Instrumentul Divinitatii

       Tot mai des auzim in viata noastra expresia: " Eu nu fac nimic.  Eu sunt doar instrumentul lui Dumnezeu."

         E nemaipomenit sa  verbalizezi asta mai ales cand o si simti si o exprimi prin actiunile tale.

       In ce ma priveste, o rugaciune pe care am spus-o de-a lungul anilor cand ieseam pe usa - ori de cate ori simteam asta- este :" Te rog Doamne, foloseste-ma ca instrumentul Tau pur si luminos de realizare a Imparatiei Tale pe Pamant. Foloseste-ma asemeni baghetei magice din poveste, care tot ce atinge, transforma in lumina, frumusete si iubire."

        Nu analizez: e bine, nu e bine, e completa, are sens ori substanta, nu fac nici o analiza. Doar am exprimat-o, constienta fiind de ceea ce spun (doar am...conceput-o) si simtind-o cu tot sufletul.

       Tot ce pot spune este ca nici o rugaciune exprimata catre suflet, cu dorinta de a fi de folos tie si altora, nu ramane  nematerializata.

   Atunci, intr-o fireasca logica a lucrurilor- e necesar sa-i dam mintii hrana cea de toate zilele (argumente) - ca sa putem convietui cu ea in armonie, inseamna ca TOTI suntem instrumente ale Divinitatii, unul pentru celalalt.

      Mai mult decat atat, luam exemplu din viata cotidiana, orice instrument de care ne folosim la un moment  dat, il ingrijim, protejam, Dupa ce tai ceapa, spal cutitul ca apoi sa tai carne sau mar. Dupa ce folosesc lopata sa fac gropi de rasaduri, o curat de pamant si o pun in magazie - nu o las in ploaie- sa o mai pot folosi.

      Atunci, noi oamenii DE CE NU NE PURTAM DE GRIJA UNII CELORLALTI? Cat timp eu sunt un instrument pentru tine, tu pentru altul, acesta pentru altcineva, apoi, poate si eu sunt instrument in viata celui din urma, pentru ce nu ne respectam? Pentru ce nu recunosc influenta fiecaruia in Planul Vietii? Chiar daca mintea nu este de acord, pot sa recunosc la nivel de suflet ca asa este. Iar aceasta recunoastere imi va da mie putere.

       

      Este suficient macar O DATA sa recunosc, pentru ca sufletul sa capate o supapa de aerisire. O supapa catre exterior pe unde sa respire. La propriu. Il sufocam in reziduuri emotionale, aruncam peste el si imagini mentale, ii ignoram importnata si cel mai important, ii ignoram existenta.

Fara sa ne gndim ca in acest mod, ne ignoram pe sine si ne anulam propria existenta. Cat credeti ca mai accepta Viata/

Au mai disparut civilizatii. La nivel de evolutie, credeti ca Cel ce a Creat, poate lasa la mana noastra fraiele? Lasa coordonat. Controlat.

      Amintindu-ne ca Divinitatea lucreaza prin noi, cu noi, ne va fi mai usor sa intelegem Procesul de desfasurare a Vietii.

  Va doresc sa va amintiti cat mai des, ce ajutor si de unde il primiti, atunci cand spuneti :"M-a ajutat Dumnezeu.". Corect. Dar prin cine? 

    Si nu uiati: Purtati de grija celor pe care ii considerati instrumente reale ale lui Dumnezeu in viata voastra.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7