Despre copiii de cristal

       Astazi mi-a cerut o prietena sa scriu despre copiii indigo, cei de cristal, intr-un cuvant, despre copiii speciali nascuti dupa anul 2000 indeosebi.

    N-am sa prezint date teoretice sau clasificari date de autori de carti. Puteti cauta sa cititi_ Copiii mileniului trei_ sau Copiii de cristal. In schimb voi relata concret despre un caz de fetita de cristal, un caz pe care l-am cunoscut si  asupra caruia am intervenit.

    In urma cu 3 ani, o  prietena mi-a vorbit de sefa ei care de o saptamana si- a ingropat fetita in varsta de 3 ani.  Am mers sa vorbesc cu ea pentru a incerca sa inteleaga ce s- a intamplat. Dupa o raceala de 3 saptamani, dupa ce la spital i s-a spus ca lucrurile merg bine, in mai putin de o saptamana situatia s-a deteriorat ducand la decesul copilului. Mama, dincolo de durere, era revoltata pe medicii de la spitalul in care a fost internata. Ca n-au vazut la radiografie modificarile ce  i-au fost fatale.

    Din spusele ei am inteles ca era un copil foarte cald, permanent zambitoare, niciodata suparata nici daca nu-i placea ceva. Era o bucurie pentru toti. N-a plans niciodata daca se lovea sau nu primea ce cerea. Mai mult, dadea dovada de multa maturitate in exprimare pentru un copil de 3 ani. I-am spus mamei ca din spusele ei inteleg ca a fost un copil din categoria celor de cristal. Sunt foarte sensibili. Asta pentru ca ei percep lumea din planul acesta intr-un mod  inalt senzitiv fata de alti copii. Sunt foarte sensibili la muzica, la arta in general.  Ei stiu si spun lucruri ce depasesc cunoasterea noastra a adultilor pentru ca-si pastreaza pana tarziu memoria ancestrala. Nu doar pana la 3-4 ani vorbesc despre ingeri, probleme de viata, de ecologie sau de viata de dincolo. Si la 7-8 mai au memoria ancestrala activa.

      Fiind o problema la nivelul plamanilor- pentru o pneumonie a fost internata- i-am spus mamei ca ea nu a reusit sa se adapteze la atmosfera actuala a pamantului. N-a putut sa-si adapteze corpul.  Vorbind cu ea si-a amintit ca fetita ii spusese matusii-sora mamei- cand era in spital, ca ea va pleca pentru ca nu poate respira aici. Si sa aiba grija de mama ei pentru ca o iubeste si va fi alaturi de ea dar nu mai poate ramane.

   In acest mod se poate alege la nivel de suflet sa pleci din acest plan. Si in acest mod putem intelege noi, adultii CE tip de lume pregatim si lasam copiilor nostri sau ce avere ori masini. N-ar trebui sa ne miram atunci pentru ce sunt atat de multi copii bolnavi de boli cronice!

   Revenind la mama de care am vorbit, dupa ce a inteles ca medicii au fost doar instrumente prin care un plan de viata s-a implinit, ca totul s-a intamplat dupa ce fetita a decis sa plece, s-a linistit. Atunci, in discutia cu mine, a facut legaturile care au condus-o la intelegerea faptului ca da, fetita ei a fost un copil de cristal. Pentru ca si-a aminit cuvinte de-ale ei cand spunea ca noi distrugem pamantul * avea 3 ani!*, ca noi ne imbolnavim singuri, etc. Dar pana atunci nu-i daduse atentie.

      Acum, mama a dat nastere unei alte fetite de care se bucura si pe care o creste fiind atenta la ceea ce spune, avand incredere ca poate invata de la ea. 

      De aceea insist inca o data sa va ascultati copiii si sa nu considerati ca ei nu stiu ce spun. Gresit! De multe ori stiu mai bine ca noi.

   Pentru cei din Ploiesti care vor, maine, vineri incepand cu ora 17.00, la Biserica Buna Vestire se va tine slujba de Sfantu Maslu de catre acelasi parinte deosebit. Cei care mergeti, trimiti va rog si pentru mine un gand bun, nefiind in tara.

   Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7