Visul sau dorinta fiecarui cuplu este ca la un moment dat- de cele mai multe ori, moment considerat optim de catre ei- este sa aiba un copil. Sau cum se foloseste uzual expresia, "sa faca" un copil.
Mai greu este cand desi relatie sexuala exista, dorinta de a ....face de asemeni, totusi, copilul intarzie sa se....."faca". Sa apara. Incep drumurile la medici, analize, controale, sperante, vise, planuri, dezamagiri, durere. Si poate, acest scenariu se repeta. O data, de doua ori; pentru cei -sau cele!- mai hotarate si mai potente financiar, aleg si varianta inseminarii. Uneori merge, alteori experienta se repeta si poate reusi. Sau nu.
Intr-un final, cand totusi perseverenta da roade, copilul apare, iar cuplul see considera norocos. Unii spun ca dupa ce s-au rugat unui sfant- Stelian, Nectarie- sau Maicii Domnului, ori se hotarasera sa adopte, a ramas sotia insarcinata. Si considera acest fapt-dupa toate dezamagirile si durerile anterioare- drept un Dar Divin. Un Miracol. Si asa si este. Numai ca, din temerea -a se citi "FRICA" -de a nu face ceva gresit, de a multumi Divinitatea pentru Darul dat, apare posesivitatea, atasamentul mamei fata de copil. Si considera ca nimeni nu stie mai bine decat ea ce nevoi are copilul, ca nimeni nu stie sa se poarte asa cum face ea, ca nimeni nu-l iubeste mai mult ca ea. Pentru ca este COPILUL EI. Al ei. Si sotul trece pe locul 2 sau poate dispare din peisaj, ascunzandu-se (fara sa fie constienta ca asta face) in spatele rolului de mam, ignorand sau anuland pe cel de sotie.
El, ajunge sa adune nemultumiri, frustari ca i s-a luat ceva ce-i apartinea- afectiunea si atentia sotiei-ajunge sa fie nemultumit sau chiar furios pe copil, de aici, exprimand sentimentul de vinovatie ca a fost capabil sa gandeasca asa ceva. Apare culpabilitatea ca el se gandeste la corpul femeii, la mangaierile ei, la vocea ei calda si ademenitoare, la gesturi mici si totusi semnificative. Pe care si le-ar dori inapoi. Dar nu poate concura cu un zambet de pe o gurita de 2 cm, fara dinti, dar care topeste cea mai apriga suparare; cu pielea alba, sensibila daca nu este stearsa de pipi mai repede; de un bot de carne de 3 kg jumatate, nu poate concura. Ar putea cu orice barbat care ar atrage atentia nevestei lui, ar sti ce sa faca; dar aici, nu. Iar frustarea devine mai mare si culpabilitatea pe masura.
Apar disensiuni intre nevasta si mama lui. Fiecare se simte indreptatita sa obtina exclusivitate asupra ganguritului, zambetului, miscarilor dezordonate ale picioarelor de 5 cm, cand tocmai a ramas in fundul gol. Ce faci? Slalom. Intre sentimentele sotiei si datoria fata de mama. Nu poti total sa tii partea nici uneia nici celeilalte. Cand le asculti, fiecare are dreptate. Esti nauc.
Unde-i solutIa? Care-i solutia? La sotie. Ea trebuie sa-si schimbe perspectiva asupra functiei noului nascut in caminul ei.
Sa-l vada ca pe ceva real, viu, INDEPENDENT de ea si de dorinta ei. Sa se vada pe sine pe post de ADMINISTRATOR al unei comori. Noul membru al familiei este intr-adevar o comoara. Nu este nici al ei, nici al sotului. Ei sunt administratorii Cerului care a creat noul omulet. Daca l-ar fi "facut" ei, n-ar fi fost nevoie sa se chinuie, sa cheltuiasca, sa sufere atat. Divinitatea cand a considerat necesar si optim, a permis materializarea corpului necesar unui suflet sa se intrupeze. In acea familie. Copilul nascut este al Divinitatii. Pentru parintii umani, el este FIU sau FIICA.
Adica, ceva creat de Divinitate are functia/rolul in cadrul familiei in care s-a intrupat, de fiu sau fiica.
Nu trebuie sa fii un foarte bun cunoscator al scrierilor sfinte. Dar din filmele artistice cu tema religioasa, stim ca insasi Maica Domnului cea prin care s-a putut materializa in corp fizic Esenta Divina, se adresa Lui cand avea doar rol de om, cu "Fiul meu". Nicaieri, niciodata, nici o Carte Sfanta nu spune "Copilul meu". Pentru ca stie ca nu era Copilul ei. Era Copilul Cerului. In plan fizic, pe pamant, era Fiu.
Cand veti realiza ca voi nu aveti "copilul meu" ci "fiul/fiica"mea, posesivitatea isi va pierde din putere. Dispare SUPREMATIA. Mentalul coboara la nivelul lui real.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu