva anume. Din alta parte trebuie sa primeasca ajutorul. Nu prin noi sa-si rezolve problema. Si ca sa intelegeti, amintiti-va cand ati ajutat pe cineva-cu bani,  serviciu sau orice altceva- si ati constat ca s-a ales praful de ajutortul vostru sau ati vazut ca solutia alta era. Sau chiar ati avut de suferit pentru ajutorul acordat. De aici si  expresia neacademica pe care n-o voi folosi dar o spui la necaz cand suferi dupa ce ai ajutat pe cineva. Se refera la facerea de bine. Asta, tocmai pentru ca ne-am "bagat unde nu ne fierbe oala".

     Dar cand un copil are inradacinat in suflet ideea ca daca nu ajuta pe cineva, acel cineva va suferi din cauza lui, copilul se va afla in dilema: daca nu-l ajut sufera el; daca-l ajut, sufar eu. Ce fac?

      Invatati pe copii  sa fie altruisti. Sa ofere, sa ajute. Dar numai daca o fac cu sufletul deshis.  Altfel, nu inseamna c-au ajutat. Inseamna c-au fost constransi si au facut impotriva vointei sufletului lor. Asta este pacat!  Greseala impotriva sinelui tau. Aceasta este traducerea termenului "pacat". Pot  oferi atunci cand le ramane si lor din ceea ce ofera. Altfel, se trezesc ca cel ce-si imprumuta banii/cartile/lucrurile si constata ca ramane fara ele pentru ca nu i se restituie. Invatati copilul sa decida.

       El sa aleaga ce vrea sa faca. Nu-i programati creierasul cu stereotipuri de gandire. Intrebati-l atunci cand nu vrea sa dea jucaria/bomboana/ hainuta altui copil: la ce-ti trebuie acum jucaria? Poti cateva minute sa te joci cu masinuta asta cat ea se joaca cu  trenuletul. Daca insista ca nu vrea, insistati si voi fara constrangere: Peste cat timp vrei sa-i dai? Sau : poti sa-i dai? Sau: uite, primesti in schimb in perioada asta, cartea asta. 

      Improvizati. Fara sa-l constrangeti si fara sa-i provocati suferinta. Sa simta ca sunteti alaturi de el si nu ca-l preferati pe celalalt copil in locul lui. Asta se percepe la nivel de suflet. Ati ales sa-i faceti pe plac altui copil si nu lui. Lui i-ati dat suferinta. In succesiune logica, inseamna ca iubiti celalalt copil si nu pe el.
                                                            


                                                                 


Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7