Sunt intr-o vizita a prietenilor mei din Buzau, prieteni ai unei adolescente frumoase, deosebit de inteligenta si in plina formare de sine. O discutie cu tanara fata pune in evidenta o stare pe car ei, adolescentii o trec, o traiesc, si care, privita doar dintr-o perspectiva, ii limiteaza exprimarea.
Fire sensibila, educata si instruita, de cativa ani picteaza si scrie poezii. De calitate. Pentru un proiect de scoala avea de dus o proza sau o poezie. Exprimarea a fost ca nu are inspiratie. Nimic neobisnuit. Orice artist adevarat va spune ca a trecut prin asta. Si nu o data.
Asa am aflat ce se "vehiculeaza" ca idee centrala prin colegiul lor: trebuie (TREBUIE?!?) sa scrie numai despre fericire. Trebuie sa fie fericiti. Asa sunt invatati si asa este la moda in prezent: ajunge sa fie element propagandistic ideea de fericire.
Poate ne-ar fi de folos sa privim subiectul si din perspectiva PERSONALA. Ce ma face pe mine fericit? Merg SI aici cu turma? Sau imi caul calea mea?
Putem afirma aaltfel, ca Bacovia, nu trebuia sa existe. Ca Balzac a fost inutil ca scriitor. Ca George Calboreanu a fost o greseala a Naturii ca l-a inzestrat cu o asemenea cantitate de dramatism si sensibilitate in egala masura, incat sa-si lase amprenta pe sufletele noastre si dupa 30 de ani!
Pe ei, ce-i facea sa fie fericiti? Nebunia de a da din maini gesticuland pe starda zgomotos pentru a vedea lumea ce fericiti sunt ei, de a rade cu sau fara un motiv interior, dorinta de a fi cool, sau dorinta SINCERA de a fi ei insisi. De a face ceea ce-i reprezinta. Ceea ce-i hraneste?
Bucuria de a face ceea ce-ti place, ce te hraneste, ce te implineste, ce te inspira, ce te face sa simti ca iubesti intreaga lume si intreaga Creatie, ESTE ceea ce ne face fericiti.
Este nevoie sa ne invete cineva CE? CINE/ sau CUM? sa fim fericiti? Chiar daca asta inseamna de a ne pierde identitatea/ De a fi noi insine?
Poate pentru mine, fericirea imi este data de picaturile de ploaie ce cad pe acoperisul casei mele; poate imi este data de ascultarea Ariei de Amor din Opera Tosca, cand imi las sufletul sa traiasca durerea dragostei si asimiland-o sa-mi dau seama ce fericita sunt ca pot SIMTI iubirea.
Poate pe mine nu ma satisface consumarea timpului propriu, fara sa ma hranesc sufleteste.
Atunci? Pentru a fi la moda, este necesar sa-mi pun INCA o masca sociala (fata de cea pe care oricum o port ca imagine in lume), care zambeste constant si permanent? Asa cum clovnii fac la circ? Dar cei mai multi, poarta CONCOMITENT doua masti: una rade si alta plange.
Cine vreau sa fiu?
La inceput de an si la inceput de zodiac chinezesc, sa nu ignoram fortele ce sunt mai presus de noi si sa ne amintim, ca cea mai simpla alternativa a noastra de a exista, este sa FIM NOI INSINE.
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu