Ieri m-am intalnit cu o prietena. O persoana inteligenta, foarte pregatita pe domeniul ei, sensibila. Dar de aproape un an se vede si se considera un om rau, un om care facre lucruri rele, in pofida faptului ca-si doreste sa nu faca pe nimeni sa sufere. Dar EXACT asta obtine. Suferinta celor din jur. Iar oamenii din viata ei nu reusesc s-o inteleaga.
Pai, cum sa aduca armonie si liniste celor de langa ea, daca ea insasi crede despre ea ca este om rau si face doar rau? Am mai spus si ati observat din viata proprie. Ceea ce crezi despre tine, ACEL lucru vei ajunge sa-l traiesti.
Vechile scoli de spritualitate -toltecii- numesc starea aceasta a mintii, MITOTE. Inseamna "ceata" care nu ne lasa sa vedem cine suntem cu adevarat, ce suntem . Este ceata care ne invaluie mintea si nu ne permite sa vedem limpede. Dar toate aceste pareri autodistructive pe care le avem si le exprimam, nici nu sunt ale noastre. Nu. Le-am acceptat. Le-am dobandit.
Cand se naste, copilul este pur si luminos. Curat din orice perspectiva ai privi. Pe masura ce se adapteaza atmosferei locului de nastere, si acestei planete in general, primeste influxuri si influente de ORICE natura si de la oricine. Parinti, frati, rude, profesori, vecini, prieteni.
Invata din primele luni sa obtina simpatia/atentia/afectiunea celor de langa el. Nici la tinerete nici la batranete, nimanui nu-i place sa stea singur. Cum sa vrea atunci un copil, sa fie lasat intr-un patut, fara sa simta nimic in jur? Si atunci......plange. Mama vine repede, il ia in brate, el tace si conform legii lui Pavlov, a inteles cat de bine este daca plange. Primeste tot ce n-a avut ore intregi.
Mai sunt si cazurile in care parintele vrea sa fie autoritar cu bebelusul, si chiar daca plange, il lasa s-o faca pe principiul "plansul ii face bine, ii dezvolta plamanii. Si lasa ca nu are nimic. E schimbat, a mancat, o sa adoarma". Eventual il pacaleste cu o suzeta.
Dar trec anii, si de pe la 2 ani incepe "razboiul de forte" dintre adulti si copii. Manipularea pe de o parte -din partea copilului- si intimidarea de cealalta parte - a parintilor. Si pe masura ce ii spui copilului ca " nu exista decat locul intai care este important; nimeni nu-si aminteste de locul doi" sau " tu ai de toate si nu esti in stare sa fii primul/prima? Fata lui X nici pachet nu are la scoala dar a iesit si anul asta cu coronita. Tu n-ai fost in stare." Si sarmana fata/sarmanul baiat incearca din rasputeri sa nu dezamageasca pe tata. Sau mama. Si ajunge sa nu mai fie el/ea. S-a transformat in cineva necunoscut lui. In cineva pe care parintele l-a conturat. Si ajunge la psiholog la 23 de ani, pentru ca nu reuseste sa ia o decizie pentru relatia ei de cuplu. Pentru ca nu stie ce vrea. Nu se cunoaste.
Am avut la terapie zilele acestea o tanara care era convinsa ca problema ei era legata de relatia cu tatal. A realizat in timpul sedintei ca durerea profunda, rana cea mai adanca si foarte bine mascata, era sentimentul ei fata de mama. Relatia cu mama. Dupa rezolvarea subiectului s-a rezolvat si problema cu senzatia de sufocare si s-a transformat dintr-o tanara timorata, care se exprima cu greutate, cu privirea stearsa si chip inexpresiv, intr-o tanara volubila -recupereaza!- deschisa, cu ochi luminosi si chip expresiv. Teama de a nu o dezamagi, de a nu o supara pe mama, i-a blocat tinerei capacitatea de dezvoltare. Cand si-a deschis usa sufletului, cerul vietii a fost aria ei de exprimare. Stie ca doar ea poate decide ce sa faca si cum sa faca pentru a fi fericita. Indiferent ca ceilalti sunt sau nu de acord.
Am mai avut la terapie tineri -25-30 de ani- care nu-si puteau trai PROPRIA viata, pentru ca nu erau de acord cu alegerile lor, mamele. Si realizau cu ei ceea ce eu numesc- santaj emotional. Cum se manifesta? Ii spune baiatului ca daca mai se intalneste cu "fata asta" (pe care n-o accepta mama) ea se imbolnaveste. "Din cauza ta am facut hepatita". " Din cauza ta ma doare ficatul". "Din cauza ta nu mai dorm. M-ai facut sa am insomnii". "M-ai imbolnavit cu incapatanarea ta. Ai sa ma ai pe constiinta". Si tot asa. Cunoasteti "repertoriul"?
Si cum sa duca cineva o asemenea vina? CINE? ar duce-o? Doar ca tanarul nu stie ca problema este la mama. Fie ca posesivitatea este atat de mare ca nu mai vede nimic. Fie ca vrea dragostea baiatului ca un substitut a dragostei sotului/ barbatului din viata ei. Fie ca nu stie ca poti sa nu suporti pe un om care nu ti-a facut nimic, dar.........care fie ti-a facut intr-o viata anterioara, fie tu i-ai gresit cu ceva si sufletul a recunoscut celalalt suflet si si-a amintit. Noi putem sa ne pierdem memoria mentala. Cea a sufletului, niciodata. O purtam de-a lungul existentei cu noi.
Astfel, traim in MITOTE si nici nu stim. Cand sufletul sufera in ciuda a tot ceea ce in exterior este perfect, inseamna ca PERFECTIUNEA aceea nu este pentru el. Este "perfectiunea" pentru mama/tata.
Cei ce sunteti parinti: din dragoste pentru copiii vostri, intr-o seara linistita de iarna, in linistea sufletului vostru, treceti in revista motivele care v-au determinat sa luati unele decizii in raport cu viata copilului. Vedeti -cu SINCERITATE- cand motivul a avut radacina intr-un sentiment de frica, sau intr-un sentiment de suparare, sau de exaltare. Veti vedea, ca acum, la "rece" privind, ati fi luat alte decizii.
Puteti face asta chiar daca au trecut si 20 de ani de la acel moment. Cum? Inchideti ochii, aduceti in memorie momentul, si rugati pe fiul/fiica voastra sa va ierte pentru ceea ce-ati spus sau ceea ce ati facut atunci. Sau poate ca nu ati spus, ori nu ati facut. Dar acum stiti ca ati gresit. S-ar putea sa va vina sa plangeti, sa va intepe inima, sa simtiti ca ametiti sau ca va doare in piept ori va strange la nivelul gatului. Nu-i nimic. Senzatiile vor dispare in momentul in care s-a vindecat la nivel energetic, subiectul. Nu-i necesar sa-i cereti direct iertare. S-ar putea nici sa nu inteleaga ce vreti de la el. Faceti la nivel de suflet. Acolo vine vindecarea.
Va invit pentru cateva momente la o intalnire cu feminitatea, sensibilitatea, dragostea, pentru a va reaminti de toate aceste atribute ale sufletului fiecaruia dintre noi. Permiteti sufletului sa se manifeste asa cum stie el.
Astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu