Cum sa intampinam Noul An

     Mai sunt trei zile si trecem intr-un an nou. Numerologic vorbind, cifra 7, cifra ce  caracterizeaza anul 2014 ( 2014= 2+0+1+4) este o cifra MAGICA. Are o incarcatura aparte. Simbolizeaza transformarea, trecerea la un nivel superior de intelegere pe un domeniu sau intrarea pe un domeniu nou al vietii. Oricum, lucrurile nu mai raman cum au fost. 

     Ati putea intreba: si daca nu vreau sa schimb nimic la viata mea? In viata mea? In regula. Dar vibratia anului aduce cu sine schimbarea. Este " aerul" pe care il simti chiar daca nu poti interveni asupra lui. Si daca ceva din viata noastra nu este in acord cu vibratia  anului/ timpului pe care il traim,  vom simti  efectele asupra noastra. 

     Poate suna inspaimantator. Deloc. Este  simplu, curat si frumos. Si perfect pentru fiecare dintre noi. Timpul, Universul, ne ajuta sa  crestem la nivel de suflet in acord cu planul/ destinul/ misiunea noastra. Deci suntem ajutati sa facem ceea ce avem de facut in aceasta viata si pentru care am venit acum, aici. Cum putem valorifica ce ne aduce anul 2014? Fiind constienti ca datoria/ sarcina/ responsabilitatea noastra este in primul rand la nivel de suflet. Cum hranim? Cu ce energie hranim? sufletul/ interiorul nostru. Cat ne gandim ca actiunile noastre sa fie favorabile noua si in acelasi timp celorlalti. Cat de mult ne integram in noua stare a Omenirii/ Universului/ Universurilor/ Erei Varsatorului? Cel care  se revarsa prin cunoastere asupra tuturor oamenilor? Atat. Este suficient din cand in cand sa mai facem o curatenie in ganduri, in suflet, sa ne gandim si la ceilalti nu doar la noi- doar sa ne gandim si este suficient!- dar cu dragoste, intelegere, compasiune- si ne va fi bine anul viitor. 

      Altfel, tot ne va fi. Dar nu usor si nu prea bine. Forta  Universului/ Naturii este mai mare decat forta  individuala a omului. Fizica pura.

     Ce am putea face pentru a pune bazele unui inceput bun? Cu 5-7 minute inainte de ora 12.00, indreptati-va gandul catre anul ce a trecut. Si adresati-va lui in gand ca unui om. Spuneti-i ce v-a placut din ce v-a adus; ce nu v-a placut. Multumiti-i pentru ce ati primit frumos si lasati celelalte  ganduri sa  plece undeva in neant.  Vorbiti apoi anului 2014. La fel. Spuneti-i ce vreti sa va aduca. Cum ati vrea sa va ajute in ceea ce va propuneti. Ganditi-va ca  va legati prin gand la o energie fantastic de puternica si care va va influenta  in urmatoarele 12 luni, fie ca stiti fie ca nu. Dar mai bine folositi tot ce Universul va da. 

    Ideal este ca ora 12.00 sa va prinda in casa proprie. Acolo unde va sunt radacinile. In locul cu amprenta voastra, cu care intrati in rezonanta. De unde va trageti seva.Cei care locuiti in alta tara de un timp anume, acolo este  caminul vostru. Ma refer la cei care stau in Romania dar aleg sa  petreaca Revelionul in alta tara.  Peste an, va va lipsi o anumita putere. Dar, cel putin, in acele momente, indreptati-va gandul catre casa in care locuiti si spuneti-i ca va este draga si multumiti Divinitatii ca aveti acea locuinta.  Gandul nu cunoaste bariere si nici limite. Universul la fel. 

     Multumiti  sau trimiteti gand de recunostinta celor care nu mai sunt printre voi. Spuneti-le tot ce simtiti pentru ei si despre moartea lor. Pentru a incepe anul fara  dureri / resentimente /nemultumiri la adresa lor.

     Si amintiti-va ca noul an sa va gaseasca cu un ban verde in buzunar; o bancnota de 5 - cred ca bancnota de 5 euro indeplineste ambele conditii; cu un lucru nou pe voi si ceva din argint. Pe masa sa nu lipseasca alaturi de orice alta mancare, niste peste. In orice forma ar fi gatit.  Toate au semnificatiile lor. Nu detaliez. Ar deveni prea mare postarea.

 Pentru a incepe anul intr-o atmosfera de adevarata sarbatoare, de a simti cu adevarat ce inseamna petrecerea, bucuria, dragostea de muzica si dragostea umana,  va ofer cateva minute cu o Legenda culturala si istorica romaneasca. Prezenta Mariei Tanase  s-a facut cunsoscuta nu doar pe scenele muzicale.....

                   LA MULTI ANI!  

       In miez de noapte, sa ne  intalnim  pe puntea ce leaga cei doi ani....Purtand in inima Steluta pe care in Seara de Ajun, fiecare am primit-o.

Astept sa ne Re-intalnim In Sfera Iubirii.

sapphires7

De Sfantul Stefan

      Toti primim un nume la nastere. Indiferent de religia in care se  realizeaza acest lucru. Dar acest nume, pentru  ca fiecare  litera  are vibratia proprie, iar noi ca fiinte energetice  avem acelasi tip de vibratie,  ne va influenta destinul. Purtand un nume de 'sfant', prin legatura energetica a numelui, vom fi influentati de acesta. Sau  protejati. Noi "mergem" prin viata  cunoscuti fiind sub o anumita imagine. Astrologia si numerologia - vechi stiinte  si cu multa cunoastere in ele - ne vorbesc de numarul de destin -este numarul care ne arata cum putem folosi potentialul de care dispunem inca de la nastere. 

   Ati observat ca dupa casatorie femeile parca se schimba? In ani, dar se  intampla. Sunt altfel percepute in exterior. Se  modifica parca ceva din  interiorul lor. Da, se modifica vibratia numelui. Capata alta vibrtaia-cea a numelui dupa casatorie. Barbatii, nu. Ganditi-va.

     In numerologie,  numele de Stefan are corespondent numarul 2. Una din  variantele  de raspuns pentru cifra 2 este:

       "Expresia numarului 2 iti ofera sansa de a lucra foarte bine cu oamenii. Destinul tau este sa fi un bun mediator sau pacificator. In multe feluri esti dependent de ceilalti si pari sa te descurci cel mai bine in parteneriat sau intr-o activitate de grup. Modestia este in felul tau de a fi si poti lucra foarte bine fara a avea nevoie de recunoasterea realizarilor tale. De multe ori, ceilalti culeg roadele ideilor tale, dar asta nu te deranjeaza intrucat esti un jucator de echipa generos. Pe masura ce evoluezi in aceasta directie, devii sensibil la sentimentele celorlalti, esti intotdeauna plin de tact in rezolvarea situatiilor complicate. Cooperant, binevoitor si plin de consideratie ai calitatile necesere pentru a deveni un mediator remarcabil. Stii sa organizezi si sa manevrezi oamenii. Esti o persoana pedanta intrucat rareori iti scapa ceva. Plin de tact si amabilitate, aproape toata lumea te place.
    Personalitatea negativa a lui 2 poate fi hipersensibila si usor de ranit. Prea mult din acest numar in caracterul tau te poate face prea timid si nesigur. Cateodata energiile in exces ale numarului 2 te fac apatic si indiferent in ceea ce priveste treaba pe care o ai de facut; in acest caz abilitatea de a face fata detaliilor este limitata." Sursa: http://www.dsclex.ro/astrolog/numerologie/expressionnumber.htm

    Pentru ca sarbatorile de iarna ne indeamna la reflectie asupra noastra si a mediului/ lumii in care traim / din care facem parte, ne ajuta sa vedem mai bine care  este potentialul uman, ascultati sunetele care  reflecta Universurile........in vocea de mai jos. Este reala. In aceasta forma. 

La multi ani tuturor celor ce purtati numele  Stefan, celor care aveti  oameni dragi in viata voastra cu acest nume, celor care va ganditi sa  puneti acest nume copilului vostru.

La multi ani Stefana, la multi ani frumosi si impliniti langa  sufletele  tale complementare! Si langa mine.

La multi ani Patrick- Stefan si Iubirea sa-ti contureze si sa-ti formeze  caracterul si destinul!

                                                 La multi ani, tuturor!

Astept sa ne Re-intalnim In Sfera Iubirii.

sapphires7

Dar primit in Seara de Ajun

     La un moment dat in timpul rugaciunii catre  Mantuitor, m-am oprit pentru ca am simtit ca am dat tot ce aveam de dat acum, in acest context. In ultimele doua postari, am propus un moment de  recunostinta. Nu o meditatie care sa dureze  un timp dat si care sa urmeze un protocol. Pur si simplu: DIN INIMA. DIRECT.

     Personal,  m-am trezit ca ma rog : "Doamne, binecuvinteza pe toti oamenii din viata mea. Pe cei pe care ii cunosc si-i iubesc. Pe cei pe care ii cunosc si inca nu ii iubesc. Pe.....si am trecut in revista  oamenii apropiati mie. Binecuvinteaza Doamne pe toti oamenii, care acum,  se roaga  Tie"

     Eiiiii...............si acum, vine partea  frumoasa si speciala. Intai o paranteza despre mine: cand  imi indrept astfel gandul, in functie de ceea ce spun-cer sau multumesc- vizualizez cate ceva.  Sau raspunsurile imi vin sub forma unor imagini  mental sau  cuvinte. Deci sunt obisnuita.

     Acum am vizualizat  - cand am terminat rugaciunea  pentru toti oamenii care si-au indreptat gandul catre Divinitate - ca fiecare dintre acestia, au primit cate o steluta!  Pe tot pamantul se vedeau stelute. La fel de stralucitoare, la fel de mari. Asa cum se vede o harta pe care se gasesc beculete ce sunt aprinse in functie de ceea ce vrem sa  aratam (ex. harta administrativa -orase resedinta de judet) .Iar aceste stelute erau  in toate zonele lumii. Nu  era plin fiecare continent. Nu. Dar erau dispersate in  fiecare zona a lumii. A fost o IMAGINE FANTASTICA! Asta inseamna ca gandurile voastre au fost  auzite, rugaciunea mea luata in seama, si am primit cadou Steluta! 

     Amintiti-va ca la Nasterea Mantuitorului, cei trei Magi au stiut unde S-a nascut si cand, S-a Nascut, dupa Steaua de la Rasarit. 

     In Seara de Ajun din 2013, cei care ne-am intalnit  prin ganduri in astral, am primit Steaua Celui care S-a Nascut. Asta ca dovada ca nici un efort nu ramane necunoscut, neluat in seama, nerecompensat de catre Univers/ Cer/ Divinitate. Am mai sus: nimic nu se pierde din ceea ce gandim, facem, spunem. Iar nasterea lui Christos, inseamna Nasterea Constiintei Christice.  Asta am primit noi in aceasta seara.

     Bun venit pe un  Alt Plan!

                                                      CRACIUN FERICIT!

Astept sa ne Re-Intalnim In Sfera Iubirii!

sapphires7

Recunostinta in Seara de Ajun

     Asa arata in calitate de simbol puterea rugaciunii: prin intrepatrunderea  mainilor ridicate catre Cer, dorinta de  urcare, de accedere la spatiile  inalte, mai presus de noi.

      Cand suntem in necaz - nu ne ies lucrurile cum am vrea noi - cautam solutii - altele decat cele  uzuale, cu care suntem obisnuiti.Dar nu ne iese. Si  ne indreptam MACAR gandul catre Cineva mai presus de noi spunand: " Daca m-ajuta Dumnezeu sa ies din incurcatura asta....."  Sau: " Poate ma ajuta Dumnezeu si de data data"....Ori: "Auzi, cum ziceai ca se  da un acatist la biserica? M-am gandit sa dau unul. Ce am de pierdut?"

     Raspund eu. Nimic. Dimpotriva. Castigati. Cei care ati facut asta stiti despre ce vorbesc.

     Numai ca, dupa ce ne rezolvam problema /problemele, uitam sa spunem simplu .......Multumesc. Sau: " Multumesc Doamne." Atat. Chiar daca dam acatist pentru 40 de zile ca sa primim  ajutor intr-o directie, dupa  terminarea perioadei, nu multumim  macar  o zi.....

      Si totusi....Suntem inaintea unei Sarbatori speciale. Pentru omenire,  nu doar pentru  o clasa de oameni. Astral si astrologic vorbind, se petrec  o multitudine de fenomene - pe care le stim, sau nu; a caror semnificatie o cunosatem- sau nu. Orice am face noi sau nu facem, ele se desfasoara. Si dincolo de mituri/dogme/legende, istoric vorbind, ceea ce se sarbatoreste ca Nastera Domnului si Pastele, au existat,  iar semnificatia si implicatiile lor sunt mult mai complexe si profunde decat  ne-au spus parintii nostri.

     De aceea, inainte de a ne bucura de Nasterea Copilului, revin cu propunerea ca in Seara de Ajun, cei ce rezonanti cu aceasta idee, la ora 21.00 ora Romaniei, sa va indreptati gandul catre Divinitate, multumindu-I. Numai daca voi considerati ca aveti vreun motiv s-o  faceti.

     Nu conteaza ca-L considerati pe Dumenezeu undeva  in Cer, in afara voastra sau in interiorul vostru, sau  in imaginea copilului vostru. Sau oriunde altfel. Doar ganditi-va la El. Legati-va energetic de  Numele si Puterea Lui.

      Aveti motive sa trimiteti ganduri de recunoastinta? Acestea ar fi motive?  - Ca am patul si perna mea unde sa-mi pun  capul cand vine seara; ca am apa calda  in apartament  in aceasta perioada de frig; ca am  ce manca dimineata inainte de a pleca la serviciu. Am ce imbraca si incalta. Ca am in casa exact lucrurile pe care mi le-am dorit. Ca am  alaturi un om sau un copil pe care ii iubesc. Ca de Craciun a avut cine sa-mi ofere un cadou, aratand ca s-a gandit la mine. Ca m-am bucurat ca un copil de  3 ani cand am vazut prima zapada. Ca  fiica/fiul meu a scapat teafar /a dintr-o mare incercare; ca a reusit la facultatea la care si-a dorit. Ca pot sa  dansez pe muzica     ce-mi place. Ca pot sa rad fericit / a. Si altele.......     Dar mai ales....ca 

        AM ACEASTA VIATA CE-MI PERMITE SA FAC TOATE ASTEA

 Este viata pentru care si Ingerii ne invidiaza. In sensul bun. Aici putem SIMTI: bucurie,  placere, satisfactie, durere, dragoste.

    Melodia  de mai jos va ofera motiv de a  multumi?  Se intituleaza :"Iertarile"

 

Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Ce inseamna a spune "Multumesc"

     Toti oferim, ajutam,  sprijinim, o facem fara a astepta o recompensa. Poate ca uneori  facem si gesturi din calcul. Pe ideea: il / o ajut, pentru ca este posibil la un moment dat sa am nevoie si eu de el /ea. Dar de cele mai multe ori facem asemenea  gesturi pentru ca ne simtim bine. Si biologic se intampla asta: creierul creeaza endorfinele care ne dau senzatia de  satisfactie/fericire. Si asta porneste de la starea interioara: sufletul se manifesta.

     Deci este in firea noastra, a oamenilor, sa  ajutam, sa sprijinim pe cei de langa noi. Fara recompensa. Si totusi.... Vrem sa ni se multumeasca. Sa primim un simplu " multumesc" dupa  ce am spus o vorba buna, am oferit ajutor, am daruit ceva. Atat vrem: MULTUMESC. Sau poate nu constient. Dar  suntem nemultumiti/ dezamagiti cand nu primim acest cuvant. 

   Este adevarat ca  nici un gest, nici un cuvant, nici o idee, nici un gand nu raman fara urmari asupra noastra. In timp - de la cateva secunde la cateva luni / ani, primim consecintele manifestarii noastre ca fiinte  energetice. Deci, nu facem noi asemenea calcule. Universul o face in locul nostru. Dar "Multumesc", are o foarte mare importanta. Azi, am realizat  de unde iritarea/ insatisfactia mea cand nu mi se multumeste -prin cuvinte - pentru ceea ce fac.

    Rationamentul era  atat de simplu si in fata mea, incat nu l-am sesizat pana acum: daca noi suntem creatia lui Dumnezeu si  expresia Lui exista in noi,  iar El se manifesta prin oameni, inseamna ca atunci cand noi spunem "multumesc", de fapt...Ii multumim lui Dumnezeu. Recunoastem faptul ca  am primit ajutor / am fost ajutati de El prin intermediul  persoanei din fata noastra! Atat de simplu, ca te cutremuri!

     Realizati cat de mult se schimba semnificatia unui cuvant cand ii intelegi puterea? Valoarea? Adevarata semnificatie? Daca nu multumim,  consideram ca noi, partea umana din noi, egou-ul/ personalitatea noastra este cea care a acordat ajutorul. Si de fapt atunci ne indepartam de Divinitatea din noi. De sufletul nostru. De esenta noastra. Dar multumind, ego-ul paleste, considera ca se umileste.  Eiii......... dar atunci se materializeaza  unul din indemnurile Mantuitorului: " Cei ce se vor micsora, de fapt se vor mari." 

                                                Analizati. Meditati.

Aceasta revelatie/ intelegere vreau sa v-o ofer drept dar  de Craciun pentru 2013.  Poate vor mai fi si altele. Cine stie................

     Va propun ca in Seara de Ajun, la ora 21 .00 ora Romaniei, fiecare dintre cei ce rezonati cu aceasta idee, sa trimiteti un gand de multumire Celui a carei Nastere o sarbatorim. Copilului  Christic din sufletul nostru. Daca o faceti, veti simti  puterea rugaciunii in grup, facuta indiferent la ce distanta unul de altul, avand  un punct comun: trairea gandului.  Voi reveni cu aceasta propunere  si zilele viitoare.

     

Si noi avem nevoie sa intelegem.........

Astept sa ne Re-vedem in Sfera Iubirii.

sapphires7

Calitati si defecte- toate duc la Iubire

     Ni se tot vorbeste despre defectele pe care le avem si ce calitati ar trebui sa demonstram. Si daca v-as spune ca nu exista defecte? Ca exista doar calitati - de fapt sunt atribute ale FIINTEI UMANE- dar atunci cand sunt exprimate in exces, devin defecte. Adica ne fac rau. Si.......incurca pe altii. Ca orice alt lucru defect.

Sunt generoasa. Ajut, ofer, daruiesc. Dar o fac fara masura. Unde ajung? Sa raman fara ceea ce-mi apartinea. Sunt econoama, bun administrator al banilor si lucrurilor. Tin la ele. Dar atat de mult incat ma transform intr-o zgarcita. Nici una din variante nu este  buna.

Sfantul Apostol Pavel spunea : "Cumpatare in toate".

     Psihologia - nu toate laturile ei si nu cea moderna- ne tot invata cum sa scapam de defecte. Ne spune sa nu fim egoisti, sa nu fim rai. Sau.....sa fim generosi, sa fim buni, sa fim toleranti. Parca ultima afirmatie este mai bine suportata de  creier, nu-i asa? Parca are alta muzicalitate.  Dar tot ne spune ce sa facem. 

     Exista si teorii care ne invata -toti ne invata (de fapt invatam sa cautam in noi)- sa acceptam "umbra" din noi. Sa ne acceptam defectele. Dar tocmai ce-am spus ca nu sunt defecte! Atunci, ce sa acceptam? Pe noi. TOATE laturile noastre. Am vazut mai demult un film care vorbea despre mister si magie. O scena m-a impresionat si m-a ajutat sa-mi accept cat mai multe dintre laturi. Eroul principal cauta sa omoare un monstru - care lua permanent alta infatisare, care era ca un abur intunecat de cele mai multe ori- si nu reusea. Pentru ca nu-l cunostea. Nu -i stia identitatea, nu stia cu cine se lupta. De cate ori se infruntau, monstrul ii spunea ca nu va reusi s-o faca. Si disparea. La un moment dat, n-a mai cautat sa-l omoare si i-a spus ca stie cine este. S-a apropiat de  ceea ce era urechea monstrului si i-a spus: ESTI EU. Si-n acel moment a inspirat, l-a asimilat, monstrul/aburul a disparut, iar eroul principal a devenit mai puternic asimiland  forta monstrului. 

     Asa am inteles ca ceea ce vedem ca un defect, ca o trasatura "rea" a noastra, are rolul si puterea ei.

 Exemplificare: Sunt hotarata, destul de bataioasa. Ar fi defecte considerate pentru o femeie. Dar sunt pusa in situatia de a apara pe cineva in fata unor terti: institutie sau persoana fizica. Firea mea ma ajuta. Sau invers. Sunt calma, blanda si pot fi  perceputa ca prea moale, fara personalitate. Dar am de lucrat intr-un mediu sensibil- cu copii/ batrani/persoane bolnave/confesor, etc. Firea aceasta imi este necesara.

    Pe de o parte ne nastem cu firea care ne trebuie pentru a ne indeplini planul de viata; pe de alta parte, avem nevoie in viata si de latura care nu ne caracterizeaza in mod esential. Dar ne ajuta. 

Important este sa fim constienti de ce anume suntem in stare si sa folosim acea latura a noastra care ne este necesara. Suntem ca o camara: aici gasesti si zahar,  mirodenii, faina, dar si ulei, otet, mustar, muraturi. De toate ai nevoie.

    Invatati sa va accepati mai ales latura "cenusareasa" pe care incercati s-o ascundeti. Ea va va ajuta in cele mai importante momente ale vietii. Verificati.

 Astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

Sinele nostru nu se inseala niciodata

     Astazi am avut de sustinut o lucrare in cadrul Simpozionului "Gogu Constantinescu", la Ploiesti. In public vorbesc din 1992 de cand fosta mea sefa m-a trimis sa tin ore de informare despre HIV/SIDA prin institutiile -inca renumite!- din Ploiesti si prin unitatile militare. As minti sa spun ca de fiecare data am avut emotii. Sau ca erau de aceeasi intensitate. Dar astazi stiam ca publicul va fi un fin si bun cunoscator al tainelor stiintei. Inainte de a iesi pe usa, l-am rugat pe Arhanghelul Gabriel sa ma ajute  "sa  spun ceea ce trebuie sa spun si ceea ce ei trebuie sa auda". Asa m-am concentrat pe ceea ce am de facut, incat mi-am uitat telefonul acasa. Mi-am dat seama ca  nu-l am cand eram aproape de locatia unde s-a sustinut evenimentul. Altadata m-as fi ingrijorat. M-as fi gandit  ce se va intampla daca voi fi sunata, cum voi fi gasita, etc. Numai ca acum, sufletul meu era extrem de linistit. Netulburat de nici o emotie. Si-am inteles ca nu-mi va trebui peste zi. Chiar daca voi fi sunata. Se poate si fara sa fiu la celalalt "capat al firului". Cand am ajuns acasa- pe la 18.00- aveam 13 apeluri si 2 mesaje. Dar nici unul nu reprezenta o urgenta. Stiti ce bine a fost intr-o asemenea liniste? Am fost si la scoala, am mai avut de mers in doua locuri, m-am gandit sa sun pe o prietena la un moment dat pentru a face un program impreuna, dar nu am avut cum. Stiti ce s-a intamplat? Programul la scoala s-a prelungit, asa incat n-as fi putut sa ma intalnesc cu prietena mea daca programam asta, in cele doua locuri am rezolvat fara sa trebuiasca sa  anunt ca vin. A-ti face planuri in ziua de astazi-mai ales pe termen lung- este, ceea ce se spune in Ecleziastul:

"O desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune".  

  Cum stie Universul si implicit Sinele meu ce-mi trebuie si Cand? imi trebuie.................

      In urma cu cativa ani ma intreba o verisoara -aceeasi intrebare o  mai primesc si acum dar sub alte forme- cum pot sa nu fiu nemultumita de ceea ce este in jur. Cum nu sunt dezamagita? Am mai spus: imi intretin propria "parcela" si daca fiecare  ar face la fel, am avea o gradina ingrijita si frumoasa. Vreau-este un act de vointa- sa multiplic, sa dezvolt, sa maresc, ceea ce consider a fi frumos, necesar, intelept, relevant, folositor.

      Va las spre informare si adresa site-ului  unei asociatii pe care o conduc. Sigur veti gasi informatii  utile iar pe mine ma scutiti sa le reproduc.

   https://sites.google.com/site/aporromania/



Astept sa ne Re-Intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

La o intalnire cu sufletul nostru

     Ieri m-am intalnit cu o prietena. O persoana inteligenta, foarte  pregatita pe domeniul ei, sensibila. Dar de aproape un an se vede si se considera un om rau, un om care facre lucruri rele, in pofida faptului ca-si doreste sa nu faca pe nimeni sa sufere. Dar EXACT  asta obtine. Suferinta  celor din jur. Iar oamenii din viata ei nu reusesc s-o inteleaga. 

     Pai, cum sa  aduca armonie si liniste celor de langa ea, daca ea insasi crede despre ea ca este om rau si face doar rau? Am mai spus si ati observat din viata proprie. Ceea ce crezi despre tine, ACEL lucru vei ajunge sa-l traiesti. 

     Vechile scoli de spritualitate -toltecii- numesc starea aceasta a mintii,  MITOTE. Inseamna "ceata" care nu ne lasa sa vedem cine suntem cu adevarat, ce suntem . Este ceata care ne invaluie mintea si nu ne permite sa vedem limpede. Dar toate aceste pareri autodistructive pe care le avem si le exprimam, nici nu sunt ale noastre. Nu. Le-am acceptat. Le-am dobandit. 

     Cand se naste, copilul este pur si luminos. Curat din orice perspectiva ai privi. Pe masura ce se adapteaza  atmosferei locului de nastere, si acestei planete in general,  primeste influxuri si influente de ORICE natura si de la oricine. Parinti, frati, rude, profesori, vecini, prieteni.

     Invata din primele luni sa obtina simpatia/atentia/afectiunea celor de langa el. Nici la tinerete nici la batranete, nimanui nu-i place sa stea singur. Cum sa vrea atunci un copil, sa fie lasat intr-un patut, fara sa simta nimic in jur? Si atunci......plange. Mama vine repede, il ia in brate, el tace si conform legii lui Pavlov, a inteles cat de bine este daca plange. Primeste tot ce n-a avut ore intregi. 

    Mai sunt si cazurile in care parintele vrea sa fie autoritar cu bebelusul, si chiar daca plange, il lasa s-o faca pe principiul "plansul ii face bine, ii dezvolta plamanii. Si lasa ca nu are nimic. E schimbat, a mancat, o sa adoarma".  Eventual il pacaleste cu o suzeta.

     Dar trec anii, si de pe la 2 ani incepe "razboiul de forte" dintre adulti si copii. Manipularea  pe de o parte -din partea copilului- si intimidarea  de cealalta parte - a parintilor. Si pe masura ce ii spui copilului ca " nu exista decat locul intai care este important; nimeni nu-si aminteste de locul doi" sau " tu ai de toate si nu esti in stare sa fii primul/prima?  Fata lui X nici pachet nu are la scoala dar a iesit si anul asta cu coronita. Tu n-ai fost in stare."  Si sarmana fata/sarmanul baiat incearca din rasputeri sa nu dezamageasca pe tata. Sau mama. Si ajunge sa  nu mai fie el/ea. S-a transformat in cineva necunoscut lui. In cineva pe care parintele l-a conturat. Si ajunge la psiholog la 23 de ani, pentru ca nu reuseste sa ia o decizie pentru relatia ei de cuplu. Pentru ca nu stie ce vrea. Nu se cunoaste.  

        Am avut la terapie zilele acestea o tanara care era convinsa ca problema ei era legata de relatia cu tatal. A realizat in timpul sedintei ca durerea profunda, rana cea mai adanca si foarte bine mascata, era sentimentul ei fata de mama. Relatia cu mama. Dupa rezolvarea subiectului s-a rezolvat si problema cu senzatia de sufocare si s-a transformat dintr-o tanara timorata, care se exprima  cu greutate, cu privirea stearsa si chip inexpresiv, intr-o tanara volubila -recupereaza!- deschisa, cu ochi luminosi si chip expresiv. Teama de a nu o dezamagi, de a nu o supara pe mama, i-a blocat tinerei capacitatea de dezvoltare. Cand si-a deschis usa sufletului, cerul vietii a fost aria ei de exprimare. Stie ca doar ea poate decide ce sa faca si cum sa faca pentru a fi fericita. Indiferent ca ceilalti sunt sau nu de acord. 

     Am mai avut la terapie tineri -25-30 de ani- care nu-si puteau trai PROPRIA viata, pentru ca nu erau de acord cu alegerile lor, mamele. Si realizau cu ei ceea ce eu numesc- santaj emotional. Cum se manifesta? Ii spune baiatului ca daca mai se intalneste cu "fata asta" (pe care n-o accepta mama) ea se imbolnaveste. "Din cauza ta am facut hepatita". " Din cauza ta ma doare ficatul". "Din cauza ta nu mai dorm. M-ai facut sa am insomnii". "M-ai imbolnavit cu incapatanarea ta. Ai sa ma ai pe constiinta". Si tot asa. Cunoasteti "repertoriul"? 

      Si cum sa duca cineva o asemenea vina? CINE? ar duce-o? Doar ca tanarul nu stie ca problema este la mama. Fie ca posesivitatea este atat de mare ca nu mai vede nimic. Fie ca vrea dragostea baiatului ca un substitut a dragostei sotului/ barbatului din viata ei. Fie ca nu stie ca poti sa nu suporti pe un om care nu ti-a facut nimic, dar.........care fie ti-a facut intr-o viata anterioara, fie tu i-ai gresit cu ceva si sufletul a recunoscut celalalt suflet si si-a amintit. Noi putem sa ne pierdem memoria mentala. Cea a sufletului, niciodata. O purtam de-a lungul existentei cu noi.

     Astfel, traim in MITOTE si nici nu stim. Cand sufletul sufera in ciuda a tot ceea ce in exterior este perfect, inseamna ca PERFECTIUNEA aceea nu este pentru el. Este  "perfectiunea" pentru mama/tata.

     Cei ce sunteti parinti: din dragoste pentru copiii vostri, intr-o seara linistita de iarna, in linistea sufletului vostru, treceti in revista motivele care v-au determinat sa luati unele decizii in raport cu viata copilului. Vedeti -cu SINCERITATE- cand motivul a avut radacina intr-un sentiment de frica, sau intr-un sentiment de suparare, sau de exaltare. Veti vedea, ca acum, la "rece" privind, ati fi luat alte decizii. 

     Puteti face asta chiar daca au trecut si 20 de ani de la acel moment. Cum? Inchideti ochii, aduceti in memorie momentul, si rugati pe fiul/fiica voastra sa va ierte pentru ceea ce-ati spus sau ceea ce ati facut atunci.  Sau poate ca nu ati spus, ori nu ati facut. Dar acum stiti ca ati gresit. S-ar putea sa va vina sa plangeti, sa va intepe inima, sa simtiti ca ametiti sau ca va doare in piept ori va strange la nivelul gatului. Nu-i nimic. Senzatiile vor dispare in momentul in care s-a vindecat la nivel energetic, subiectul. Nu-i necesar sa-i cereti direct iertare. S-ar putea nici sa nu inteleaga ce vreti de la el. Faceti la nivel de suflet. Acolo vine vindecarea.

      Va invit pentru cateva momente la o intalnire cu feminitatea, sensibilitatea, dragostea, pentru a va reaminti de toate aceste atribute ale sufletului fiecaruia dintre noi. Permiteti sufletului sa se manifeste asa cum stie el.

Astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

      

Sa ne-amintim de Dumnezeu din noi

     Ne agitam, alergam, cumparam, cautam, alegem, separam, facem -parca!- tot ceea ce n-am facut un an intreg. Ca si cum noul an vine si ne cere explicatii pentru  ceea ce-am dat sau n-am dat si  de teama raspunderii, ne agitam. Nu ne ajunge timpul. El si asa parca s-a facut prea  "mic" pentru cererile noastre prea mari. Acum vrem sa oferim, sa ajutam, sa sprijinim. Sa fie asta doar o necesitate  a sufletului nostru si nesatisfacuta un an intreg? Sau si perioada in sine are MAGIA ei? Ne "atinge" intr-un anume fel coardele sufletului si ne trezim deodata ca   facem gesturi pe care nu le-am facut 11 luni sau, de care nici nu stiam ca suntem in stare.

     Asa sunt Sarbatorile de Iarna. Cu parfumul zapezii, cu miros de vin rosu cu scortisoara, cu  gust de gutui coapte, cu muzica lina, plina de savoarea sentimentelor. Asa ne pregateste Viata pentru lunile in care va renaste. Pentru primul fir de  ghiocel. Pana atunci, ne trebuie gerul care "arde" tot ce "misca" in aer si ne-ar putea imbolnavi, ne caleste si ne curata gandurile, sentimentele si chiar corpul fizic. Acum este si  postul care ne  pregateste sa recunoastem Copilul Christic din inima, un post usor-desi este iarna si varietatea culinara este minima,  dar ne pregateste  si pentru postul Pastelui, dur, puternic si plin de Forta Creatoare.

     Oare intamplator sarbatorile de iarna aduc cu ele si  sarbatoarea celor  doi Mosi? Mos Nicolae si Mos Craciun. Primul aduce dulciuri- sa apropie de copii/ de noi, dar aduce si nuielusa pentru disciplinare. Tot a copiilor. A noastra, adica. Cel de-al doilea, vine cu daruri ca mesaj si moment de bucurie pentru Nastere.

     Indiferent in ce religie te regasesti; indiferent ce varsta ai; indiferent ce pregatire ai, perioada de iarna este cea mai iubita perioada din an. Chiar daca aduce si termene, predari, incheieri de situatii, bilanturi, munca, solicitare si oboseala. Are si remediile ei.
.
Indiferent ce facem, indiferent cum facem, indiferent unde facem, niciodata nu suntem singuri. Langa sufletul nostru, este INTOTDEAUNA, El. Dumnezeu prin Prezenta Sa tacuta si plina de respect pentru creatia Sa, nu ne tulbura. Dar ne intinde mana si cand nu-i cerem. Daca o facem, este in avantajul nostru. Amintiti-va de El si vorbiti-i in gand. Va aude. Mai mult, va ASCULTA. Ii vorbeste sufletului vostru si asa voi simtiti mesajele.

     Foarte mult, mie imi place sa arunc ce consider ca nu-mi trebuie. Astazi, am vazut 3 cartuse de imprimanta  - scria HP pe ele, dar erau diferite ca marime. Primul impuls a fost sa le iau si sa le dau,  gandindu-ma ca nu mai am imprimanta pentru ele. Dar cand am luat in mana  doua dintre ele, am simtit o retinere. Rational nu intelegeam si iar m-am gandit ca nu mai am imprimanta. Cand l-am luat pe al treilea din raft, n-am avut nici o rezerva. Le-am luat totusi pe toate, si cand sa le pun in geanta, mi-am amintit ca mai am o imprimanta pe care n-am folosit-o de aproape 3 ani si care este un HP, la care folosesc cele 2 cartuse. Asta inseamna sa nu asculti de la inceput de  mesajul sufletului. Acel mic, timid, rezervat mesaj care incearca sa-si faca loc prin zgomotul mintii. Starea ne disconfort nu ma parasise  nici dupa ce-am iesit din camera. De aceea am incercat sa nu ma gandesc la nimic, stiind ca asa  voi intelege sensul  starii interioare. Ca voi auzi vocea sufletului.  M-am intors, si pe cele doua le-am lasat acasa.

     Iarna este si momentul in care   bunii, strabunii noastri, sunt mai aproape de noi ca in alte perioade. De aceea starea de melancolie, de reverie, de readucere in memorie a momentelor  placute traite alaturi de cei ce-au fost in viata noastra, este mai intensa ca oricand. Toate bucuriile pe care le traiti si ale caror cauze nu le cunoasteti, vin de la Divinitatea din voi. Tineti minte acest lucru si verificati. Nici o traire de acest gen  nu va aduce  o durere sau nemultumire.

       Va las spre incantarea sufletului  prin cele trei atribute- cuvant, muzica si imagine, in compania unui frumos cantec si a unei voci aparte. Sa aveti o seara de sambata minunata.

Astept sa ne Re-Intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

Pentru ziua Mosului Nicolae

     In primul rand  va  rog, pe voi toti care  ati cautat zilele acestea o postare noua si nu a venit, sa ma iertati pentru dezamagirea creata. Am avut o saptamana aglomerata care nu prea mi-a lasat rezerve de a ma exprima in scris.

     Pentru seara de Ajun de Mos Nicolae, va doresc sa aveti ciobotelele pregatite si curate pentru  ca Mosul sa puna in ele bomboane de zambete, ciocolata de bucurie si fructe de inocenta.

Copilul din voi, sa fie fericit.

     Priviti inregistrarea de mai jos si, pentru ca este mai lunga, urmariti macar primele 2 minute si apoi de la 1:21:20 pana la 1:26:20. Cronometrul din partea stanga va va arata  momentele.

     Urmariti emotia  spectatorilor cand melodia le transmite durerea istoriei traite si  apoi, priviti cum pot trece la starea de bucurie suprema, deschisa, la urmatoarea melodie. Emotia nu opreste Timpul in loc. Nici nu trebuie s-o faca. Are rol doar de a tine treaza sensibilitatea  umana, de a ne aminti ca PUTEM fi sensibili. Ca putem fi calzi. Putem fi ingaduitori. Putem fi iubitori. Spectacolul acesta ne aminteste acest lucru. Bucurati-va  inimile de culoarea lui, de parfumul melodiilor, de emotia transmisa de spectatori.

LA MULTI ANI, celor ce purtati numele Sfantului Ierarh Nicolae sau aveti in viata voastra oameni aflati prin nume, in grija acestui mare sfant. Copiii, tinerele fete, cei necajiti si suparati, gasesc intotdeauna un puternic protector in Sfantul Nicolae, in momentul in care isi indreapta gandul catre el. Singura conditie este sa ii cereti clar, direct si sa tineti minte sa-i multumiti imediat ce ati incheiat rugaciunea.

Astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7