Subiectul legat de nastere de copii, rolul de parinte - pentru generatia varstei 25-30 de ani- pentru mine este un subiect pe cat de actual pe atat de important.
Vedem in jurul nostru cum familii ajunse la un relativ echilibru -multumiti de relatie si de job- isi doresc un copil. Pentru a se simti "impliniti" sau pentru ca doar "asta ne mai dorim si suntem fericiti" sau " e timpul sa facem si noi un copil". Din ce il faci? Este doar o expresie ca "il faci?". Nu. Daca-i intrebi pe acesti tineri, cu toata sinceritatea vor spune ca ei vor sa faca un copil. Poate ca in urma cu 30-40 de ani expresia era de inteles. Astazi, cand vezi relatia medic-pacient in domeniul ginecologiei, intelegi ca nimeni nu "face" ci poate, doar isi doreste sau pur si simplu se lasa dus de val. Ati sesizat ca oameni care nu au cunostinte despre stiinta, nu sunt extrem de informati, au chiar situatie financiara precara sau aproape, devin totusi parinti. Familii de tineri bine reprezentate din perspectiva financiara, sustinuti si de parintii lor, ajung la 30-32 de ani fara a putea da nastere unui copil. Desi medical vorbind nu exista nici o problema.
Prima categorie poate nu are informatii specializate, rational exprimate, dar ei se gandesc ca "daca Dumnezeu vrea, vom avea si-un copil". Si-l au. Ei stiu si-si asculta sufletul, lasandu-se ghidati de intuitie, pastrand mai puternic legatura cu Eu-l (interiorul) ancestral. Ei stiu intuitiv ca procesul nasterii este mai presus de limita umana.
Tineri dotati intelectual, bine pregatiti profesional, punand pe primul loc realizarea carierei, constata la un moment dat ca nu pot controla ei totul. Ca ceea ce considerau a fi cel mai simplu- a naste un copil/ a ramane insarcinata- poate fi extrem de greu de obtinut.
Si totusi...de ce devenim parinti? Cartile spirituale spun ca un om devine parinte pentru a ajuta un spirit sa se intrupeze pentru a evolua prin experientele de pe Pamant si pentru a evolua la randu-i, prin experientele pe care le are in calitate de parinte. De cate ori nu ati auzit de oameni cu inalte functii, cu mare putere financiara si care datorita actiunilor copilului imaginea lor este umilita, pierd averi pentru a-si salva copilul de la incalcari ale legii sau pur si simplu de a-l salva de la moarte?
Si totusi....copilul pana ajunge la statutul de copil in plan fizic, este un Spirit, o Scanteie Divin -energetica ce patrunde intr-un spatiu material (uterul femeii) prin intermediul unui canal energetic deschis in momentul actului sexual. Ca spermatozoidul (unul singur din milioane!) intalneste un ovul si are loc.....nu stiu ce proces, este expresia medical umana de reprezentare a unui proces ce depaseste -inca!- intelegerea rationala. Vezi momentele in care -din punct de vedere medical- o femeie nu putea ramane insarcinata si totusi a ramas.
Dar rolul de parinte inseamna a ajuta un Spirit SA INVETE SA SE ACOMODEZE ACESTUI PLAN.
Rolul mamelor pentru copiii de pana la 7 ani (tot 7!) este sa-i invete LIMBAJUL prin care ei sa se descurce in conditiile acestui pamant. Copilul de un an sau 1 an jumatate, NU STIE ca priza il poate curenta; NU STIE ca treapta il pote face sa-si rupa un picior; NU STIE ca un cutit il poate rani; NU STIE ca focul de aragaz il poate arde; NU STIE ca laptop-ul tatalui odata stricat ii poate aduce acestuia necazuri la serviciu. El nu stie toate astea. Dar voi stiti.
Voi, mamele, aveti datoria de a invata copilul mic alfabetul de a se acomoda in acest plan fizic. Aveti rolul de a-l invata sa cunoasca, sa se familiarizeze cu toate -cat mai multe- elemente necesare in planul vietii pentru el.
Va enervati cand unui copil de 1 an si 3 luni ii repetati de 2 ori intr-o zi -sau la interval de cateva zile- sa nu mai scoata tacamurile din sertar ca se raneste dar nu va asculta. CUM? sa va asculte, cand voi ii transmiteti RATIONAL o informatie, iar el, nu are rationalul format. El nu face conexiuni rationale. El face conexiuni senzitive. El ESTE un senzitiv.
Luati-l in brate sau cat mai aproape de bratele voastre si, cu voce calda, cu IUBIRE, puneti usor mana lui pe un cutit sau furculita si ATUNCI spuneti-i cu drag:" Uite, manuta ta nu poate tine cutitul. Si vezi, te doare daca pui mana pe el." Si el va simti durerea-atat cat ii permiteti dvs.- si nu va mai umbla-decat accidental dar sigur se va retrage singur cand ajunge la sertar- si va invata.
Sesizati in ce mod l-am folosit pe "daca". In nici un caz la inceput de fraza. Repetati cu voce tare ideea de mai sus si apoi rostiti tot cu voce tare aceeasi idee, dar punand "daca" la inceputul frazei. Veti vedea cat de mult se schimba mesajul. Recititi postarea despre "utilizarea lui "daca".
In concluzie, rolul de parinte nu este de a-i da jucarii, mancare si sa-l schimbati de scutece pe copil.
Rolul este de a-i transmite dragostea voastra multumindu-i ca v-a ales de parinti, sa-l facti sa se simta iubit si dorit, sa-l ajutati sa invete sa iubeasca orice aspect al Creatiei: apa, florile, animalele, oamenii, sa-l invatati sa respecte toate aceste aspecte ale Creatiei; sa-l invatati ca are un rol importat in evolutia acestui Pamant; ca de el depinde cum va utiliza tot ceea ce voi il invatati dar ca la un moment dat va trebui sa-si continue singur dezvoltarea.
De voi depinde............
Asteot sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Si totusi...de ce devenim parinti? Cartile spirituale spun ca un om devine parinte pentru a ajuta un spirit sa se intrupeze pentru a evolua prin experientele de pe Pamant si pentru a evolua la randu-i, prin experientele pe care le are in calitate de parinte. De cate ori nu ati auzit de oameni cu inalte functii, cu mare putere financiara si care datorita actiunilor copilului imaginea lor este umilita, pierd averi pentru a-si salva copilul de la incalcari ale legii sau pur si simplu de a-l salva de la moarte?
Si totusi....copilul pana ajunge la statutul de copil in plan fizic, este un Spirit, o Scanteie Divin -energetica ce patrunde intr-un spatiu material (uterul femeii) prin intermediul unui canal energetic deschis in momentul actului sexual. Ca spermatozoidul (unul singur din milioane!) intalneste un ovul si are loc.....nu stiu ce proces, este expresia medical umana de reprezentare a unui proces ce depaseste -inca!- intelegerea rationala. Vezi momentele in care -din punct de vedere medical- o femeie nu putea ramane insarcinata si totusi a ramas.
Dar rolul de parinte inseamna a ajuta un Spirit SA INVETE SA SE ACOMODEZE ACESTUI PLAN.
Rolul mamelor pentru copiii de pana la 7 ani (tot 7!) este sa-i invete LIMBAJUL prin care ei sa se descurce in conditiile acestui pamant. Copilul de un an sau 1 an jumatate, NU STIE ca priza il poate curenta; NU STIE ca treapta il pote face sa-si rupa un picior; NU STIE ca un cutit il poate rani; NU STIE ca focul de aragaz il poate arde; NU STIE ca laptop-ul tatalui odata stricat ii poate aduce acestuia necazuri la serviciu. El nu stie toate astea. Dar voi stiti.
Voi, mamele, aveti datoria de a invata copilul mic alfabetul de a se acomoda in acest plan fizic. Aveti rolul de a-l invata sa cunoasca, sa se familiarizeze cu toate -cat mai multe- elemente necesare in planul vietii pentru el.
Va enervati cand unui copil de 1 an si 3 luni ii repetati de 2 ori intr-o zi -sau la interval de cateva zile- sa nu mai scoata tacamurile din sertar ca se raneste dar nu va asculta. CUM? sa va asculte, cand voi ii transmiteti RATIONAL o informatie, iar el, nu are rationalul format. El nu face conexiuni rationale. El face conexiuni senzitive. El ESTE un senzitiv.
Luati-l in brate sau cat mai aproape de bratele voastre si, cu voce calda, cu IUBIRE, puneti usor mana lui pe un cutit sau furculita si ATUNCI spuneti-i cu drag:" Uite, manuta ta nu poate tine cutitul. Si vezi, te doare daca pui mana pe el." Si el va simti durerea-atat cat ii permiteti dvs.- si nu va mai umbla-decat accidental dar sigur se va retrage singur cand ajunge la sertar- si va invata.
Sesizati in ce mod l-am folosit pe "daca". In nici un caz la inceput de fraza. Repetati cu voce tare ideea de mai sus si apoi rostiti tot cu voce tare aceeasi idee, dar punand "daca" la inceputul frazei. Veti vedea cat de mult se schimba mesajul. Recititi postarea despre "utilizarea lui "daca".
In concluzie, rolul de parinte nu este de a-i da jucarii, mancare si sa-l schimbati de scutece pe copil.
De voi depinde............
Asteot sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu