Cautam, vorbim, alergam, intrebam, ne suparam, ne...educam?!?, ne analizam, ne spovedim, ne judecam, ne cautam scuze sau ne facem acuze, ne bucuram -de noi sau de altii-ne cautam-medical vorbind sau pe noi insine!- injuram sau binecuvantam, incercam- orice!, oricum! oriunde!- vrem aprobarea celorlalti sau ii...rejectam din spatiul virtual -uneori si fizic folosind frumusetea spatelui nostru drept dovada materiala!- intr-un cuvant, FACEM DE TOATE.
Si suntem obositi, plictisiti, dezenergizati, apatici sau euforici, expansivi, calmi sau tulburi -de ganduri ori alcool-si nu ne recunoastem. NU NE CUNOASTEM. Nu stim cine suntem. Suntem un produs al unei scoli - difera numele: Reiki, Radiestezie, Yoga, de Autocunoastere, Biserica, etc.
Ne cautam astfel pe noi, pe Dumnezeu DIN sau DE LANGA noi, si tot cautam. Si bine facem. Inseamna ca am inteles ca NU SUNTEM ce stiam ca suntem.
Nu suntem roboti cu diplome-desi multi asa ne comportam si asa ne traim viata-, nu suntem sclavi- desi de multe ori luam acest rol : fata de persoana iubita (de fapt fata de persoana ce ne intereseaza) si devenim sclavii sentimentului (nu al iubirii!) ce-l traim fata de ea, sau sclavii fizici, ai sexualitatii. Nu suntem nici animale neganditoare -ca necuvantatoare de multe ori suntem!- dar suntem CEVA ce INCA nu am inteles ca suntem.
Scoatem si noi usor, incet, capul din....cutia propriei persoane, asemeni pisoiului ce dupa ce incepe sa vada, scoate putin boticul si adulmeca mediul cu nasucul si mustatile sa verifice daca este pericol. Muncim-si bine ca o facem!- cu noi insine. Mai identificam o Frica, mai identificam o emotie ce ne creaza dureri de cap -la propriu- sau un gand de care ne rusinam. Ne " bagam"in sedinta, mai citim despre vibratii negative si frecvente joase, despre cum te imbolnavesti singur prin propriile trairi, mai mergem la o terapie sau la un curs de dezvoltare personala, adica, INCEPEM SA FIM CONSTIENTI CA EXISTAM!
Da!. Noi CHIAR existam! In ciuda soacrelor, a sotilor/sotiilor sau a sefilor pe care nu i-am mai vrea in viata noastra, TOCMAI pentru ca am inteles - in sfarsit! - ca NU ma pot identifica cu nici un rol din viata mea.
Si uneori, ma privesc pe mine si ma admir -sau ma injur de cat de prost am putut fi si am acceptat rolul de victima!- dar ma consolez cu gandul ca de-a lungul existentelor, TOTI am trecut macar o data prin asta si imi dau seama ca INSEMN ceva. Si atunci, MA APUCA PANICA! Ce fac EU, cel de acum, constient de Puterea, de Valoarea, de Frumusetea mea, cu eu, cel cu care am convietuit o viata?
Ma sperii de MINE INSAMI. Ce fac cu atata Putere? Cu atata Frumusete? Cu atata Valoare? CINE? poate sa le aprecieze, sa le inteleaga, sa le foloseasca FARA sa MA foloseasca? Pentru ca nu am fost invatat/invatata. Societatea de pana acum altceva a spus. Altceva a exprimat si a vandut. Iar acum, sunt descumpanit(a). Ce fac?
Simplu. MA IUBESC. In cel mai pur si profund mod. Nu egoist. Nu egocentrist. Curat. Asa cum iubesc o carte ce m-a invatat, m-a ajutat, m-a luminat, m-a crescut sa ma formez ca Om. Ma iubesc si MA RESPECT. Nu omul fizic. De acela MA INGRIJESC. Ii dau sa manance, il spal, ii dau odihna, ii dau mirosuri frumoase, acorduri armonioase, il plimb, ii dau cunoastere rationala sau afectiva, ii creez relatii cat mai frumoase.
Nu. Ma iubesc vazandu-ma DIN AFARA corpului fizic. Vad ceea ce NU SE VEDE. Dar stiu, am stiut dintotdeauna ca exista in mine. Ma iubesc ca pe un Altar.
De aceea, sa nu-ti fie teama de tine!
Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
Ma recunosc in personajul complex descris atat de simplu aici incat imi merge perfect la suflet. Ma recunosc si ma reintorc din nou la mine sa ma redescopar din nou azi. Ma iubesc, de fiecare data altfel; nu parasesc spirala ce ma ridica si pe care cobor uneori, cercetandu-ma cu sentimente contradictorii... Iubesc Oamenii si simt ca ma imbogatesc de fiecare data cu CEVA si iau Viata de la capat, cu bucurie, zi de zi. Multumesc, Iolanda
RăspundețiȘtergereSă ajute! Profund, total.
RăspundețiȘtergere