Suntem acum, aici. Dar fiecare dintre noi avem pe cineva drag ce ne-a parasit din lumea asta fizica si dupa care -inca!- mai suferim. Ne este dor, le simtim lipsa sau ne simtim vinovati ca nu am oferit de fiecare data tot ceea ce am fi vrut, sau ce ar fi trebuit (n-am suferi daca am fi facut de fiecare data ceea ce voia sufletul!) si amintirea lor o purtam cu noi. De multe ori este grea. Pentru ca duce cu sine o durere. Durerea noastra.
Am mai spus: tot ce facem, doar pentru noi facem. Chiar de afirmam contrariul.
Gandul nu are limita si nu are varsta. De cate ori ne gandim la ei, energetic le legam de ei. Pentru ca n-au disparut. Nu-i vedem. In zilele in care au loc slujbe la biserica -indiferent de tipul bisericii, este vorba de incarcatura vibratioala inalta a cuvintelor folosite - si cand noi le pomenim numele, legatura dintre noi si ei este si mai puternica.
In memoria lor, in calendarul crestin-ortodox exista 4 momente - echivalente celor 4 anotimpuri - in care sa ne gandim la toti cei dragi plecati din plan fizic. Sambata, 22 februarie este una din aceste zile. Sunt Mosii de iarna. Moment prielnic sa mai dam jos din povara purtata in suflet si reprezentata de regrete/durere/vinovatie.
Putem valorifica un asemenea moment inaltand impreuna gand de dragoste, de expresie a durerii, a vinovatiei, a neimplinirii, sau a lucrurilor ramase neexprimate.
Va propun ca sambata la ora 10.00 ora Romaniei, timp de cateva minute - cat simte nevoia fiecare - sa trimitem impreuna un gand celor din neamul nostru, spunandu-le tot ce a ramas nespus sau tot ce am vrea sa intarim: cat ii iubim, cat ne lipsesc, cat ii rugam sa ne ierte sau cat ii iertam. La ora 10.00 pentru ca atunci (cu mici variatii de timp) in toate bisericile/manastirile crestin-ortodoxe se iese cu Sfintele Daruri si se pomenesc vii si mortii.
Intervalul orar 10.00-12.00 in astrologie este intervalul Casei a III - Casa comunicarii. De aceea, cele mai importante intalniri de afaceri/politice, incheierea de contracte, se realizeaza in acest interval orar.
Sambata la ora 10.00 este un moment perfect pentru o asemenea actiune. Avem sustinerea astrala, avem sustinerea spirituala.
Importanta unei slujbe realizata in memoria mosilor si stramosilor nostri am vazut-o in urma cu cativa ani la Mosii de vara. Era plina biserica de cosuri din rafie pline cu cirese, cornuri, coliva sau orez cu lapte. Fiecare cos avea lumanare aprinsa. Cand preotul a inceput sa citeasca pomelnicele, mi-a atras atentia faptul ca flacara lumanarilor ardea diferit. Erau toate lumanari de la biserica. Dar unele aveau flacara dreapta, ardea clar, vertical, la altele ardea de parca le batea vantul. Te asteptai in orice moment sa se stinga. Nu avea legatura cu locul unde se aflau. M-am intrebat de ce? De ce se intampla asta? Mai ales de ce trebuia sa sesizez asta? Simteam o durere si nu intelegeam. Fara sa caut rational, intelegerea a venit tot sub forma intuitiva. Flacarile ce ardeau haotic, nelinistit, apartineau cosurilor ce erau realizate pentru ca "asa trebuie; asa se face; asa e datina; sunt datoare s-o fac". Erau pomeniti din obligatie mortii in numele carora se facuse pomana.
Cele ce ardeau drept, clar, erau pomeni facute din suflet. Din dragoste pentru cei pomeniti.
Haideti sa facem un scut deasupra noastra, deasupra acestui pamant pe care traim, din iubirea noastra pentru ei, intr-o zi de sambata. Saturn ne va sustine cu influxurile lui ajutandu-ne sa mai curatim din karma noastra si oferindu-ne intelepciunea ce vine din intelegerea lucrurilor.
Dragostea pe care le-o veti oferi se va uni cu dragostea pe care ei ne-o poarta si acest pod energetic nu va putea fi distrus de nici o alta energie. Este cineva dintre voi care poate spune ca nu are nevoie de sustinere de Sus? Ca se poate descurca singur? Puteti verifica singuri.
Urmariti emotia/caldura transmise de iubirea traita, in urmatorul videoclip. Simtiti puterea iubirii transmise de Julio catre auditoriu si raspunsul acestuia. Imaginati-va puterea iubirii dintre Lumi.............
Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Azi,la ora 10…ii dadeam baietelului meu de 7 luni sa manance..nu ma puteam opri ca sa meditez si sa trimit ganduri celor care au plecat. Asa ca repede printe biberoane si bavetele am aprins o candela si cu voce tare am vorbit cu toti cei dragi mie care au plecat.le-am multumit pentru ce au facut pentru mine in aceasta viata si mai ales pentru ajutorul pe care mi-l dau se acolo de unde sunt acum. Si am intrebat retoric…”A venit mamaie sa ne auda cat ii multumim si o iubim?” (mama aplecat dintre noi in urma cu 7 ani) atunci bebelusul meu s-a oprit si s-a uitat spre usa (asa cum face de fiecare data cand vine cineva) cateva secunde a zambit si nu si-a mutat privirea ca si cum cineva ii vorbea…l-am intrebat cu zambetul pe buze:”chiar a venit?” bebe si-a mutat privirea senin si linistit catre un colt al camerei ignorandu-ma. Nu pot descrie in cuvinte emotia si caldura pe care le-am simtit. I-am multumit mamei mele ca este alaturi de noi…apoi bebe si-a adus aminte de mancare si magia s-a rispit.
RăspundețiȘtergereEste o dovada ca desi nu ii mai vedem, nu ii mai auzim, nu ii mai putem atinge ei sunt inca alaturi de noi…si sufletul curat al unui copil ii chiar ii poate vedea si cu siguranta el este o punte de legatura intre noi.
multumesc Iolanda pentru ca ma calauzesti si ma ajuti sa devin un om mai bun
Ce poate simti un copil mic-cu atat mai mult un bebelus- nici o teorie psihologica nu poate explica -sau ar fi cuvinte academice, reci. TRAIREA , ramane si ne atinge. Ma bucur mult Corina pentru tine, ca ai primit un asemenea cadou. M-au mai sunat 2 prietene sa-mi povesteasca experientele lor. Din inima ma bucur pentru fiecare ca ati reluat o relatie importanta pentru voi. Sunteti mai puternice acum. Multumeste-i bebelusului ca ti-a oferit confirmarea.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecierea personala. I-am cerut lui DD mai demult, sa fiu asemeni unui far luminos care ghideaza navele in deriva. M-am vazut asa. Multumesc, Corina.