luni, 6 aprilie 2015

Cum punem copiii mici in suferinta

     A trecut ceva timp de cand nu am scris, s-au intamplat destul de multe- de la eclipsa la intrarea in Saptamana Marei cu tot ce implica acest lucru; la inceperea unei luni calendaristice; la zguduirea din temelie a sistemului financiar (energia banului are nevoie sa se aseze dupa noile vibratii ale Pamantului- dar mai ales, Timpul ne indica faptul ca  va veni un moment in care banul ca hartie/moneda nu va mai exista); apropierea zilei de sarbatoare a Pastelui ( Trecere in traducere) ne spune ca a venit Timpul sa facem un salt in constiinta. Sa vedem lucrurile si situatiile TOTAL DIFERIT decat am fost obisnuiti. Si daca nu ma credeti sau nu intelegeti, alocati-va 15 minute si treceti in revista cu detasare, evenimentele din ultimii 2 ani. Vedeti ce anume s-a mai  desfasurat dupa un tipar cunoscut.....

   Ca o subliniere la cele scrise voi exemplifica cu o situatie traita de mine si de mamica baietelului de 1 an si 9 luni. M-a sunat ca vrea sa stea de vorba cu mine pentru ca  de 3 nopti a dormit doar cate o ora pe noapte si se simte....zombi. Ca pustiul este extrem de agitat, orice ar face ea nu poate sa-i intre in voie; cu oricine altcineva relationeaza, se joaca, doarme dar de la ea nu vrea nimic. Ne-am intalnit. De cand il are pe pusti am invatat-o ca desi are 7-8 luni sau un an, sa-i vorbeasca si sa-i spuna tot ce vrea sa faca. Si cand pleaca  din localitate la o sedinta si nu-l ia cu ea; si cand pleaca cu toata familia sa-i spuna unde merge. Orice si totul sa-i spuna din ceea ce ar avea legatura cu el. A constatat ca n-a avut probleme. Pana acum.

     De 2 saptamani si-a schimat locul de munca. Am intrebat-o: "I-ai spus ca ti-ai schimbat serviciul si asta inseamna o schimbare de destin pentru tine si implicit pentru el?" A raspuns ca nu. Am intrebat-o ce simte cand se gandeste la asta. Mi-a spus ca a inceput s-o intepe ficatul. Bun. Atunci-i-am spus- hai sa rezolvam la nivel de suflet aceasta nemultumire. Sufletul tau, al celei ce esti acum, sa-i ceara iertare sufletelului lui pentru ca l-a pus in suferinta, ca l-a ignorat, ca nu l-a luat in seama si nu i-a spus ce  are de gand. Sa-i spuna ca-l iubeste si n-a vrut sa-l faca sa sufere si ca se va stradui sa-l ajute sa-si implineasca destinul pentru care a venit. Sa-i multumeasca pentru c-a ales-o ca mama in aceasta lume. Cam astea au fost ideile de baza pe care am lucrat. Insistat pe ignorarea lui.

     Asta s-a petrecut pe la ora 17.00. La ora 20.30 mi-a trimis mesaj ca cel mic este linistit, a mancat, se joaca impreuna si....a pupat-o.  El, care n-a mancat  in ultimele 3 zile decat pufuleti si alte maruntisuri, acum a cerut mancare. 

     Dragi mamici de copii mici, va rog, nu ignorati puterera lor! Priviti-i si vedeti cat de senini sunt in fata pericolelor. Tocmai pentru ca ei sunt-inca!- intr-o lume sigura in care  se simt in siguranta. Ei nu cunosc pericolele de aici, dar au putere. Uitati-va la copiii ce suporta operatii grele pana la varsta de 5 ani. Amintiti-va ca pana la 3 ani, ei traiesc doar fizic aici. Emotional si psihic sunt legati de lumea din care au venit. De aceea stiu  lucruri pe care nu le inveti nici la liceu. Simt si stiu cand se petrece un lucru rau. Stiu si simt...oamenii rai. Li se formeaza capacitatea de adaptare in functie de ceea ce le oferiti voi ca traire! Nu strict ce-i dati de mancare. Ci ceea ce-i transmiteti cand ii dati de mancare.

     Si un alt exemplu de cum percep copiii mici informatiile la nivel de suflet. Am sunat-o pe prietena mea din Germania s-o intreb ce face cel mic. Simteam ca nu este tocmai in regula. Dupa ce mi-a spus c-a  tusit asta-noapte, a cautat  sa inteleaga ce anume mi-a atras mie atentia. Mi-a redat urmatorul episod: cu o seara inainte, baietelul de 4 ani s-a jucat cu o fetita aflata in vizita, in varsta de 3 ani. La un momet dat-asa cum de multe ori se intampla- ea a vrut o jucarie pe care el nu voia sa i-o dea. 
Prietena mea, gazda buna, i-a explicat ca fetita sufera daca nu-i da jucaria lui. El a insistat in refuz si a inceput sa planga. Pana la urma, fetita a castigat sa se joace iar el a ramas suparat.

   Cum vad eu lucrurile: toti ne dorim sa invatam pe copii sa fie generosi, sa imparta cu altii, sa  fie buni prieteni. Perfect. Dar este gresit sa-l inveti pe copil -sa-i programezi creierul si sufletelul- ca daca nu-i da cuiva care ii cere din ce-i al lui, va suferi celalalt. Viata ne arata ca uneori nu noi trebuie sa ajutam pe cineva anume. Din alta parte trebuie sa primeasca ajutorul. Nu prin noi sa-si rezolve problema. Si ca sa intelegeti, amintiti-va cand ati ajutat pe cineva-cu bani,  serviciu sau orice altceva- si ati constat ca s-a ales praful de ajutortul vostru sau ati vazut ca solutia alta era. Sau chiar ati avut de suferit pentru ajutorul acordat. De aici si  expresia neacademica pe care n-o voi folosi dar o spui la necaz cand suferi dupa ce ai ajutat pe cineva. Se refera la facerea de bine. Asta, tocmai pentru ca ne-am "bagat unde nu ne fierbe oala".

     Dar cand un copil are inradacinat in suflet ideea ca daca nu ajuta pe cineva, acel cineva va suferi din cauza lui, copilul se va afla in dilema: daca nu-l ajut sufera el; daca-l ajut, sufar eu. Ce fac?

      Invatati pe copii  sa fie altruisti. Sa ofere, sa ajute. Dar numai daca o fac cu sufletul deshis.  Altfel, nu inseamna c-au ajutat. Inseamna c-au fost constransi si au facut impotriva vointei sufletului lor. Asta este pacat!  Greseala impotriva sinelui tau. Aceasta este traducerea termenului "pacat". Pot  oferi atunci cand le ramane si lor din ceea ce ofera. Altfel, se trezesc ca cel ce-si imprumuta banii/cartile/lucrurile si constata ca ramane fara ele pentru ca nu i se restituie. Invatati copilul sa decida.

       El sa aleaga ce vrea sa faca. Nu-i programati creierasul cu stereotipuri de gandire. Intrebati-l atunci cand nu vrea sa dea jucaria/bomboana/ hainuta altui copil: la ce-ti trebuie acum jucaria? Poti cateva minute sa te joci cu masinuta asta cat ea se joaca cu  trenuletul. Daca insista ca nu vrea, insistati si voi fara constrangere: Peste cat timp vrei sa-i dai? Sau : poti sa-i dai? Sau: uite, primesti in schimb in perioada asta, cartea asta. 

      Improvizati. Fara sa-l constrangeti si fara sa-i provocati suferinta. Sa simta ca sunteti alaturi de el si nu ca-l preferati pe celalalt copil in locul lui. Asta se percepe la nivel de suflet. Ati ales sa-i faceti pe plac altui copil si nu lui. Lui i-ati dat suferinta. In succesiune logica, inseamna ca iubiti celalalt copil si nu pe el.
                                                            


                                                                 


Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu