luni, 14 aprilie 2014

Cei 7 ani de acasa

     Imi spunea necajita  in seara asta o prietena, despre cat de greu lucreaza cu cateva colege de generatie mai tanara- 23-25 de ani, pentru ca lipsa de experienta incearca s-o mascheze prin  atitudine agresiv-  dominatoare. Iar daca  li se spune cum ar trebui  sa fie o atmosfera de lucru, raspunsul.... este ignorarea  celui care le-a vorbit.

    La serviciu, o colega imi povestea despre cat de greu comunica cu viitoarea nora -in varsta de 21 de ani - care are  o filozofie de viata total opusa ei. A se intelege  diferenta de opinie vizand relatia de cuplu, impartirea  sarcinilor/responsabilitatilor dar si a aprecierilor/sustinerii de ambele parti.

Greu de  comunicat cu cineva care vrea nunta  la un  restaurant din Bucuresti doar pentru ca in Ploiesti seful de sala nu a fost suficient de impresionat de functia viitorului sot (ati constatat ca ospatarii/barmanii pot fi considerati oamenii care au intat in contact cu cele mai multe si mai mari celebritati /vip-uri/ oameni de vaza? Nu stiu cine  i-ar mai putea impresiona. Doar sa aiba  vreo slabiciune pentru cineva.). Ei, tinerii....le stiu pe toate. Cei de generatia varstei de 45-50 de ani, sunt depasiti. Sunt relicve. Nu sunt la moda, nu stiu nimic, nu inteleg nimic.
    
     Ati observat cu cata usurinta se  creaza in prezent o relatie dar si cu mai mare usurinta se destrama? Ati constatat cat dureaza o relatie de cuplu? Pentru ca poti vorbi de relatie de cuplu si la 18-19 ani atat timp cat  locuiesc sau  au o viata personala comuna, constanta, cu relatie intima....inclusa. Ati constatat ca se vorbeste de ...luni? "Am fost impreuna 3 luni. Dar   ne-m despartit ca ma enerva. Prea statea pe capul meu. Nu puteam /nu mai aveam voie sa ies cu nimeni in afara  de el/ ea." Replica este  cunoscuta? Urmatoarea relatie poate dura si o luna. Ai experienta si  ai ridicat standardele. Daca nu  se ridica la nivelul cerintelor tale  renunti si mai  repede. Suntem in societatea de consum. Nimic nu mai sta in picioare avand valoare; daca are trainicie este  demodat, obositor, plictisitor. 
     Iar la 27-30 de ani realizam ca  nu mai stim ce vrem, realizam ca suntem singuri, nemultumiti, neimpliniti, cu crize depresive la activ sau  cu crize de panica. Oare  de ce se intampla? Simplu: de la cat de  mult fugim in afara noastra, de la cat de  facil tratam propria viata. Pe ideea  ca "este si maine o zi". Da, dar daca este la fel de sterila/searbada, exprimata prin " draga, mi-am luat un gloooos, o minune. Sa mergi neaparat sa-ti iei. Doar nuanta asta se poarta acum" , nu poti pretinde mai mult.

   Universul nu stie sa minta. Ce-i  trimitem ca  idee de lucru, aceea  ne va da. Acea idee materializata se va intoarce la noi. Si daca noi trimitem ganduri frivole, simple,  neinspirate,  fara consistenta, fara forta, ce sa asteptam sa ne dea inapoi Universul? Ne plangem ca avem soarta grea. Ca suntem nefericiti. Dar daca  ne culcam cu gandul cum? sa-l pacalesc pe X, cum? sa obtin mai multi bani de la Y -fara sa fie  reala cererea, cum? sa-l trag pe sfoara pe Z; dimineata imi antrenez vointa sa  fiu cat mai convingator in minciunile pe  care le spun, ce astept sa primesc? Si mai ales: pentru cat timp? cred ca  voi primi? Poate ca o perioada  va merge. Dar repede -din ce in ce mai repede - Universul/ Viata ne anunta ca  vine scadenta. Si trebuie sa platim. Nu conteaza moneda in care se face plata: poate fi  o despartire dureroasa; sau o pierdere financiara  majora; ori  pierderea unui loc de munca atractiv; sau  o boala  grava  declansata la mine ori la cineva drag mie. Nu trece neplatit. NIMIC. 
     In fata Universului nu putem scapa  fara sa "achitam nota de plata". Nu suntem la un restaurant.

 Dar multe din  ceea ce ne trebuie pentru a ne descurca FRUMOS in viata, fara sa ne incarcam de datorii karmice, le obtinem in primii ani de viata. In primii 7. Atunci, primim tot ceea ce ne trebuie pentru a face tot ceea ce vrem cu viata noastra. Restul, sunt ajustari. Bazele, fundatia atunci se ...toarna.
     Folositi cele 5 zile  ramase pana la Paste pentru a curata -macar mental - reziduuri de acest tip. Pentru a incepe luna noua in vibratie inalta.

 Pentru miercurti, 16 aprilie, va astept la Casa de Cultura din Ploiesti, tot de la ora 17.30 pentru ultima intalnire din seria celor 7  emotii negative/ 7 pacate capitale. 

   Imaginea unei Femei si a unui Om. 


 Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7


2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai intreb, fac afirmaţii.
    Singurătatea şi nemulţumirea nu cred ca apar din cauza indeciziilor, ci datorită aşteptărilor prea mari de la viitor. Cotidianul geme de exemple de persoane care au ajuns la succes din nimic şi acesta este în principiu singurul vis al tinerilor: femeile vor să se agaţe de un bărbat cum o fi, dar cu bani; bărbaţii îşi doresc să pozeze în acel Casanova irezistibil, cu o luuuuuungă listă de cuceriri la buzunar.
    Nu cred în teoria gândirii pozitive, universul nu complotează la succesul nimănui, doar pentru că are normă de gândire luminoasă câte 10 minute pe zi, înainte de a se trezi.. Pur şi simplu se întâmplă lucruri în faţa cărora adopţi un anumit comportament şi suferi consecinţele acestuia.

    RăspundețiȘtergere