In 1995 -secolul trecut!-am gasit in una din cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov (tot Mihail!), urmatoarea rugaciune:
"Inger al Pamantului, invaluie-ma cu Stabilitatea ta!
Inger al Apei invaluie-ma cu Puritatea ta!
Inger al Aerului invaluie-ma cu Inteligenta ta!
Inger al Focului, invaluie-ma cu Dragostea Divina!"
O repetam in gand -completa sau partiala - cand eram in troleibuz dimineata, sau cand mergeam undeva in natura, sau pur si simplu cand faceam baie. Atunci, ma rugam Ingerului Apei. Este o forma fantastica de curatare psihica si emotionala. Incercati.
Dovada concreta ca acesti Ingeri exista -desi personal nu m-am indoit niciodata- am avut-o acum doua veri.
Plecasem cu o prietena, cu mama si prietenul ei catre o manastire din jurul Iasiului. La un moment dat am oprit pe podul de pe Siret. Ei trei au ramas in masina iar eu am mers sa vad cat mai de aproape apa. Voiam sa "o salut". Era foarte tulbure dar calma. Am simtit o imensa durere ca in apropierea cuiva in suferinta, care desi nu-ti vorbeste depre ea, o simti. Mi-a venit sa plang pentru ca suferinta era datorita modului iresponsabil al nostru, al oamenilor de a ne purta cu ceea ce Mama Pamant ne-a dat spre ajutorul si binele nostru. Inclusiv apele. Era suferinta pentru mizeria din ape, pentru deseurile aruncate in ele, pentru dezinteresul aratat lor.
In gand, plangand, i-am cerut iertare in numele nostru, al tuturor.Am plecat cand am simtit ca am transmis tot ce aveam de spus.
La intoarcere la masina, prietena mea m-a ironizat ca "am vorbit" cu Siretul. I-am spus ca nici nu stie cata suferinta a strans. A ras si am plecat.
La o saptamana dupa acest episod la stiri au anuntat ca Siretul si-a iesit din matca cum nu s-a intamplat de peste 80 de ani, a inundat provocand pagubele stiute.
La televizor se spunea ca nu se stie despre Siret sa fie atat de agresiv, sa creasca atat de mult si sa reverse atat de tare.
Eu as numi asta "strigatul se durere" asa cum fiecare dintre noi il tipam atunci cand nu mai putem.
Am uitat ca apa, pamantul, aerul, pasarile, florile, isi au in povestile romanesti rolul, viata lor. Sunt respectate, ascultate, ingrijite, pentru ca si noi sa primim la fel de la ele: dragoste si respect prin hrana, incantare sufleteasca si psihica.
Ne plangem ca Dumnezeu ne pedepseste. Eroare. El nu pedepseste (imi cer iertare pentru cei ce nu sunt de acord cu mine). Sau nu asa cum credem noi. El ne da semne. Ne arata pe unde s-o luam. Cum sunt semnele de circulatie. Cand vezi triunghiul rosu stii ca trebuie sa te opresti pentru a te asigura. Daca n-o faci si mergi mai departe iar o masina intra direct in tine, nu te plange ca ai avut ghinion. Semnul a existat.
Noi ii numim Ingeri. Le-am dat o infatisare pentru a-i aduce mai aproape de noi. Orice copil pana in 3 ani ii vede direct, vorbeste cu ei. Sunt binecuvantati. Cu dezvoltarea ratiunii noi pierdem capacitatea aceasta. Muncim apoi sa ne-o redobandim.
Va doresc din inima tuturor sa va deschideti suficient inimile pentru a simti bucuria pe care doar inocentul copil o poate simti.
Astept sa ne Re-intalnim in sfera Iubirii.
sapphires7
Asteptam cu nerabdare sa va citesc blogul, asteptam cu nerbdare sa vad cum anume veti aborda aceste subiecte, mai ales pt ca nu stiati cum va fi primit de catre cei sub 30 de ani. Sa va spun de ce imi place ceea ce anume ati postat pana acum... In primul rand sunt inscrisuri personale, pline de emotie si caldura, reusit sa fie transmise prin intermediul unor simple cuvinte... Imi plac povestioarele postate, pt ca au inconfundabila dumneavoastra amprenta, parca va si vad in fata mea... Imi place ca aduceti in discutie si locurile prin care ati fost, locuri prin care poate unii dintre noi nu au avut placerea sa le cunoasca... Frumos!!! Va dau un mare LIKE! Asta cu toate ca stiu ca nu intentionati sa va faceti Facebook, eu va dau unul aici! Astept si urmatorul blog! O zi placuta, de octombrie, va doresc!
RăspundețiȘtergereIoana Alexandra, nu stiu cum de abia acum am vazut comentariul tau.
ȘtergereAm facut o lunga pauza, m-am intors.
As vrea sa cred ca mai poate ajunge la tine raspunsul tau si saprimesti multumirile mele adunate in cei aproape 6 ani de la consemnarea ta.
Sper ca ceea ce intentionez sa fac sa fie si in acord cu sufletul tau si sa putem comunica.
Considerand ca fiecare lucru la timpul sau, ACUM a venit timpul sa intru in contact in acest mod cu tine.
O foarte mare "Multumesc" pentru aprecierile tale.