Fiecare dintre noi a exprimat sau a primit repros ca ii place sa controleze. Fiecare a fost - odata macar!- nemultumit (a) ca mama/tatal/fratele mai mare/sotul, incearca sa-i controleze viata. Sa-i spuna ce sa aleaga ori ce sa faca. Ce sa spuna sau unde sa mearga.
Poate ca nu am fost constienti de asta dar sigur am resimtit-o ca pe o apasare, o nemultumire, un disconfort sau chiar revolta atunci cand starea se prelungea.
Conform expresiei "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face" sau "Ceea ce semeni aceea culegi"(pe sitemul Legii bumerangului), va redau o situatie pe care toti am trait-o, am generat-o si apoi ne miram ca adulti din viata noastra incearca sa ne controleze viata. Dar la randul nostru si noi facem acelasi lucru cu altii?!?
Ati urmarit o mamica ce are un copil de un an sau doi, cum se comporta cu el? Chiar daca este un copil...normal, nu are nevoie de atentie speciala sau nu are nevoi speciale? Mai ales, ati vazut cum se manifesta fata de copil, o femeie ce-a devenit mamica mai...cu greutate? O femeie care si-a dorit foarte mult un copil si a avut bucuria de a deveni mamica mai tarziu. Este ca o closca. L-ar baga sub "aripa" si ea, l-ar ocroti stand in fata lui si cand merge -sau ar sta in spatele lui urmarind orice forma de obstacol (om, copac, animal sau un perete)- sa dea deoparte acel obstacol in masura in care poate sau, daca nu, sa-i schimbe directia de mers a copilului. Asa incat, copilul sa nu depuna nici un efort in a explora aceasta lume, in a cunoaste aceasta lume.
Si o astfel de mamica se va comporta la fel si cand copilul are 5, 6, 7 sau 8 ani. Daca nu mai are intre timp un alt copil, atentia ei se revarsa integral asupra primului nascut, il va supraproteja, nu va avea voie in prea multe locuri -in nici un caz fara ea!-; singur nu are voie sa ramana in casa; singur nu are voie sa exprime ce doreste -ea stiind cel mai bine ce este "cel mai bine pentru copil", etc. pastrand contextul. Daca relatia cu sotul este una deficitara sau nu exista un sot, copilul devina singura tinta si singurul scop al existentei ei. Impovarand astfel copilul cu o greutate si responsabilitate ce nu-i apartine.
Controland atat de puternic un suflet -chiar daca are rol de copil si este mic- dar este si exista experiente de trait PENTRU FIECARE VARSTA!- Viata iti va aduce in fata, in propria-ti viata, persoana care va incerca sa-ti controleze viata asa cum si tu ai facut-o. Si o faci.
Nu conteaza fata de cine ne manifestam o anumita atitudine, conteaza ca manifestam. Nu conteaza ca nu esti casatorit sau nu ai copii. Viata iti va aduce in fata situatii si oameni fata de care vei trai si manifesta sentimente de sot/sotie sau de mama/tata. Pentru Viata nu are importanta ca tu ca om iti vei invata lectiile, vei da examenele, vei trai experientele in raport cu plante, animale sau oameni. Are importanta ca o vei face.
Foarte usor judecam pe cei ce nu au copii si poarta de grija unor animale. Emitem inteligentele afirmatii: "Mai bine ar creste un copil, ar imbraca un sarac decat ar da atatia bani pe mancarea pentru caini". Ce nu luam in calcul, este ca acel om poate suferi pentru boala unui caine; poate celtui pentru tartamentul lui; poate renunta la comoditatea persoanala pentru a se trezi dimineata si a-l duce afara (din dragoste pentru animal); poate face aproape orice gest ca pentru un copil. Sufletul fiecaruia dintre noi stie cel mai bine de ce experiente are nevoie pentru a evolua.
De fapt la asta se rezuma tot. Sa crestem din punct de vedere emotional, psihic, sufleteste si spiritual. Atat. Daca am avea suficienta decenta si curaj, am putea analiza etapele vietii personale si am vedea unde? si cum? ne-a marcat fiecare situatie din viata.
Acordati mai multa libertate oamenilor din vaita voastra-incepand cu cei mai mici si mai apropiati - pentru a vi se acorda aceeasi libertate. Pentru a nu avea un sot/sotie/sef/soacra/mama/tata care va controleaza viata.
Analizati a cui? viata ati controlat-o sau inca o faceti.
Astept sa ne Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
