Am scris despre cat de mult si complex suntem legati unii de altii la nivel energetic. Am afirmat asta si am actionat in consecinta de cativa ani incoace. Se pare ca asa cum am scris in jurnalul meu de la 16 ani ca :"Vreau sa invat din viata nu din carti", exact asta imi da Viata: teorie si apoi practica. Stiam la nivel rational-constient dar, pentru.....fixare, am primit si lectia practica. Ei, pe astea nu le luasem in calcul. Cazul motanelului care a plecat din acest plan.
Ma gandeam zilele trecute la modul in care -in general- oamenii isi petrec viata: fac parte dintr-o familie, au statut de copii. Merg la scoala, isi continua studiile pana la nivelul la care se pot intretine singuri-nu luam in calcul cazurile in care sunt "fata lui tata" sau "baiatul mamei" pana la.......adanci batraneti.
Se angajeaza, isi creaza o relatie, se casatoresc-sau nu- isi fac rost de o casa, eventual o masina, au sau nu copii-daca nu au incepe cautarea metodei optime de a avea-mai cununa pe cineva, mai boteaza. Merg in concedii si au prieteni cu o viata asemanatoare lor. A, da! Posibil ca in momente de rastriste sa mearga pe la manastiri/biserici si eventual sa urmeze datinile. Ca "asa face toata lumea".
Cam acesta este traseul unui roman "crestin, om de treaba". Uneor, mici "iesiri" de comportament in cadrul grupului de prieteni sau familie. Dar atat. Si in linistea si armonia asta aproape bucolica, vine Viata si da semnalul de trezire. Printr-o -cel mai des- boala de lunga durata sau de scurta, dar dura. Ori, accident de masina cu urmariri- in cel mai fericit caz (ca o atentionare doar) cu o spaima pe cinste. Sau, pentru un parinte prea rigid, intransigent ori prea mandru, ii aduce Viata in fata, comportamentul umilitor, dureros, creat de copil. Asa, pentru un echilibru. Pentru a vedea si dincolo de distanta sprancenelor.
O fi drept? Pai, este. Daca "nu rupem din context" (vezi postarea cu acelasi titlu) si ne amintim ca Viata este o CURGERE CONTINUA de energie in ambele sensuri, vom intelege ca suntem datori -PENTRU NOI- sa oferim si noi ceva din potentialul cu care ne-am nascut. Cu care am fost haruiti. Ce facem noi pentru ceilalti? Nu doar pentru membrii familiei noastre-uneori nici pentru ei nu facem-ci pentru cei straini de noi. Cum aplicam regula de "a-l iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti?" Nu putem sa simtim iubire efectiva pentru toti oamenii din viata noastra. Nici nu s-ar putea. Pentru ca legaturile energetice nu sunt aceleasi intre noi si toti ceilalti. Cu unii oameni ne-am mai inatalnit in una, doua, sau mai multe vieti. Sau poate doar in una, dar destinele ne-au fost extrem de legate. Firesc, in aceasta viata ma voi simti mai atras ori voi lucra mai bine cu o asemenea persoana.
Cu altcineva din viata aceasta ma intalnesc acum pentru prima data. Natural, relatia poate fi mai firava sau acum trebuie sa se construiasca.
M-am gandit la toate astea cand vorbeam despre activitatea de voluntariat intr-o asociatie. Si spuneam cat de mult pun accent pe acest aspect, universitatile din strainatate atunci cand isi primesc studentii.
Asa mi-am amintit de cei din SUA care au un cult al voluntariatului. Dar mi-a fost limpede de ce la ei este atat de cunoscut acest concept si a fost atat de hranit. Cei mai multi dintre americani sunt suflete ce au trait in perioada Atlantidei. Cunoasterea era extrem de ridicata. Comunitatea lucra impreuna. Se intr-ajutora. Se hranea ideea de a face ceva pentru cel de langa tine. Doar ca in timp au uitat ca tot ce au este de la Divinitate. De la Sursa tuturor lucrurilor. Mandria i-a pierdut.
Daca luam modelul Mantuitorului, vedem ca El ne-a dat modelul slujirii celuilalt. De fapt, modelul MUNCII. Stiti prin ce se deosebesc scrierile din Biblie despre El comparativ cu celelalte religii? Prin scena spalarii picioarelor. Cand Isus spala picioarele ucenicului. Ganditi-va la mesaj.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu