Despre frica si pandemie

     

     Este sambata, deja aprilie si ...deja a patra Ordonanta data.

    Pentru ca stam in casa- unii doar in weekend-si pentru ca este pagina creta de mine ( Terapie prin cuvant Ploiesti), DIN suflet, imi permit sa redau DIN suflet ceea ce vreau sa transmit.

    Si tot ce voi scrie sau voi reda prin inregistarre, va avea DOAR caracter de mobilizare, sustinere, ghidare, sprijinire.

    Modestie sau nu, aroganta sau nu, sar peste analiza gestului meu si exprim ceea ce STIU ca poate AJUTA.

PS Aici ma pot sustine- sau combate!- cei care au beneficiat de lucrul/intalnirea cu mine.

     Suntem intr-o perioada a existentei care ne-a adus FRICA.

     MAREA FRICA. Frica demoarte. Frica data de neputinta.

    MIE, mi-a disparut neputinta de a ajuta pe cei bolnavi. Dar si frustrarea de anu ma face inteleasa cand am oferit metode de PREVENTIE medicala. Si emotionala.

Au disparut toate cand am privit in jur si am vazut oameni cu bani, oameni de stat, care sunt SI EI, prinsi in acelasi Vis.

  Acum, chiar daca ai bani multi, putin probabil ca cineva din strainatate sa te accepte la tratament daca esti declarat COVID 19 pozitiv.

     Am ajuns in ACEEASI barca a Vietii.

    Frustrarea mea ca oameni cu cancer nu pot pleca in strainatate la tratament pentru ca NU AU BANI, iar un ministru al sanatatii, imi spune in fata ca nu poate fi inclusa ecografia de san in program national pentru ca " nu se regaseste in agenda noastra politica", aceasta frustrare, S-A DUS.

    Suntem obligati - Viata o face!- sa privim mult in jur dar si mai mult IN noi.

   Sunt crestin -ortodoxa. Dar cunoasterea am extins-o conform unui indemn crestin: "Cere si si ti se va da. Bate si ti se va deschide". Dar si datorita unor idei din Crez si Tatal Nostru.

NP. Altadata despre asta.

  SI EU am cerut. Am pus genunchiul in pamant si am rugat. Fara sa stiu ca cer un sacrificiu pentru mine. Am primit. Am ajutat prin gestul meu.

      Am stat in genunchi si am cerut curatare pe neam. Dupa ce am inteles ca nu imi poate fi MIE bine daca neamul - mosii /stramosii mei nu sunt bine/ nu sunt onorati.

    Am stat in genunchi in biserica si am cerut ghidare, luminarea mintii, pentru mine si pentru altii.

    Am suferit, am vindecat, m-am ridicat, m-am sacrificat din dragoste, am acceptat si am inteles ca pot face un sacrificiu pentru un copil, chiar daca nu l-am nascut eu.

Am invatat. INVAT.

    Dar ACUM, ACUM NU POT cere indurare lui Dumnezeu pentru tot ce traim.

   Am o gandire simpla. Nu sunt parinte. Nu am nascut. Dar am invatat de la Viata, si am invatat pe altii, ca un parinte  te ghideaza. Te invata. Iti explica. Iti arata.  Te sustine. Te iarta.

    Revine si te indruma de zeci de ori. Are rabdare. Foloseste orice mijloc pentru ate face sa intelegi. Vorba buna, tonul ridicat, o constrangere de la ceva ce -ti place.

     Si TU, nu intelegi. NU vrei sa intelegi. Chiar daca vezi ca suferi facand invers de cum te invata parintele tau.

     Urmarea? Parintele abandoneaza 'lupta". Iti spune: "Gata. Eu renunt. Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru ate face sa intelegi. Dra nu vrei. Poate ca trebuie sa inveti pe propria-ti piele. Sa suferi ca sa accepti. Fa ce vrei."

     Si suntem pe cont propriu.

    EU NU POT sa cer lui Dumnezeu indurare sa opreasca procesul acesta - indiferent ca este creat ori  indus  de cineva  dar are loc cu accept Divin - pana nu simt ca IN INTERIORUL MEU  am facut ORDINE. CURATENIE. Pana nu simt ca am realizat TRANSFORMAREA interioara.

     Altfel, moartea celor de pana acum, dar MAI ALES Frica dezvoltata si TRIMISA in lume, s-ar dovedi inutile.

     As vedea ca solutie:

1. SINCERITATE deplina fata de mine. DEPLIN.  Ca cea mai puternica si profunda spovedanie.

Si FARA frica realizata. Frica ma paralizeaza. Corpul devine inert la a reactiona. Nu doar virusul poate intra.  Orice bacterie, ciuperca.

2. HRANIREA sufletului cu tot ce poate fi frumos. Inclusiv amintiri. Dar nu dureroase.

3. SUSTINEREA corpului la o frecventa ridicata.

NP. Aici voi aduce niste inregistrari pentru a exemplifica.

DUPA toate astea si poate altele, voi  putea spune:

" Doamne, tu ai vazut straduinta mea, ai vazut si durerea mea. Ca om, am facut tot ce am stiut. Am inteles CAT DE MULT am gresit fata de mine. Fata de cei de langa mine. Fata de Natura Creatia Ta.

Sunt pregatit (a) sa o iau de la capat dupa alte criterii. Ghideaza-ma. Te rog! Iti multumesc."

Ca exemplificare, redau un videoclip care transmite ceea ce eu simt, exprim, traiesc: Forta de a renaste.