M-am gandit mult ce subiect sa ating in aceasta seara.
Nu ma puteam decide pentru ca am multe sa spun-si nu pentru ca sunt eu vreo desteapta- ci pentru ca am avut sansa sa ma nasc un spirit iscoditor, care desi a fost ceea ce se numeste un copil ascultator, in interior era avida de cunoastere, permanent nemultumita. Asa ca am strans ceva informatie, am trecut-o prin filtrul personal, am trecut prin diverse situatii de viata carora am incercat sa le aflu mesajul, scopul venirii lor in viata mea. De aceea imi puneam - si-mi pun- intrebari. Si pot impartasi rezultatele.
Partea cu religia-fiind si adolescenta- nu-mi spunea prea multe.
Dar AM CREZUT in dictonul: "Bate si ti se va deschide. Cere si ti se va da." Dovada a spuselor mele mai sta si acum jurnalul de la 16 ani, in care ma intrebam la un moment dat: de ce fel de oameni are nevoie societatea? De oameni de arta? Sau de oameni de afaceri? Si dadeam argumente pentru fiecare categorie in parte fara sa ajung la o concluzie clara. Asa ca am incheiat insemnarea din ziua respectiva cu : "Este trecut de miezul noptii si filozofii lumii stiu raspunsul. Eu nu-l pot afla. Gata. M-am saturat. Am obosit".
Dictonul " Crede si nu cerceta" eu l-am inteles astfel: sa gasesti raspunsurile cu sufletul/ intuitiv si nu cu ratiunea. Intuitia nu greseste niciodata. Ratiunea, da.
Exemplificare.
Stiti cine a pus bazele teoriei brainstorming-ului? Copiii de gradinita. Cum? In anii "70 s-au construit zgarie-norii din Statele Unite. La un moment dat, geamurile de la etajele 30-50-70 si mai sus, s-au murdarit suficient incat sa deranjeze. Cum sa fie spalate? S-a cerut parerea constructorului, arhitectului, tuturor departamentelor tehnice care au lucrat la ridicarea lor. Nici o solutie stiintifica.
La un moment dat, un inginer, obosit si cu o fina autoironie, a spus ca mai lipseste sa vorbeasca cu cei mici-de gradinita- sa le ceara parerea.
Cum era "tara tuturor posibilitatilor", s-au dus la o gradinita si le-au spus copiilor o poveste: o tanara printesa a fost furata de un zmeu si dusa intr-un turn de sticla, inalt pana la cer. Fat-frumos vrea sa o salveze dar nu stie cum sa ajunga la ea. Cum cred ei ca poate urca? Raspunsul unui copil a fost sa se transforme intr-un paianjen.
De aici, tehnicienii au preluat ideea si au conceput sistemul de prindere cunoscut pana azi. A fost nevoie de o gandire libera de orice prejudecata, o gandire neincorsetata in tipare pentru ca intuitia sa se manifeste.
In ceea ce ma priveste, in anii '80 cand a venit vremea sa dau la facultate, alegerea am facut-o pe criteriul: vreau la facultate CA SA INVAT. Vreau sa stiu. Nu aveai prea multe surse de informare pe atunci. Personal aveam niste "pile" la o librarie si la biblioteca municipala. Dar atat.
Astazi, problema nu este lipsa mijloacelor de informare ci ALEGEREA acestora. Selectia lor. Iar cand ai prea mult de ales, risti sa patesti ca magarul lui Buridan. Ce face el? Se spune ca exista odata un magar caruia ii era si foame si sete. Stapanul lui I-a adus o galeata cu apa si una cu porumb. Magarul trecea de la una la alta si nu se putea decide ce sa faca mai intai: sa manance sau sa bea apa?
Si atat s-a plimbat intre cele doua optiuni, pana a murit si de foame si de sete.
Morala: cand ai de ales, FA O ALEGERE. Oricare, dar fa-o. Orice alegere te va duce undeva. Orice indecizie te va tine pe loc.
Am scris aceste randuri mai ales pentru tinerii de pana in 30 de ani -la propunerea unei prietene- cei care se simt cel mai puternic dezorientati in aceaste vremuri.
As vrea sa cred ca macar o persoana din cele ce vor citi aceste randuri, va gasi raspunsul pe care il cauta,
Astept sa ne reintalnim in sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu