Am scris in prima parte ca rolul parintelui in viata unui copil este acela de a-l invata pe acesta din urma sa se adapteze, sa se acomodeze, sa invete sa se descurce cu tot ceea ce-i ofera aceasta planeta. Intr-un cuvant voi sunteti profesori si maestri care initiaza pe fragedele vlastare in misterele acestei Vieti.
Cand se naste, bebelusul nu cunoaste -cu ochii fizici sau urechile fizice- nimic din ce-l inconjoara. El doar SIMTE. Si simte TOT. Tot ce simtiti voi langa el si tot ce nu exprimati in cuvinte sau daca exprimati altceva decat ce ganditi. Asa mic cum este nu poate fi pacalit. Asa cum un caine oricat de linistit si cuminte ar fi, daca simte ca se apropie cineva framantat de ganduri negre, de sentimente de vibratie joasa, nemultumit sau furios, il va ataca. De ce? Pentru ca el, cainele, VEDE in astral, vede forma sentimentelor ce inconjoara un om. Da. Sentimentele au forma.
Se vorbeste despre aura unui om. Care poate fi armonioasa, frumos colorata sau dezorganizata, tulbure, de culoare maro/galben inchis cu verde, etc. si care reflecta vibratia pe care o traieste la acel moment, omul respectiv.
V-ati intrebat vreodata ce reprezinta acele picturi de la intrarea intr-o biserica sau in interiorul ei si in care sunt reprezentati...draci? Sau acele creaturi hidoase si intunecate? Si in dreptul lor scrie: lacomia, gelozia, preacurvia, furia, etc. Asta reprezinta. Sentimentele pe care le traieste un om. Asa se modifica aura noastra, campul nostru emotional -nu detaliez despre campurile pe care le avem- in functie de vibratia sentimentelor noastre.
Si da, asa hidosi aratam in astral pentru cei ce vad aura sau pentru cei ce simt chiar daca nu vad. De aceea devenim agitati, nemultumiti langa cineva care este incarcat cu emotie de vibratie joasa chiar daca se stapaneste si nu se exteriorizeaza. Da, devenim nelinistiti langa o asemenea persoana. Si invers, ne linistim, ne calmam, ne destindem langa cineva echilibrat, armonios.
Revenind la rolul de parinte. Pentru un copil de 2-3 ani este greu-aproape imposibil- sa inteleaga limbajul rational si logic al nostru. Chiar daca in ultimii 12 ani s-au nascut copii cu inalte capacitati intelectuale comparativ cu anii 60-70. Dar ii puteti vorbi.....pe limba lui. Cand nu are voie sa umble cu un lucru important din casa- o tableta, un calculator, un aspirator sau masina de spalat, ii puneti manuta pe obiectul respectiv in semn de mangaiere si ii spuneti: "Uite, vezi ce frumoasa este tableta asta a lui tati? Vezi cate culori are? dar a obosit si uite, inchide ochii si se culca. Ea merge la culcare asa cum si tu mergi cu mami. O lasam sa doarma si apoi vorbim cu ea". Si inchideti tableta. Pana se va trezi copilul va uita pentru ca va fi atras de altceva.
Am povestit odata cum copilul prietenei mele, voia sa-l muste pe tatal sau de mana. Tata nu voia sa-i dea voie, mama incerca sa-i spuna ca-l doare pe tata si sa-l lase in pace iar atmosfera devenea tensionata. Incepea razboiul nervilor. In care, de obicei, castiga copilul. Pentru ca el are nervii antrenati. Adica foarte sanatosi. Nealterati, neobositi. Si i-am spus prietenei-noi doua vorbeam la telefon si auzeam replicile ei, ale sotului si agitatia copilului - da-i sa-si puna un prosop pe mana si apoi da-i sa muste. Replica ei a fost:"Pai, atunci nu mai vrea." Exact. Asta si urmarim. Sa renunte. Dar sa renunte de buna voie si nu pentru ca i-am creat noi o frustrare obligandu-l sa faca ceva ce nu vrea. Copilul a obtinut mana tatalui dar in conditiile acestuia iar tatal nu s-a enervat. Conflictul a disparut.
Fiecare situatie de viata copil-parinte este o situatie cu dublu sens- copilul invata ceva dar si parintele invata. Parintele trebuie sa dovedeasca multa inventivitate pentru a face fata provocarilor copilului. Dar castigul va fi pe termen lung cand se intampla asta.
Copilului pana la 5 ani vorbiti-i pe limba lui; adica pe limbajul emotiilor si in simbolurile pe care el le recunoaste: mancare, apa, somn, joaca. Astea sunt elementele lumii lui inconjuratoare. Obiectele ce nu trebuiesc atinse de copil sa nu fie interzise prin replici: " Pleaca de acolo. Nu ai voie". Sau: "Nu este pentru copii. N-ai ce cauta acolo".- Mare greseala. Cand va avea 27-30 de ani, nu va agrea sa mearga la o nunta pentru ca-i repugna. De ce? Emotia negativa inregistrata de sufletul lui de copil de 5 ani se reactiveaza -chiar daca acum este adult; dar mintea nu diferentiaza pe varsta- si simte aceeasi nemultumire si furie. Furia ca nu a fost luat undeva pentru ca este copil. Nu stie sa exprime concret motivul dar, daca se afla intr-o relatie de cuplu vor fi reprosuri. I se va reprosa ca nu stie sa se poarte in lume. Ganditi-va.
Un foarte important dicton al lumii antice spune: "Omule, cunoaste-te pe tine insuti si vei stapani Universul.". Dar noi nu cunoastem- daca suntem sinceri si analizam- nici 1% din ceea ce SUNTEM.
Copilului dati-i tot ceea ce cere DAR in conditiile voastre. Asa, incet-incet se va schimba chipul omenirii.
Cu o voce calda si imagini de toamna va las sa va delectati, dorindu-va o saptamana minunata sa aveti.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu