Tinerelor mamici care se afla in preajma mea, le-am "povestit" despre rolul/semnificatia relatiei dintre bebelus si mamica. La fel le-am explicat cat de puternici sunt bebelusii din punct de vedere fizic, prin comparatie cu un corp de adult. Vezi situatiile in care afli ca s-a gasit un bebelus aruncat la o ghena de gunoi si dupa semnele fizice are 2-3 zile de cand a fost lasat. Si a rezistat: fara....apa sau mancare. A se citi fara lapte sau macar ceai si fara confort termal. Pentru ca s-au gasit bebelusi in perioade toride sau geroase. EXTREME. Si au rezistat.
De ce poate el? Pentru ca din punct de veder fizic, el este....imatur. Este , INCA, energie 90% si 10% materie fizica. Nu vede, nu aude (nu discerne sunetele), nu are miros dezvoltat, nu are nici unul din cele 5 simturi active la parametri optimi pentru el. Dar, el SIMTE. Tot. Mai ales atingerea mamei.
Orice copil-daca nu are o reala suferinta fizica- se linisteste din plans cand mama il ia si-l lipeste de piept. Mai ales sa-l puna pe piept cu fata catre ea si el sa simta bataile inimii ei. Se linisteste.
Este verificabila situatia mai ales cand are temperatura sau colici.
Care ar fi explicatia? Timp de 9 luni, fatul sta intr-un mediu umed, in care simte ORICE emotie a mamei si energiile din jurul ei. Dar se simte in siguranta- ESTE in siguranta- acolo, in acel mediu. Inima lui bate la unison cu inima ei. Prin cordonul ombilical primeste toate informatiile ce-i vor fi de folos la acomodarea in mediul extern.
Pana "invata" fiecare element de "afara", are nevoie, se hraneste in primul rand cu emotie/energie de la mama. Din batrani se spune sa nu alaptezi cand esti furioasa, nervoasa, suparata, pentru ca laptele e otrava. Corect. Energetic vorbind, da, este otrava. Il intoxica pe copil, acesta devine agitat, iritat, plange, face febra de incordare si mama nu stie ce are.
Am o prietena care este medic pediatru in Irlanda si-mi povestea de mamici care afirmau ca n_au stiut ce sa-i faca bebelusului care plangea fara intrerupere si l-a pus la piept. L-a lipit de pieptul ei. Si se linistea. Instinctiv, femeia facea ceea ce Natura ii transmitea. La noi s-a cam uitat obiceiul din batrani sau mamele au devenit specialiste in tratarea copilului cu antibiotice in primul rand si antitermice in al doilea.
Uitati-va la femeile de etnie rroma care-si poarta pruncul legat la o esarfa sau batic de gat, oriunde s-ar duce. Indiferent de vreme. Cat de des se imbolnavesc acesti copii?
Ca ne place sau nu, instinctul matern este unul din instinctele primare/animalice, intrucat la nivel primitiv al ideii, reprezinta procesul de perpetuare a speciei. Se asigura descendenti. Problema care se pune in timpurile actuale, este schimbarea perceptiei asupra acestui fenomen.
Greutatea sau incapacitatea cuplurilor de a deveni parinti, trece ideea de a "face" copii, la ideea de a "avea" copii. Intelegand prin asta ca la nivelul de evolutie actuala a speciei umane, este timpul sa spiritualizam, sa acceptam calitatea spirituala a fenomenului nasterii. Sa facem primul pas de la zona animalica (intrebati despre ce inseamna asta pe orice femeie care a nascut natural)la zona omul- uman.
Iubiti-va copiii, incepand prin a le acorda iubire in primul rand -nu posesivitate!- iubire prin ganduri, gesturi, cuvinte, dar nu in maniera bebelusului din filmul "Uite cine vorbeste!". Vorbindu-le curat, deschis, limpede.
Si puneti-i la piept chiar daca nu ii alaptati. Chiar daca au facut 3 ani. Tot sunt mai mult energie si seentiment si mai putin materie si ratiune.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu