Traim timpuri extrem de radicale daca ne raportam la atitudinile noastre si ale semenilor. Unii se gandesc ca a venit "Ziua de Apoi" asociind-o pana la identificare cu sfarsitul omenirii; altii, considera "Zorii unui nou inceput".
Intre cele doua extreme ne ducem viata cea de toate zilele-mai intelept sau mai superficial; mai constient sau mai imatur; cu mai multa dragoste sau cu mai multa teama si frustrare. Oricum, ne este greu sa intelegem ce se intampla cu noi, cu propriul corp, cu sufletul nostru sau pur si simplu cu timpul fizic.
Dar indiferent cate probleme de sanatate/familie/financiare am avea, se intampla sa ne indragostim si sa afirmam ca iubim. Asta ar trebui sa ne bucure, sa ne insufleteasca, sa ne inspire, sa ne hraneasca sufleteste si spiritual. Si totusi, nu se intampla asta- de cele mai multe ori si mai acut in ultimii 3-5 ani. Starea de "indragostire" dureaza mult mai putin decat ....pe vremea bunicii (la propriu!) asa incat prea putine cupluri ajung sa exprime si starea de iubire. Indragostirea este faza primara a iubirii umane (asa cum o stim noi). Este starea euforica, exaltata, capabila de gesturi juvenile/imature sau necugetate. Treapta superioara a ei-iubirea- are nevoie de efort. Din partea amandorura. Iubirea se hraneste si se intretine cu sentimente, gesturi ce apartin fiecaruia deopotriva.
Priviti in jur la cuplurile carora le-ati invidiat relatia. Pe care i-ati admirat cat de frumosi sunt si cat de mult se iubesc. Le-ati prezis o viata frumoasa impreuna si nu ati fost surprinsi cand s-au casatorit. Vi s-a parut firesc. Situatie financiara buna la amandoi, sustinere din partea ambelor perechi de parinti, totul le trasa drumul catre o casnicie lipsita de griji. Cadou de nunta primesc un apartament, mobilat, masina aveau, cont bancar de asemeni, se faceau planuri de nepoti, iar in loc de asta, vine vestea separarii si despartirii lor. Cum este posibil? Nici o grija, nici un element perturbator din exterior si totusi sa te desparti dupa o "iubire ca-n filme"?
Dar am inteles oare, lectia iubirii? Am inteles ca pentrtu a primi ca Dar de la Dumnezeu Iubirea umana, este nevoie de purificare sufleteasca? Ati constatat ca "prima iubire" nu dureaza pana la "adanci batraneti"? Chiar daca am crezut ca traim "iubirea vietii noastre"? Ca toti am trecut printr-un esec puternic la un moment dat al vietii si apoi am ramas pe termen lung cu altcineva?
Primul lucru ce ar trebui facut atunci cand simtim ca ne ocupa gandurile si sufletul un el sau o ea, este sa multumim Divinitatii ca ne-a permis sa ajungem sa simtim asa ceva. Sa-i multumim ca facem parte dintre cei binecuvantati care pot simti tremurul inimii la intalnirea cu persoana admirata; sau ca ne pierdem concentrarea cand vorbim cu ea. Sa-i multumim ca putem -pur si simplu- PUTEM SIMTI.
Sunt oamnei ce ajung la 45-50 de ani si nu pot afirma asta. N-au simtit caldura interioara creata de prezenta cuiva si nu au fost cauza unui asemenea sentiment in viata cuiva. Asta este adevarata pierdere. Adevarata durere. Sa nu fi simtit iubirea.
Am mai spus ca nu stim sa iubim. Asta pentru ca la noi, sentimentul de iubire este asemeni curcubeului: format din mai multe sentimente. Nu stim sa traim iubirea pura. Iubirea umana este un conglomerat de admiratie, respect, loialitate, posesivitate, atasament, bucurie, placere.(7 sentimente?!?)
Considerand ca aceasta viata fizica nu este singura pe care o traim -este unica prin ea insasi dar nu singura- cu totii avem restante, plati de facut pe acest segment. Unii dintre noi poate chiar se afla pentru prima data intr-o incarnare pe pamant. Chiar si asa, prevazatori, putem multumi pentru sentimentul pe care-l traim si mai ales, sa DARUIM acest sentiment Divinitatii.
Folositi acest exercitiu de a va lasa bunurile cele mai de pret in grija singurului si adevaratului Paznic al vietii si bunurilor voastre- lui Dumnezeu. Oferiti-i mental sentimentul de iubire pentru X. Veti vedea cum se desfasoara din acel moment relatia voastra.
Atentie! S-ar putea sa urmeze despartirea de persoana pe care o iubiti. Atunci inseamna ca acea relatie nu era ceea ce va trebuie. Dar aveti incredere. Cerand ajutorul Divinitatii nu veti pierde. Va trebuie insa curaj pentru asta. Dar va fi un castig pe toata viata. Sau veti trai o viata intr-o minciuna. Doar de frica...adevarului.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Priviti in jur la cuplurile carora le-ati invidiat relatia. Pe care i-ati admirat cat de frumosi sunt si cat de mult se iubesc. Le-ati prezis o viata frumoasa impreuna si nu ati fost surprinsi cand s-au casatorit. Vi s-a parut firesc. Situatie financiara buna la amandoi, sustinere din partea ambelor perechi de parinti, totul le trasa drumul catre o casnicie lipsita de griji. Cadou de nunta primesc un apartament, mobilat, masina aveau, cont bancar de asemeni, se faceau planuri de nepoti, iar in loc de asta, vine vestea separarii si despartirii lor. Cum este posibil? Nici o grija, nici un element perturbator din exterior si totusi sa te desparti dupa o "iubire ca-n filme"?
Dar am inteles oare, lectia iubirii? Am inteles ca pentrtu a primi ca Dar de la Dumnezeu Iubirea umana, este nevoie de purificare sufleteasca? Ati constatat ca "prima iubire" nu dureaza pana la "adanci batraneti"? Chiar daca am crezut ca traim "iubirea vietii noastre"? Ca toti am trecut printr-un esec puternic la un moment dat al vietii si apoi am ramas pe termen lung cu altcineva?
Primul lucru ce ar trebui facut atunci cand simtim ca ne ocupa gandurile si sufletul un el sau o ea, este sa multumim Divinitatii ca ne-a permis sa ajungem sa simtim asa ceva. Sa-i multumim ca facem parte dintre cei binecuvantati care pot simti tremurul inimii la intalnirea cu persoana admirata; sau ca ne pierdem concentrarea cand vorbim cu ea. Sa-i multumim ca putem -pur si simplu- PUTEM SIMTI.
Sunt oamnei ce ajung la 45-50 de ani si nu pot afirma asta. N-au simtit caldura interioara creata de prezenta cuiva si nu au fost cauza unui asemenea sentiment in viata cuiva. Asta este adevarata pierdere. Adevarata durere. Sa nu fi simtit iubirea.
Am mai spus ca nu stim sa iubim. Asta pentru ca la noi, sentimentul de iubire este asemeni curcubeului: format din mai multe sentimente. Nu stim sa traim iubirea pura. Iubirea umana este un conglomerat de admiratie, respect, loialitate, posesivitate, atasament, bucurie, placere.(7 sentimente?!?)
Considerand ca aceasta viata fizica nu este singura pe care o traim -este unica prin ea insasi dar nu singura- cu totii avem restante, plati de facut pe acest segment. Unii dintre noi poate chiar se afla pentru prima data intr-o incarnare pe pamant. Chiar si asa, prevazatori, putem multumi pentru sentimentul pe care-l traim si mai ales, sa DARUIM acest sentiment Divinitatii.
Folositi acest exercitiu de a va lasa bunurile cele mai de pret in grija singurului si adevaratului Paznic al vietii si bunurilor voastre- lui Dumnezeu. Oferiti-i mental sentimentul de iubire pentru X. Veti vedea cum se desfasoara din acel moment relatia voastra.
Atentie! S-ar putea sa urmeze despartirea de persoana pe care o iubiti. Atunci inseamna ca acea relatie nu era ceea ce va trebuie. Dar aveti incredere. Cerand ajutorul Divinitatii nu veti pierde. Va trebuie insa curaj pentru asta. Dar va fi un castig pe toata viata. Sau veti trai o viata intr-o minciuna. Doar de frica...adevarului.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu