duminică, 31 august 2014

Faceti o alegere

           Ar fi frumos sa incep cu un "Buna seara!", tinand cont ca nu ne-am......auzit de mult. 

       Ma uitam acum 2 zile la ruperea (la propriu!) norilor, la tunetele si fulgerele care -dupa parerea mea- au intrecut orice alta situatie similara. Am avut in Ploiesti de-a lungul timpului furtuni care au scos din radacina copaci a caror  tulpina nu o puteau  cuprinde cu bratele,  doi barbati. Dar acum, a fost altceva. Se VEDEA incarcatura energetica ce se descatusa in acele  tunete.

      SIMTEAI ca prin acea descarcare, Natura, Cerul, arunca si elibereaza TENSIUNEA. Tensiunea acumulata, declansata de noi. Oamenii. Tensiunea data de FRICA. De frica de boala, de frica de lipsa banilor, de frica de a pierde locul de munca, de frica de a nu avea copii-sau a nu pastra sarcina-, de frica de a nu pierde partenerul/partenera. De frica. De FURIE. De furie/frustrare pe vecinul/colegul/nepotul/cumnatul/politicianul / seful, etc. pentru acumularile lui material-financiare. De furie ca el/ea  si-a schimbat masina de doua ori intr-un an si tu deloc; de furie ca el are 12 clase sau nici atat dar are bani "de-i intoarce cu lopata". De furie.
     
      Am incercat in postarile mele sa dau exemple concrete de cum se poate-de catre fiecare dintre noi- sa ne schimbam sistemul de gandire. Atitudinea fata de o situatie. Si cu cat  sunt mai multi asemenea oameni care o fac, cu atat se detensioneaza INTREAGA atmosfera. Dintre noi si de deasupra noastra. Fara sa fac un calcul despre ce rost are s-o fac eu, daca vecinul meu n-o face. Eu oricum sunt unul singur iar tara "este plina de hoti". Poate. Si las sa ma copleseasca aceasta stare? Las sa ma" inghita" starea de hotie/haos/necinste? Fara sa lupt? Instinctul meu de supravietuire ce-mi spune? Sa ies in strada-de fapt la coltul strazii- si sa disec pe toti pe care ii consider vinovati de soarta mea? Ca nu-mi dau salariu/pensie mai mare? Ca nu-mi dau saptamanal gratuit, obiecte la promotii? Eventual la 90 % reducere? Intr-un cuvant: doar sa ma plang?

     Atunci, la ce bun atatea scoli/reprezentanti ai spiritualitatii? Atatea cai de "dezvoltare personala?" De "eliberare emotionala?" La ce-mi folosesc daca le  urmez iar eu nu schimb -sau nu vad- nimic in viata mea?

     Avem la indemana -la propriu!- relatia cu Fiinte Superioare care ne pot ajuta, sprijini. Poate ii numim Ingeri, poate Arhangheli, poate Sfinti, poate Zei, poate Entitati de Lumina. Nici nu conteaza. Ei raspunsd contactului nostru energetic realizat in momentul in care ne gandim la Ei si le cerem ajutorul. Nu Numele conteaza. Vibratia  energiei pe care o transmitem in Univers face posibila racordarea la Ei. Atat. Si asta conteaza.

    Pentru ce mergem la biserica daca suntem tulburati sufleteste? Pentru ca incercam sa urmam niste ritualuri a caror semnificatie profunda ne este  necunoscuta? Si mai ales ca nu incercam sa intelegem? Sau pentru ca TOTUL se petrece cu atata repeziciune iar noi reactionam sau doar actionam in acelasi ritm lent?

    Nu este dovada de slabiciune faptul ca ceri ajutor unor .....persoane superioare tie. Nici daca o faci in fata unei lumanri (de orice fel) aprinse, in casa ta. Sau ca te duci la biserica/moschee/pagoda. Nu conteaza. Fa-o doar CONSTIENT si cu incredere ca puterea cu care trimiti gandul catre El, fixeaza rugaciunea si va avea raspuns. Garantat.

         Incercati. Verificati. Si daca nu aveti pornirea interioara necesara, incepeti prin a cere sprijin unei "forte" ca: Sfantul Mihail, Sfantul Gheorghe, Sfantul Vasile, Cuvioasa Paraschiva, sau oricine altcineva, despre care stiti voi ca ...va impulsioneaza. Ca este un Spirit luptator. Cel care mobilizeaza. Orice figura ati alege-cu care rezonati- dar faceti o alegere.

  Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7




        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu