Am mai spus despre cat de dusmani ne suntem noua insine, in momentul in care ne judecam, ne condamnam, ne "punem la zid" si ne consideram demni de dispret. Pacatosi. Am mai spus si ce inseamna termenul "pacat" tradus din ebraica veche: a gresi fata de Sine (si de sine). Deci, singurul si cel mai mare pacat este cel savarsit impotriva mea. Si e firesc. Lucrurile in viata mea incep ...de la mine catre exterior si nu invers.
Pe de alta parte, gresind fata de Sine, gresesc de fapt, fata de Divinitatea din mine. Mai are altceva importanta, daca din start, eu asez gresit lucrurile/situatiile in propria viata, cum ma pot astepta ca viata mea sa curga usor sau frumos?
Revenind, vorbeam ieri cu o prietena pe care n-am vazut-o de vreo luna, si-mi spunea ca nu este multumita de ea. Ca in ultimul timp, isi pierde usor rabdarea, se enerveaza usor, gaseste oricui si la orice un cusur.
Si i-am explicat ca asta se intampla si viata ne face sa ne manifestam EXACT cum nu vrem sa fim vazuti de ceilalti, pentru ca ne inhibam aspecte/laturi ascunse, interioare ale noastre. Ce-ar trebui sa facem, ar fi sa ACCEPTAM, ca in noi exista ....de toate. Toate sentimentele umane. Nimic nu lipseste. Sau in exceptii putine. Sa acceptam ca putem minti. Atunci nu ne va mai enerva cineva care ne minte. Chiar daca nu suntem prin definitie mincinosi, faptul ca o data am mintit, in noi exista acea vibratie. Care va rezona cu un om pe care-l intalnim si ne minte.
Acceptam ca am furat. Nu toti furam cu sutele de mii de euro. Dar putini sunt cei care n-au furat macar o floare din curtea cuiva sau dintr-un loc in care se rugau sa nu fie vazuti. Daca nu era nimic gresit in gestul lor, de ce se fereau?
Toti am fost sau suntem ipocriti. Greu de crezut ca nu exista un om care sa nu aiba ceva de ascuns fata de ceilalti, lucru care ar face ca imaginea lui sa aiba de suferit.
Toti am ucis. Prietena mea spunea ca ea n-a ucis. Incepand de la femeile care au facut avort si terminand cu cei care au omorat un soarece, un paianjen sau mai grav, in copilarie au inecat o pisica. Toti am ucis. este vorba de a ucide o viata. A lua o viata.
Intr-un cuvant, am incalcat cu stiinta sau nestiinta cele Zece porunci. Pentru ca nu este important in ce proportie se gaseste un sentiment in tine. Conteaza doar ca EXISTA. Pot fi invidioasa doar 1% fata de altcineva care este 50%. Sau pot fi geloasa doar 0.1% fata de o alta femeie care este 85%. E drept, manifestarea nu va avea aceeasi intensitate. Dar va exista. Si in mine se vor manifesta alte sentimente...mai putin placute comparativ cu altcineva.
La fel se discuta despre sentimentele frumoase. Unul este 2,5% generos; dar altul, este 75%-aici incluzand generozitate nu doar in bani sau bunuri. Dar si in timpul alocat altora, in cunostintele impartasite, etc.
In concluzie, cu cat mai repede si mai usor vom accepta ca noi suntem un amestec de sentimente in proportii diferite, cu atat vom fi mai destinsi, mai calmi si echilibrati. Fara efort. Intr-un cuvant, sa intelegem ca suntem .....Lumina. Dar lumina, este un amestec de.......ROGVAIV. Deci de culori. De frecvente si vibratii diferite. Suntem curcubee.
Vazandu-te astfel, nu-i asa ca nu te mai simti demn de condamnat? Dar nici nu-ti mai vine sa judeci sau sa condamni pe altul? Nu-i asa ca devii dintr-o data mai relaxat dar si mai atent?
Da. Suntem lumina. Suntem un amestec de culori. Asa intelegem ca nu avem motiv sa blamam.
De fapt, asa SUNTEM NOI INSINE.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu