marți, 22 aprilie 2014

Semnificatia "responsabilitatii"

     Simt ca la ultimul mesaj in care am vorbit despre metoda de iertare folosind expresiile "Te iert. Multumesc. Te iubesc", sunt necesare cateva precizari. Este necesar sa aduc date suplimentare, aprofundate despre ce reprezinta/ ce semnifica in acest context, termenul de "responsabil".

       Suntem obisnuiti, si ne gandim atunci cand exprimam: "esti responsabil pentru viata ta", " esti responsabil pentru ceea ce-ai facut", "trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru ce-am facut", etc., sa consideram ca suntem,  si sa ne simtim vinovati. Vinovati pentru ceva ce-am ales la un moment dat.           
       Dar  NIMENI nu este atat de inconstient incat sa faca alegeri de buna-voie care sa-l puna in pericol sau sa-i aduca  durere. Deci, este clar ca GRESIM in viata din necunoastere, din ignorarea /neintelegerea semnelor/ incapacitatea de a ne opune dorintelor/ incapacitatea de evaluare obiectiva a riscurilor. Dar in nici un caz, nu gresim pentru ca vrem. Cine vrea sa-si piarda un picior intr-o cursa de motociclism? Sau sa-si piarda casa luata de banca? Sau serviciul pentru ca nu tace in fata sefului? Sau cine vrea sa-si piarda casnicia ?

    Este clar ca facem DOAR alegeri gresite. Si da, putem sa le repetam pana invatam/  pana acceptam sa nu mai suferim. Poate in fiecare dintre noi exista -asemeni efectului Pavlov (cautati sa va amintiti de el) o gena  de.....jucator. Poate exista in noi ceva ce ne indeamna la aventura, la risc. Doar ca unii ne multumim cu aventuri / riscuri mici (asemeni investitiilor/ afacerilor) sau cu riscuri/ aventuri de mari dimensiuni. Mai ales barbatii. Dar pot fi de condamnat? Cat timp in fiecare din ei salasuieste VANATORUL, cel ce trebuie sa lupte, sa se bata pentru a apara ce-i apartine,  cum sa nu existe si gena de a mai "incerca o data"? Pentru ca nu castigi intotdeauna din prima incercare. Fie ca este vorba de a cuceri inima unei femei sau o afacere, tot repeti acelasi scenariu pana esti multumit de rezultat. 
      
       Refuz sa aduc in discutie "faimoasa" expresie: " daca ai gresti odata esti iertat dar, daca faci a doua oara aceeasi greseala esti idiot". Nu. Nu sunt idiot. Ma COMPORT ca un idiot. Dar NU SUNT. Sigur nu pot fi.

       Cat despre responsabiliate....cand voi incepe s-o privesc nu ca pe o greseala comisa, nu ca pe o vina, nu ca pe o judecata, ci ca pe O SOLUTIE, o oportunitate de a rezolva o situatie, atunci, pana si Dumnezeu va fi mandru de copilul sau pentru ca s-a maturizat. Pentru ca A INTELES. A inteles ca El, Dumnezeu, NU JUDECA pe nimeni. Toate cartile de spiritualitate -antice ori contemporane - toate cartile sfinte afirma acest lucru. Copiii nascuti in ultimii ani si cu calitati extrasenzoriale native, afirma acest lucru. NOI ne judecam. Pe noi insine si pe ceilalti. Noi suferim. Dumnezeu nu da suferinta. Legile Lui pot aduce suferinta cand sunt incalcate. Pe acelesi model, legile umanitatii /societatii, nu ne fac / nu ne aduc suferinta cand le incalcam? Cum ar putea fi altfel cu cele Universale?

      Toltecii spun ca in noi exista Judecatorul, cel ce permanent ne spune "n-ai facut aia", "nu trebuia sa spui cealalta"; este cel ce nu ne permite sa vedem limpede. Dar aici intram in alt subiect.

      Vreau sa intelegeti si mai ales sa VERIFICATI in propria viata cat de mult si in ce mod vi se schimba viata persoanala -inteleg prin asta, propria viata in totalitatea ei, nu doar cea de cuplu- in momentul in care va ganditi si aplicati termenul de "responsabilitate" cu  semnificatia de "raspuns la o problema/ solutie". 

     Sentimentul de satietate, de implinire,  de multumire, va va incerca pentru ca  veti putea spune:" sunt responsabil SI POT sa fac asta/ pot sa rezolv acest subiect". Pot pentru ca sunt responsabil. Si stiu unde sa caut solutiile. 
      
       Cand doar cititi aceste randuri, nu sunteti/ nu deveniti mai destinsi/ mai relaxati, disparand constrangerea/ tensiunea psihica data de notiunea de judecata?
       
      Constatati cat de usor putem lucra cu aceste cuvinte? Cat ne "reseteaza" programul mental?  Nu-i asa ca si pe un blog pot fi date "exercitii practice"?
                
                Spor la treaba!

     Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

           
      

2 comentarii:

  1. Toltecii nu sunt singurii care spun care spun că Judecătorul se găseşte în noi. Teoria asta se găseşte cam pretutindeni, începând cu Ghandi, trecând prin budism şi terminînd cu noi, creştinii. Ştiţi citatul cu aceia care nu au lege, din fire fac ale firii.

    Prin urmare, cum de i-aţi ales tocmai pe tolteci pentru sublinierea ideii?

    RăspundețiȘtergere