Forma de cozonac....

      Ne zbatem sa "devenim mai buni", sa "ne controlam furia", sa "ma dezvolt personal", etc. si uitam ESENTIALUL: sa fim noi insine.  Iar asta inseamna INTAI sa acceptam ca avem in noi TOATE tipurile de sentimente umane (de asta suntem in forma umana!) chiar daca sunt in proportii diferite la fiecare dintre noi.

      Dar accept ca pot fi mincinos, ca pot ucide, ca pot fi zgarcit, generos, furios, tandru, etc. Ma pot diferentia de ceilalti prin a recunoaste. A fi sincer cu mine insami si a avea CURAJ sa recunosc in fata mea.

      Eiiiiiii! Mare lovitura ar fi atunci pentru orgoliul si vanitatea mea. Nici o problema daca am un dram de mandrie. Mandria de a fi uman. Mandria de a fi Om in devenire......Mandria de a fi constient ca sunt mandru.

     Apoi, da. Pot cauta sa "fac curatenie"si sa vindec acele aspecte care-mi creaza  durere. ORICE fel de durere.

  Ne putem lua posibilitatea de a manca un cozonac bun pentru ca nu putem cantitatea  corecta in  tava. Cand putem prea mult -din dorinta de a iesi un cozonac mare, impunator!-  la cuptor fiind, va  trece dincolo de forma. Se revarsa, se strica  aspectul, poate  arde  aluatul cazut in cuptor, scoate fum, miroase, avem mai mult de munca. Pacat de ingrediente.

      Daca punem prea putin aluat, vom avea un cozonacel....anemic, feliile mici, fara aspect placut. Nu ne incanta ochiul.

        Si intr-un caz si-n celalalt, masura este indicele de baza.

     "Cumpatare in toate". Cam asa ar spune un reprezentant al religiei crestine. Dar si un adept buddist.

      Concluzia? Cand ne decidem sa "facem  ceva cu noi insine"sau pentru noi insine, sa nu uitam de....masura. Sa luam lucrurile pe rand, intr-o ordine bine stabilita: 

1. Dorinta de a sti.

2. Sinceritatea ta fata de tine ( a recunoaste ca ai ceva de rezolvat)

3. Curajul de a  vrea sa schimbi acel ceva, de a vindeca acel aspect.

4. Efortul propriu pentru identificarea caii personale. NP Exista atatea cai de rezolvare (cai de "acces") cate persoane sunt. "Vreau sa rezolv".

    Suntem "alergatori"/candidati la Cursa Vietii, DAR, fiecare alearga pe culoarul lui! Nimeni nu poate intra pe culoarul celuilalt. De aceea, chiar daca alergam in acelasi concurs, vedem aceleasi peisaje, intalnim aceleasi obstacole, Timpul este diferit pentru fiecare si experienta este proprie fiecaruia.

      Cautati, fiti SINCERI cu voi insiva si veti putea gasi exact Calea ce va va duce la Finis-ul propriu.

      Si nu uitati: sunteti "aluat de cozonac", si ramaneti asa pana la final.......

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7