sâmbătă, 3 mai 2014

Despre iubire si o perspectiva asupra casniciei.....

     Ati observat care este atitudinea de scena a lui Julio Iglesias?  V-ati intrebat sau v- a atras atentia faptul ca in 90% din timpul in care canta, are mainile impreunate pe microfon ca intr-o rugaciune sau isi tine mana dreapta in dreptul inimii?  Pentru a sublinia dragostea pe care o SIMTE pentru cantec si pe care o impartaseste u ceilalti. La fiecare  mare spectacol al sau nu a fost nevoie de efecte speciale pentru a atrage: cel mai puternic EFECT il are IUBIREA pe care o transmite: pentru viata, pentru femeie, pentreu...iubire in sens pur. Urmariti cati spectatori sunt la acest concert -la 69 de ani tinut!- si cum un singur om poate tine "in maini" o multime atat de numeroasa! La discursurile liderilor politici gasiti atatia oameni -indiferent de tara- care sa vina de buna-voie (mai mult - sa si plateasca pentru a fi prezenti!)si care sa transmita atata incantare? 
     Asa vedem ce inseamna si cum se exprima sentimentul de iubire TRAIT cu toata inima. Astfel vedem ce inseamna sa faci cu dragoste ceea ce faci. Reamintesc un citat al lui Confucius care spune: "Alege sa faci ceea ce-ti place si nu va trebui sa muncesti o zi din viata."

    Sunt atat de multe de discutat, de prezentat, din tot atatea domenii cate aspecte ale Vietii exista! Inunda internetul despre ideea de a " va iubi unul pe altul", de a alege "iubirea ca  mijloc de viata", de a "face pentru celalalt ceea ce ai vrea sa ti se faca tie", etc.  Dar va spune cineva ca pentru TOATE astea -luate individual, nu mai spun despre un manunchi ales- nu ajunge o viata de om pentru a le face sa devina insasi persoana ta? De a ajunge sa traiesti fiecare moment din viata ta, in acord cu unul sau mai multe din aceste principii? Si stiti de ce este atat de greu? Din 2 motive: viata are mult prea multe aspecte pe care ti le aduce in fata si al doilea, pentru ca drumul tau, cel al unei cautari sufletesti/spirituale, este anevoios pentru ca este posibil sa nu intalnesti prea multi oameni asemeni tie. 

    Am sa va dau un exemplu despre cum schimband perspectiva asupra unui subiect,  ti se schimba perceptia de viata si implicit, intelegerea asupra subiectului: v-ati intrebat sau ati sesizat ca dupa casatorie o femeie parca isi schimba atitudinea/identitatea? Dar barbatul, nu. Este in alt mod perceputa de ceilalti? Si nu ma refer la faptul ca "este in rand cu lumea, ca de ea se vorbeste numai de bine pentru ca are "protector" sau orice altceva asemanator. Nu. Este vorba ca este perceputa altfel, pentru ca intr-adevar se schimba energetic, in mod subtil, odata cu schimbarea numelui. Numerologic vorbind - am mai amintit despre importanta numelui pe care il purtam- numele de familie ne da "imaginea pe care o are societatea despre noi". Este "amprenta" pe care o lasam celorlalti. Femeile care se "simt" maritate dupa schimbarea numelui de familie sunt cele care fac cu adevarat o  schimbare in destinul propriu.
     Atunci cand femeia nu "se simte casatorita", nici nu face trecerea de la expresia lui " eu vreau,  eu fac, mie-mi trebuie, eu aleg, eu cred, eu sunt...." la expresia lui: "noi vrem, noi facem, noua ne trebuie, noi alegem, noi credem, noi suntem..."  . Nici la nivel mental si nici in exprimare. De aici nemultumiri -de neinteles -"vanarea de greseli", tensiuni.

      Va mai dura pentru omenire, pana sa ajunga la nivelul la care sa inteleaga ca pentru a forma o echipa in cuplu, pentru a realiza armonia in cuplu, pentru a armoniza energiile celor doua entitati, nu este necesar ca energia feminina sa fie asimilata celei masculine. Pentru a se realiza Principiul Vietii nu este necesar aceasta transformare. La nivelul actual de intelegere/ evolutie, principiul feminin trebuie sa fie asimilat de cel masculin pentru ca Doi sa devina Unul.
     Este cu adevarat o provocare si o adevarata lupta in ziua de astazi sa fii casatorit, sa traiesti intr-o casnicie. Este un inceput bun daca fiecare dintre cei doi ar alege sa aplice in viata de cuplu, macar UN  legamant toltec:" Sa nu faci presupuneri inutile".

Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

duminică, 27 aprilie 2014

Despre bani...........

Asa-i ca se poate face exercitii practice si prin citirea unui blog?
     Pentru ca am ajuns la acest subiect, vreau sa reamintesc celor care citesc postarile in functie de cat de mult ii atrage titlul, ca exista o postare ce contine niste informatii deosebit de benefice, usor de aplicat si care fac parte dintr-o postare cu titlu putin atractiv. De aceea, reamintesc ca pe site-ul PRAHOVA TV exista o emisiune de 20 de minute despre "regrete si manii".  Este o inregistrare pe care am facut-o la inceputul lunii aprilie. Pentru a o urmari - sa nu va speriati ca primele 4.55 minute sunt de publicitate si apoi intra emisiunea propriu-zisa, aveti doua variante. Fie  intrati pe adresa:    http://www.prahovatv.ro/emisiuni.php. Si selectati data 2014-04-04.

   Sau, a doua varianta: Site-u:l PRAHOVA TV. Apoi selectati: EMISIUNI. De aici selectati :DIAGNOSTIC. Si in final pentru data emisiunii, selectati 2014-04-04. 
    Pot sa va garantez ca .......nu veti regreta. 

  Pentru a intelege si a ma intelege exact ce urmaresc prin acest blog, vreau sa va marturisesc un lucru extrem de simplu: dincolo de orice cunoastere, de orice  informatie, de orice  pregatire, Viata m-a invatat ca pentru a-mi fi mie bine, este necesar -trebuie!- sa fie bine bine si celorlalti. De aceea, prin ceea ce am aflat, de exista ceva ce mie mi-a folosit si  poate fi folosit DE  ORICINE fara a implica un beneficiu material sau financiar, atunci il fac cunoscut. Ca  mai tarziu, Universul/ Dumnezeu/ Constiinta Universala/ Legea Universala imi va trimite inapoi ceea ce eu am dat, este deja  un raspuns secundar. EU STIU  ca in acest plan fizic, daca este doar  durere si nemultumire si  suferinta in jurul meu,  este IMPOSIBIL mie sa-mi fie bine. Da, o puteti considera o dovada crasa de egoism: vreau sa le fie altora bine pentru a-mi fi si mie bine. Dar NU POT altfel sa exist. Altfel NU POT sa fiu eu fericita. Multumita. Implinita. Pentru ca nu am cu cine impartasi. 

     Prietenii mei stiu  cum ma rog eu: sa le dea Dumnezeu tot ce vor si le trebuie pentru a le fi bine, pentru ca- n acest mod SI mie imi va fi bine. Nimeni nu are chef de cineva-decat cu sacrificii interioare- daca este in suferinta. Dar  daca lui - prieteneului/ prietenei  -mele ii este bine, este multumita, fericita, are dispozitia sufleteasca necesara, poate  sa  ma accepte si pe mine in jurul ei. Stiti vorba romanrasca: " Nu ma suport nici pe mine dar sa mai vad pe altul."
     Acum as vrea sa vorbesc despre ce fac sau nu fac banii pentru noi. Sau noi pentru ei. Cei care avem peste 50 de ani  -in general - am fost crescuti in ideea ca a avea bani este ceva rusinos sau ceva "pacatos", oricum, este ceva "de rau". 
      Cei care au in jur de 23-28 de ani au crescut in ideea ca banii sunt tot ce conteaza in viata, ca a avea beni este scopul principal in viata si fara ei nu reprezinti nimic.
     Ca orice extrema sunt gresite ambele variante. Sau putem spune ca nu gresite, dar pot fi dureroase  cand le aplicam ca  sistem de gandire.

     Pornind de la teorema conform careia totul in acest Univers este energie materializata -asa sustine Einstein si Harraim il sustine prin demonstrare - inseamna ca si banii ca hartii sau monezi reprezinta energii materializate. Asta inseamna ca atitudinea mea fata de ei este identica cu atitudinea mea fata de cariera, sot, copil, sanatate.

     Inseamna ca tot ce aplic in raport cu celelalte aspecte ale vietii mele este valabil si pentru bani. Functioneaza si Legea Atractiei Universale si Legea Bumerangului -vezi cand incerci sa pacalesti/escrochezi pe cineva ca vei fi si tu pacalit/escrocat- sau Legea Complementaritatii. Poate parea greu sau foarte usor. Depinde de cat de deschis esti. Si nu are legatura cu principiile religioase. Sunt crestin-ortodoxa si-mi place. Dar Mantuitorul ne-a spus " Sa-i dai Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.". Asta inseamna ca darile catre stat, catre institutii, trebuiesc platite chiar daca eu cred in Isus Hristos. Nu ma pot ascunde in spatele Numelui Sau pentru a scapa de datoria de cetatean.
    Dar, cumuland cele doua aspecte - faptul ca Dumnezeu imi poarta de grija (nu ma intereseaza prin ce mijloace -ca am serviciu bun, ca pot avea castiguri suplimentare, ca am teren cu gradina, etc) si faptul ca EXISTA pentru toti ceea ce ne trebuie, inseamna ca pot avea tot ce-mi este necesar in acord cu planul meu de viata.

     Cum pot simti asta in viata mea? IN PRIMUL RAND : Acceptand in interiorul CEL MAI PROFUND aspect al sufletului meu ca banii reprezinta un aspect bun al vietii mele. Ca ii accept in viata mea. Fara sa-i judec, fara sa-i blamez, fara sa- ignor. Daca nu ar fi importanti nu as suferi la lipsa lor, nu-i asa?
     Apoi, sa simt, sa ma gandesc si sa simt in acelasi timp, ca am toti banii care-mi sunt necesari pentru mine si viata mea pentru a-mi implini destinul in aceasta viata. Sau sa ma gandesc si sa simt in acelasi timp ca am intotdeauna banii care-mi sunt necesari pentru a face tot ceea ce am de facut in aceasta viata. Sau pentru a fi in siguranta financiara.
   Toate astea traite la nivel interior si MULTUMIND Divinitatii pentru ceea ce-mi da. Cel mai greu este primul pas: sa accepti ca nu reprezinta ceva rau si sa accepti  ca poti avea de fiecare data banii care-ti trebuiesc chiar daca tu nu vezi solutia! Dar tocmai in asta consta miracolul unei vieti: manifestarea a ceea ce traim  cand nu stim solutiile rationale! Tocmai pentru ca nu sunt solutii rationale; nu noi le-am gasit. Se manifesta din exterior catre noi!

     Incercati timp de 3-4 zile sa va ganditi la acest lucru. Aspectul astral este si el favorabil- este luna in crestere si asta inseamna ca putem pune bazele noi pentru o situatie noua pentru viata noastra. Incepeti de luni. Ca miercuri care este guvernat de Mercur sa va dea un surplus de ajutor.

    Ganditi-va la cat de multumiti sunteti ca aveti banii necesari vietii voastre. Fara sa va  blocati pe ideea de datorii. Astea nu conteaza in aceasta ecuatie. Ganditi-va doar cum? va simtiti cand v-ati achitat datoriile, cand aveti bani pentru fiecare factura de achitat, cand aveti bani sa imprumutati pe cineva sau sa faceti un cadou, etc. Schimbati parerea despre ce reprezinta banii -indiferent in care categorie sa incadra ea.


Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.
sapphires7
     

marți, 22 aprilie 2014

Semnificatia "responsabilitatii"

     Simt ca la ultimul mesaj in care am vorbit despre metoda de iertare folosind expresiile "Te iert. Multumesc. Te iubesc", sunt necesare cateva precizari. Este necesar sa aduc date suplimentare, aprofundate despre ce reprezinta/ ce semnifica in acest context, termenul de "responsabil".

       Suntem obisnuiti, si ne gandim atunci cand exprimam: "esti responsabil pentru viata ta", " esti responsabil pentru ceea ce-ai facut", "trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru ce-am facut", etc., sa consideram ca suntem,  si sa ne simtim vinovati. Vinovati pentru ceva ce-am ales la un moment dat.           
       Dar  NIMENI nu este atat de inconstient incat sa faca alegeri de buna-voie care sa-l puna in pericol sau sa-i aduca  durere. Deci, este clar ca GRESIM in viata din necunoastere, din ignorarea /neintelegerea semnelor/ incapacitatea de a ne opune dorintelor/ incapacitatea de evaluare obiectiva a riscurilor. Dar in nici un caz, nu gresim pentru ca vrem. Cine vrea sa-si piarda un picior intr-o cursa de motociclism? Sau sa-si piarda casa luata de banca? Sau serviciul pentru ca nu tace in fata sefului? Sau cine vrea sa-si piarda casnicia ?

    Este clar ca facem DOAR alegeri gresite. Si da, putem sa le repetam pana invatam/  pana acceptam sa nu mai suferim. Poate in fiecare dintre noi exista -asemeni efectului Pavlov (cautati sa va amintiti de el) o gena  de.....jucator. Poate exista in noi ceva ce ne indeamna la aventura, la risc. Doar ca unii ne multumim cu aventuri / riscuri mici (asemeni investitiilor/ afacerilor) sau cu riscuri/ aventuri de mari dimensiuni. Mai ales barbatii. Dar pot fi de condamnat? Cat timp in fiecare din ei salasuieste VANATORUL, cel ce trebuie sa lupte, sa se bata pentru a apara ce-i apartine,  cum sa nu existe si gena de a mai "incerca o data"? Pentru ca nu castigi intotdeauna din prima incercare. Fie ca este vorba de a cuceri inima unei femei sau o afacere, tot repeti acelasi scenariu pana esti multumit de rezultat. 
      
       Refuz sa aduc in discutie "faimoasa" expresie: " daca ai gresti odata esti iertat dar, daca faci a doua oara aceeasi greseala esti idiot". Nu. Nu sunt idiot. Ma COMPORT ca un idiot. Dar NU SUNT. Sigur nu pot fi.

       Cat despre responsabiliate....cand voi incepe s-o privesc nu ca pe o greseala comisa, nu ca pe o vina, nu ca pe o judecata, ci ca pe O SOLUTIE, o oportunitate de a rezolva o situatie, atunci, pana si Dumnezeu va fi mandru de copilul sau pentru ca s-a maturizat. Pentru ca A INTELES. A inteles ca El, Dumnezeu, NU JUDECA pe nimeni. Toate cartile de spiritualitate -antice ori contemporane - toate cartile sfinte afirma acest lucru. Copiii nascuti in ultimii ani si cu calitati extrasenzoriale native, afirma acest lucru. NOI ne judecam. Pe noi insine si pe ceilalti. Noi suferim. Dumnezeu nu da suferinta. Legile Lui pot aduce suferinta cand sunt incalcate. Pe acelesi model, legile umanitatii /societatii, nu ne fac / nu ne aduc suferinta cand le incalcam? Cum ar putea fi altfel cu cele Universale?

      Toltecii spun ca in noi exista Judecatorul, cel ce permanent ne spune "n-ai facut aia", "nu trebuia sa spui cealalta"; este cel ce nu ne permite sa vedem limpede. Dar aici intram in alt subiect.

      Vreau sa intelegeti si mai ales sa VERIFICATI in propria viata cat de mult si in ce mod vi se schimba viata persoanala -inteleg prin asta, propria viata in totalitatea ei, nu doar cea de cuplu- in momentul in care va ganditi si aplicati termenul de "responsabilitate" cu  semnificatia de "raspuns la o problema/ solutie". 

     Sentimentul de satietate, de implinire,  de multumire, va va incerca pentru ca  veti putea spune:" sunt responsabil SI POT sa fac asta/ pot sa rezolv acest subiect". Pot pentru ca sunt responsabil. Si stiu unde sa caut solutiile. 
      
       Cand doar cititi aceste randuri, nu sunteti/ nu deveniti mai destinsi/ mai relaxati, disparand constrangerea/ tensiunea psihica data de notiunea de judecata?
       
      Constatati cat de usor putem lucra cu aceste cuvinte? Cat ne "reseteaza" programul mental?  Nu-i asa ca si pe un blog pot fi date "exercitii practice"?
                
                Spor la treaba!

     Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

           
      

duminică, 20 aprilie 2014

Despre iubire, curaj si cruce cardinala

     Pentru ca folosind Adevarul devenim liberi de orice constrangere, putem sa manifestam Iubirea. 

     Se tot vorbeste despre iubire, despre a trai in iubire, despre a ierta  si a iubi. Se vorbeste din perspectiva crestin-ortodoxa, din perspectiva orientala, din perspectiva psihologica, esti invatat  metode prin care s-o faci, tehnici de meditatie pentru a-ti linisti mintea si a te armoniza cu iubirea.
     Sunt tot atatea metode cate persoane interesate exista. Pentru unul care din fire este bland si iertator, este foarte usor sa se straduiasca sa simta cat mai mult si cat mai des, iubirea. Pentru o fire mai rationala este extrem de greu. 
     Mai sunt Legile spirituale care te invata sa fii in acord cu ele. Fara un efort propriu, este imposibil sa reusesti. 

    Sigur ati auzit de o metoda aplicata de un medic psihiatru care fara sa-si vada pacientii din penitenciar, a avut rezultate spectaculoase folosind doar expresia:" Te iert. Iti multumesc. Te iubesc." Acestea spuse, privind doar dosarele lor. Este metoda intitulata HO'OPONOPONO. Personal cand am inceput s-a aplic, n-am fost incantata de rezultate. Pentru ca n-o intelegeam. Astazi, citind un articol despre subiect, am inteles. De aceea vreau sa v-o ofer ca un pas firesc venit dupa aplicarea Adevarului.

   Acceptand ideea ca tot, dar ABSOLUT TOT ce se intampla in viata  noastra reprezinta doar responsabilitatea noastra, ca tot ce traim este o consecinta a ce exista in noi - poate de sute sau mii de ani ca amprenta energetica - ne este mai usor sa vindecam relatiile si pe noi insine. Cand spui "Te iert. Iti multumesc. Te iubesc", de fapt TIE iti spui. Tie iti ceri iertare, tie iti spui ca te  iubesti. Acelei parti din tine care a condus la aparitia unei situatii in viata ta. Ierti si iubesti -in acest fel - fiecare parte din tine, din sufletul tau ce s-a format de-a lungul timpului. Si asa, dispar o multime de dureri/probleme. Asa se vindeca o multime de relatii disonante.

      Dar si mai important, tu devii mai armonios. Poate fi greu sa te ierti. Dar simti ca este ceva ce-ti apartine si totul se schimba. Cand esti intr-o relatie apasatoare -poate fi cu mama, cu tatal, cu sotul/prietenul sau sora- te gandesti "Multumesc oportunitatii de a vindeca aceasta relatie. Te iert. Multumesc. Te iubesc". Le gandesti si le spui in gand sau cu voce tare, gandindu-te la tine ca la o alta persoana care a dus la aparitia acelei relatii.
     Incercati. Veti vedea cum va simtiti. Astazi am facut-o pentru o relatie foarte tensionata si grea cu cineva din viata mea. La ora la care scriu, nu mai simt nimic dureros sau incarcat de furie. Chiar am fost inititoare de dialog si simt cum se dizolva tensiunile.
      
   Urmeaza o perioada speciala: saptamana luminata. Este saptamana in care 5 zile din 7 avem sarbatori puternice, aducatoare de putere, lumina si intelegere: 2 zile apartin Sarbatorii Pastelui; o zi este a Sfantului Gheorghe; o zi este a Izvorului Tamaduirii. Apoi o zi de duminica. Valorificati aceasta incarcatura energetica data de  slujbele din bisericile si manastirile crestin-ortodoxe dar si catolice. 

    Este adevarat ca si din perspectiva astrologica traim o saptamana speciala - cu o cruce cardinala. Fara detalii tehnice, va spun doar ca puteti folosi aceasta perioada si ca o posibilitate de a alege cu mare curaj, ceea ce doriti cu adevarat sa faceti din ceea ce n-ati facut. Din ceea ce va doriti cu adevarat. Chiar daca ar insemna sa socati pe cineva. Aveti incredere ca cerand ajutorul Divinitatii - slujbele permit trimiterea facila a rugamintilor - si aveti incredere in sufletul vostru - astralul catre asa ceva va indeamna. 

     Sunt oportunitati pe care Viata ni le da pentru sprijinul nostru. Traim in timpurilen care ne sunt necesare pentru a evolua. Avem nevoie doar...s-o stim si sa folosim semnele.

 Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

      sapphires7

sâmbătă, 19 aprilie 2014

"Si Adevarul va va elibera!"

     Mai sunt cateva ore pana ce crestinatatea sarbatoreste Invierea lui Christos. Ati sesizat ca atunci cand se vorbeste despre Isus Hristos, sunt momente in care asa i se scrie Numele si sunt momente in care scrierile sfinte Il numesc Christos? Credeti ca este o greseala? Nicidecum. Inainte de momentul Invierii, cat timp a fost in trup fizic pe acest Pamant a avut un Nume in acord cu oamenii cu care s-a identificat prin acest trup.
      Dupa Inviere, atunci cand corpul fizic - haina acestui pamant - s-a dematerializat si a devenit Lumina -desi ERA Lumina dar intrupata - S-a facut vazut ca un corp de Lumina. A devenit ceea ce a fost inainte de intrupare/ nastere fizica. Asta a venit sa ne aduca, asta a venit sa ne dea, asta a venit sa ne arate: ca si noi putem sa devenim Lumina, sa devenim Constiinta Christica, sa ne intoarcem la Tatal Ceresc asa cum si El a facut-o.
     Personal ii iubesc extrem de mult scrierile lui Rudolf Steiner. Pana in prezent nu a fost "detronat" din locul pe care il ocupa printre  filozofii/antropozofii lumii. In "Evanghelia eseniana" prezinta un moment din viata lui Isus Hristos - perioada de pana la a incepe minunile in lume - cand s-a dus la  un templu esenian. Acolo cand a ajuns, a vazut in jurul stalpilor ce sustineau portile  templului, o multime de entitati intunecate ce dadeau tarcoale templului dar nu puteau trece dinclo de ziduri. 
     
     Comunitatea eseniana era o comunitate inchisa. Cunoasterea se transmitea numai in randul  membrilor sai. Cunosteau astrologie, astronomie, matematica, fizica, filozofie. Esenienii prin viata pe care o duceau, prin  cunoasterea pe care o aveau, prin ceea ce ei puteau sa faca, creasera o atmosfera de inalta vibratie in interiorul templului. Imaginati-va cum va simtiti cand intrati intr-o manastire "puternica"; cat va schimba starea de spirit chiar si fara sa aveti cunostinte de spiritualitate. Asa era in templu. Esenienii erau protejati de energii de vibratie joasa de dincolo de ziduri datorita vietii pe care o duceau. 

     Isus a fost impresionat cand a vazut ca aceste entitati in cautare de "gazde", pentru ca nu puteau intra in templu, se aruncau / se duceau la oamenii simpli din oras. Care nu stiau sa se protejeze, sa se apere de asemenea atacuri energetice. Atunci a stiut care este misiunea Sa: sa dea oamenilor metoda/mijlocul/instrumentul prin care si ei se pot apara. Prin care ORICE om se poate proteja de tot ce este intunecat si rau. Sa dea o metoda/ un instrument care sa fie la indemana oricui, nu doar pentru cei ce poseda cunoastere. Si a venit sa dea Iubirea. 

    
      A inteles ca Iubirea era sentimentul de cea mai inalta vibratie, care putea "arde", care putea anihila orice alta vibratie mai joasa. Ca o paranteza la aceasta afirmatie -imi cer scuze ca ma repet - in avion fiind acum cateva luni, in spatele meu era o familie de tineri cu o fetita de 9 luni. La un moment dat, imediat dupa decolare, copilul a inceput sa planga puternic. Parintii n-o puteau linisti. Eu n-am simtit sa incerc sa spun rugaciunea "Tatal Nostru" pentru a se calma. Dar m-am intors catre ea, i-am zambit si i-am transmis extrem de multa iubire. Ca si cum am imbratisat-o cu iubire. Am "imbracat-o" in iubire. S-a linistit in mai putin de 2 minute. A inceput sa rada si pana la Dortmund n-a mai avut nimic. A ras si s-a jucat. Da, copilul -ca orice bebelus - este vulnerabil in fata energiilor de vibratie joasa. El nu se poate apara. Preia/ simte emotiile tuturor: de nemultumire, de oboseala, de furie, de  gelozie, de rautate - orice se aduna intr-un avion cu 2oo de oameni.

    Asta a vrut Isus Hristos: sa ne dea cel mai eficient mijloc de protectie impotriva oricarei agresiuni energetice. El a spus : "Eu Sunt Calea, Adevarul si Viata". Alegand Calea Lui - Calea Iubirii- folosind Adevarul, vom putea avea si trai Viata. 
     Cand a spus ca " Adevarul va va elibera" nu a exagerat si nu  a facut o afirmatie gratuita. Cautand Adevarul - nu adevarul meu sau al tau, nu exprimarea a ceea ce cred eu, ci Adevarul - da, ne vom simti eliberati/ curatati, pregatiti pentru a exprima si a trai Iubirea. 

     Prezenta lui Isus Hristos in lume inchide un cerc cu punctul de plecare la crearea omului. Prin minciuna, omul s-a departat de Dumnezeu parasind iubirea in care traia si din care a fost creat. Acum, urmand Calea lui Isus, folosind Adevarul, se va putea intoarce sa simta Iubirea si sa traiasca din nou in ea. Pentru ca la nivelul Tatalui Ceresc altceva nu exista. Asa ciclul omenirii se va fi incheiat.
    In aceasta Noapte, prin Invierea Mantuitorului, moare constiinta umana pentru a Invia Constiinta Christica. Asta se intampla in Noaptea de Inviere. Asta se petrece in cele 3 zile: omul moare in trup fizic pentru a putea invia in trup/corp de Lumina. Pentru asta ne pregatim. Pentru asta sarbatorim in fiecare an acest miracol. Si fiecare an ne aduce tot mai aproape de transformarea noastra.

      Hristos a Inviat! 
      Este salutul pe care orice crestin il va folosi pana la Inaltare. Timp de 40 de zile(!).

  Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7


     
  

vineri, 18 aprilie 2014

Modelul parintelui pentru copil- utilizarea lui "De ce?"

     M-am intrebat mult despre ce sa scriu in Vinerea Mare? Despre ceea ce reprezinta ea  si cum ne ajuta?  Sau despre ce inseamna iubirea de arginti? Sau despre modalitatea si atitudinea folosita in educarea propriului copil?
     Fiecare ar reprezenta o postare in sine.
 Voi incepe cu ultima intrebare. Asta pentru ca este foarte "proaspata" impresia,  petrecuta cu o jumatate de ora in urma. Am mers la Catedrala "Sf. Ioan" din Ploiesti  pentru a depune cateva flori la Crucea ce s-a scos aseara in timpul celor 12 Evanghelii, ca in fiecare biserica crestin-ortodoxa. Stiti ca simbolizeaza Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si sta in curtea unei biserii ori in mijlocul ei, in asa fel incat oricine sa poata ajunge sa depuna o floare la picioarele ei sau pe Masa din fata Crucii. 

   Se trece pe sub masa de 3 ori - ca simbol a celor 3 zile cat a stat Domnul Isus Hristos in mormant - sau o singura data, ca simbol a unicitatii Jertfei Mantuitorului. Oricum, aplecarea si trecerea pe sub masa simbolizeaza faptul ca si omul intra in mormant odata cu Isus Hristos, pentru ca apoi, sa invieze odata cu El.

     La un asemenea rand se afla si o familie formata din mama, tata -amandoi persoane trecute bine de 40 de ani - si o fetita de aproximativ 9 ani. Afara ploua, lumanarile se stingeau des, fetita a apropiat lumanarea - pentru a o proteja- cam mult de o esarfa pe care o avea la gat. Tatal, o persoana pe al carui chip era bine impregnata autoritatea, intransigenta, a ridicat tonul si cu o privire apriga a apostrofat-o pe fetita:" De ce apropii atat de mult? DE CE?" Acel al doilea "de ce'? a tinut -dupa ton - locul unei palme peste ceafa. Nu era locul sa se manifeste SI asa. Fetita n-a ridicat ochii din pamant, in timp ce  privirea de vultur al tatalui o sageta in continuare. Se vedea clar ca rabdarea, diplomatia, blandetea necesare in comunicarea cu un copil, nu faceau parte integranta din personalitatea lui. Era invatat sa dea ordine si sa fie ascultat.
    M-am gandit atunci, cat de adanca, sau cat de multe asemenea emotii  dureroase sufletesti, a strans pana la aceasta varsta, fetita?

    Tatal sigur nu stia ca folosirea, repetarea si mai ales sustinerea cu un ton apasat a intrebarii "De ce?", creaza in mintea celuilalt o reactie de aparare. De protectie. Mai ales atunci cand este o persoana ce reprezinta autoritatea si in fata careia nu poti riposta. Doar ca fiecare "De ce?" astfel folosit, agreseaza si sufletul dar si mintea -la nivel subconstient se acumuleaza  agresivitate si rabufneste  cand persoana este relaxata - si creaza atitudini clar agresiv -ofensive. Desi persoana poate fi o sensibila -fie baiat, fie fata. 

      De aceea, personal, mi-am invatat prietenele care au copii fie adolescenti fie de varsta prescolara, sa incerce sa schimbe utilizarea lui "De ce?', prin : Este sigur (a) ca...?, Esti convins (a)  ca....?" sau "Vrei sa incerci sa....?"; "Ce-ai zice daca.......?"; "Ce crezi despre.....?" Este nevoie de ceva exercitiu, dar fiecare situatie in care ati reusit sa-l opriti pe "De ce " sa va iasa pe gura, este un castig definitiv pentru voi, copilul vostru si relatia voastra.  Si nu numai in relatia cu copilul.

     In afara de aceste armonizari de relatie - pentru ca veti putea afla ce doriti de la copil sau il veti putea opri de la a face ceva ce nu doriti, fara sa se manifeste un razboi de forte - veti avea personal de castigat. Va dizolvati, va anulati din propria agresivitate subconstienta pe care o aveti. TOTI avem asa ceva. De aceea multi dintre noi dorim, alergam, ne zbatem, ne agitam, cautam sa obtinem cate o functie cat mai sus, cat mai rasunatoare. Chiar daca nu suntem buni pentru acel post. Dar consumul energetic, psihic si mental utilizat pentru atingerea scopului, diminueaza, consuma din acea agresivitate. Subconsientul stie ca este forma cea mai usoara pentru stapan pentru a se descatusa si a nu fi un agresiv prin excelenta. Daca nu, subconstientul care stie ca stapanul are   si un destin de implinit, mai stie si ca prea multa agresivitate subconstienta la nivel colectiv creaza crize colective, pentru echilibrul si al naturii si al omenirii, ii va da persoanei respective, o boala de lunga durata sau extrem de agresiva tocmai pentru a contracara agresivitatea subconstienta.

    Sa nu ne miram cand auzim de boli tip leucemie, talasemie, cancer, hipertensiune arteriala, accident vascular la persoane de 35-45 de ani.
    Renuntarea la folosirea lui "De cce?" in cat mai dese situatii, reprezinta si o crestere din perspectiva spirituala, intrucat ne ridicam vibratia corpului, ceea ce permite manifestarea noastra intr-o maniera mai calda si implicit mai bine pentru noi.

    Si pentru ca lucrul cu noi insine este singura si adevarata provocare a vietii noastre, ascultati pe cineva care traieste si intelege latura umana prin fiecare por al sau.

Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

marți, 15 aprilie 2014

Cei 7 ani de acasa- parta a doua

     Orice copil este o binecuvantare. Asa spun  cei ce devin parinti, o spun cartile sfinte - oricum s-ar numi ele.  Sigur ca  motivul este foarte diferit de la institutie sau persoana la alta institutie sau alta persoana. 

   Si totusi. Nu putem ignora doua aspecte majore ale  societatii -cel putin romanesti,  dar nu este  singulara  situatia -  ca dupa anul 2000 copiii care s-au nascut parca se diferentiaza  mult de cei dinaintea  lui 2000. Mai precis - este o observatie  personala - dupa Eclipsa de Soare din 1999, lucrurile nu mai sunt.....cum au fost. 
    Se nasc copii  deosebit de inteligenti sau extrem de sensibili,  de iubitori; sau, a doua categorie,  sunt copii inclusi in categoria celor cu autism, cu ADHD sau sindrom Down sau la care de foarte mici se manifesta cate o afectiune cronica /dura/ implacabila.
    Se vorbeste despre copii indigo, copii de cristal, copii stelari. Oare este o simpla intamplare? Nu cred. Dar atunci acesti copii, pentru a rezista in acest plan, nu au nevoie si de o ingrijire pe masura? Si nu ma refer  primul rand la alimentatie sau haine. La ingrijire sufleteasca, La confortul psihic si emotional. 

    Ii spuneam prietenei mele -cea cu copilul de 3 ani - ca Dumnezeu i-a dat cea mai mare comoara pe care ar fi putut-o avea intr-o viata. Si de va fi sa dea socoteala pentru ceva  cand va pleca din aceasta lume, va fi intrebata cum s-a ocupat de sufletul care i s-a dat in grija? Nu cate  case a ridicat, cate slujbe a schimbat ori cate masini a cumparat. Cum a ajutat un suflet abia intrupat sa se adapteze, sa evolueze  si sa se exprime din punct de vedere spiritual. Cum? l-a ajutat sa creasca sufleteste?

     Copil - parinte, este o relatie bilaterala de sustinere reciproca in vederea dezvoltarii spirituale. Copilul creste datorita educatiei parintilor -cat? si cum? dezvolta parintii potentialul cu care A VENIT copilul -  parintii cresc datorita incercarilor la care ii supune copilul. Incepand cu noptile in care bebelus fiind, face febra si mama alearga -la propriu - la spital cu el in brate. Cat modeleaza sufletul o emotie de ingrijorare a mamei fata de copil, nu o face  toate sesiunile adunate  in 3 ani de facultate!
    De aceea este important ce? se pune in sufletul unui copil in primii 7 ani. Este un senzitiv. Simte, absoarbe, acumuleaza tot ce primeste din exterior: cuvinte, priviri, atitudini, gesturi, sentimente, emotii. Intalnesc la consilierea realizata pentru adulti, emotii si dureri ale celui ce a fost copilul de 3 4 ani sau 6-7. Pe adultii de  42-45 de ani -dar si pe tineri de 26-28 de ani - ii invat sa stearga  din memoria  afectiva cuvinte aruncate la intamplare de tata sau mama si care au devenit cremene in sufletul de acum.

      Uitati-va in jurul vostru, priviti cat de  abatuta, fara viata, fara vlaga, fara stralucire, este privirea oamenilor pe strada. Priviti la cat de lipsiti de bucurie. de emotie, sunt si adultii si tinerii. 
      Cel putin daca ne-am analiza corpul uman si-am trece in revista CATE este in stare sa faca, ne-ar dispare  nemultumirea. Cand am realiza ca este capabil SINGUR - nu are un buton on/off sa functioneze - sa respire, sa filtreze aerul pe care il inspira; sa digere mancare pe care o inghite; sa pulseze inima in doi timpi; sa circule  sangele in doua  sensuri -legate intre ele dar fara sa se suprapuna - sa anunte niste celule cand intra un intrus in el, etc. am constata la cat de important este pentru mine. Fara el, nu m apot bucura, nu pot merge, nu pot rade, nu pot plange, nu pot imbratisa, nu pot  multe lucruri sa fac. 
      Poate cu asta ar trebui sa inceapa in educatia lor parintii: cu a arata copilului ce minune a Creatiei este corpul uman. Si ce minune este el copilul, al carui suflet salasluieste in acest corp.


In Saptamana Mare, cat de mult suntem capabili sa ACCEPTAM  pe ceilalti care nu fac parte dintre cei multi. Asemeni lui Freddie Mercury.
    Iar maine, la intalnirea de la ora 17.30, vom vorbi despre ...indiferenta si  iubirea  de arginti.

 Astept sa ne Re-vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7