duminică, 8 februarie 2015

Despre a fi acceptat (sau nu!) la un interviu

       Pentru  ca exemplele directe si concrete au cea mai mare putere de penetrare in constientul (nu am spus subconstient, pentru ca eu ma adresez formei uman constiente  a celor ce citesc aceste randuri- intr-o singura idee, nu lansez mesaje subliminale ci directe-constiente), cu acordul persoanei in cauza, voi reda o situatie reala petrecuta in urma cu cateva zile.


    Luni imi spune o prietena ca va merge la un interviu la o firma la care fusese la primele doua etape ale interviului in urma cu doi ani, dar pentru ca intre timp a aparut un pui de om in viata ei, nu s-a mai prezentat la ultima etapa. Dupa un an  de crestere copil s-a intors la firma la care fusese inainte de interviul amintit. Acum, din proprie dorinta si  vointa -dupa ce a aflat ca acel post dorit cu doi ani in urma nu s-a ocupat- s-a gandit sa  mearga din nou la interviu. De data asta s-a tinut cont ca ea trecuse  primele doua evaluari-inclusiv cea psihologica. Luni n-a avut de facut decat sa se intalneasca  cu manaerrul  firmei ca ultima evaluare. 


De retinut ca in ultimii doi ani, prietena mea s-a descurcat foarte bine in cadrul jobului pe care il avea. A "crescut"foarte mult.

     Intalnirea ce urma sa aiba loc era cu o doamna cu care  se mai intalnise la interviul anterior. si stia ca este foarte scrupuloasa. Doar ca in ultimii ani, experienta acumulata de prietena mea si-a spus cuvantul si a marcat-o pana la   schimbarea propriului comportament.

     Vine ziua interviului. Ziua de luni. Imi spune la pranz cum a decurs. In timp ce vorbea, mie mi-era foarte clar sentimentul ca doamna manager o considera o amenintare. Nu ca femeie. Profesional. 
  Seara, o intreb cand va avea raspunsul. Si ea cand  mi-a redat cum a decurs interviul, mi-a spus ca  si-a dat seama cat de diferit s-a prezenatat fata de intalnirea anterioara.

     Marti o sun din nou si o intreb daca a primit un raspuns. Dupa-masa la fel. Simteam foarte acut sentimentul ca se taraganeaza  pentru ca nu se poate lua o decizie. Miercuri o intreb din nou ce stie. Intre timp imi spune ca ar vrea sa stea de vorba cu mine. Programam sa ne vedem miercuri la ora 16.00. Dupa discutia pe subiectul cerut de ea o intreb ce stie de  interviu. Imi spune ca nu intelege-nici alti colegi nu pricep - de ce dureaza atat sa-i dea raspunsul. Toti-ea si colegii- considerau ca nu exista nici un motiv sa n-o accepte. Atunci ii spun  ce simt eu. Imi raspunde ca n-ar avea de ce sa se simta amenintata pentru ca n-ar putea postul ei sa-l ia ci doar al unei persoane de sub ea. Ii propun sa facem un exercitiu de iertare.

     Incepem si facem  exercitiul de iertare pentru o situtie similara petrecuta in alta viata strict pe acelasi subiect, in care prietena mea  ii ia postul celei care acum este managerul de care am vorbit. In momentul in care  tanara roaga sufletul celei care acum este X sa o ierte pentru suferinta pe care i-a provocat-o  intr-o  viata anterioara in aceeasi situatie, incepe sa se sufoce. Simte ca o apasa  in plexul solar. Continuam exercitiul si se  linisteste.Terminam si ea se simte   calma si echilibrata.  

     La finalul exercitiului am simtit ca am facut ce aveam de facut si lucrurile sunt  asezate. Imi disparuse sentimentul iminent de blocaj. Joi dimineata la 10.00 ma suna sa-mi spuna ca  neoficial i s-a dat  raspusul, Raspuns care a fost anuntat catre conducere miercuri dupa-amiaza!  Mai tarziu a fost martora la o discutie intre doua persoane care spuneau despre managerul respectiv ca "tine cu dintii de functie". Ca se teme permanent sa nu-i ia cineva locul. Asa prietena mea a avut confirmarea temerii mele si mi-a spus ca nu intelegea de ce tot insist si o intreb daca are un raspuns.

      Cele redate de prietena mea mi-au confirmat ca  fiecare situatie prin care trecem in aceasta viata nu este independenta de ceea ce suntem noi in profunzime. Ca poate fi o urmare sau un raspuns la o alta actiune de altadata. Sau, mai  concret, asa cum spune fizica cuantica "prezentul, trecutul si viitorul se desfasoara in acelasi timp". Pentru a avea o reprezentare mau buna si mai usoara: daca ne imaginam viata noastra desfasurandu-se pe verticala in forma de elipsa, vom vedea ca   un punct de pe elipsa-oricare!- corespunde    unui punct de pe partea cealalta a elipsei. In acelasi timp! 

   Ca exercitiu pentru voi ce cititi aceste randuri: cand aveti de sustinut un examen sau un interviu, chiar daca nu stiti ce legatura-sau daca exista vreo legatura!-exista intre voi si evaluator, faceti  o scurta rugaciune de iertare pentru voi si cei cu care veti interactiona. Nu stiti in ce situatie ati fost intr-o alta viata. Chiar daca nu v-ati mai intalnit si acum nu este decat un  bonus oferit de viata, rugaciunea nu va face decat sa aseze si mai bine  energiile dintre voi si comisie/examinator pe  un fagas  echilibrat.


Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7


     


Un comentariu:

  1. Interesantă abordarea asta cu rugăciunea. Nu pot să zic "unică", dar no...interesantă.
    Însă nu pricep unde se încadrează partea aia cu Dumnezeu, care îţi dă ceea ce ai nevoie când ştie El, nu când vrei tu - abordarea pe care o are orice creştin îm faţa evenimentelor pe care, în principiu, nu le poate controla.

    RăspundețiȘtergere