Ni se tot vorbeste despre defectele pe care le avem si ce calitati ar trebui sa demonstram. Si daca v-as spune ca nu exista defecte? Ca exista doar calitati - de fapt sunt atribute ale FIINTEI UMANE- dar atunci cand sunt exprimate in exces, devin defecte. Adica ne fac rau. Si.......incurca pe altii. Ca orice alt lucru defect.
Sunt generoasa. Ajut, ofer, daruiesc. Dar o fac fara masura. Unde ajung? Sa raman fara ceea ce-mi apartinea. Sunt econoama, bun administrator al banilor si lucrurilor. Tin la ele. Dar atat de mult incat ma transform intr-o zgarcita. Nici una din variante nu este buna.
Sfantul Apostol Pavel spunea : "Cumpatare in toate".
Psihologia - nu toate laturile ei si nu cea moderna- ne tot invata cum sa scapam de defecte. Ne spune sa nu fim egoisti, sa nu fim rai. Sau.....sa fim generosi, sa fim buni, sa fim toleranti. Parca ultima afirmatie este mai bine suportata de creier, nu-i asa? Parca are alta muzicalitate. Dar tot ne spune ce sa facem.
Exista si teorii care ne invata -toti ne invata (de fapt invatam sa cautam in noi)- sa acceptam "umbra" din noi. Sa ne acceptam defectele. Dar tocmai ce-am spus ca nu sunt defecte! Atunci, ce sa acceptam? Pe noi. TOATE laturile noastre. Am vazut mai demult un film care vorbea despre mister si magie. O scena m-a impresionat si m-a ajutat sa-mi accept cat mai multe dintre laturi. Eroul principal cauta sa omoare un monstru - care lua permanent alta infatisare, care era ca un abur intunecat de cele mai multe ori- si nu reusea. Pentru ca nu-l cunostea. Nu -i stia identitatea, nu stia cu cine se lupta. De cate ori se infruntau, monstrul ii spunea ca nu va reusi s-o faca. Si disparea. La un moment dat, n-a mai cautat sa-l omoare si i-a spus ca stie cine este. S-a apropiat de ceea ce era urechea monstrului si i-a spus: ESTI EU. Si-n acel moment a inspirat, l-a asimilat, monstrul/aburul a disparut, iar eroul principal a devenit mai puternic asimiland forta monstrului.
Asa am inteles ca ceea ce vedem ca un defect, ca o trasatura "rea" a noastra, are rolul si puterea ei.
Exemplificare: Sunt hotarata, destul de bataioasa. Ar fi defecte considerate pentru o femeie. Dar sunt pusa in situatia de a apara pe cineva in fata unor terti: institutie sau persoana fizica. Firea mea ma ajuta. Sau invers. Sunt calma, blanda si pot fi perceputa ca prea moale, fara personalitate. Dar am de lucrat intr-un mediu sensibil- cu copii/ batrani/persoane bolnave/confesor, etc. Firea aceasta imi este necesara.
Pe de o parte ne nastem cu firea care ne trebuie pentru a ne indeplini planul de viata; pe de alta parte, avem nevoie in viata si de latura care nu ne caracterizeaza in mod esential. Dar ne ajuta.
Important este sa fim constienti de ce anume suntem in stare si sa folosim acea latura a noastra care ne este necesara. Suntem ca o camara: aici gasesti si zahar, mirodenii, faina, dar si ulei, otet, mustar, muraturi. De toate ai nevoie.
Invatati sa va accepati mai ales latura "cenusareasa" pe care incercati s-o ascundeti. Ea va va ajuta in cele mai importante momente ale vietii. Verificati.
Astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu