Priveste spre tine

        Din ce in ce mai mult zgomot, agitatie, tulburare, BOLI, spaima, suspiciune, ORICE altceva decat liniste in afara ta si in tine.

       STOP! Opreste-te din ORICE ai face. Din spalat rufe sau facut mancare; din imbracat copilul pentru scoala; din initierea unui repros fata de partener(a); din pus cheia in contact pentru a pleca cu masina.

       Din orice activitate zilnica, rutinara, negandita sau obositoare.

       Din orice altceva decat ceea ce simti ca ai vrea sa faci. A! Dar in acest vacarm din jur si din tine, din mintea si sufletul tau, mai STII ce vrei sa faci?

       Iti propun sa STAI. 12 secunde. Atat. 12. Numara FARA GRABA pana la 12, timp in care RESPIRI constient in timp ce spui numerele. 1, 2, 3, .....12. O respiratie este formata din inspiratie + expiratie.

     In cazul in care nu esti in mijlocul strazii sau nu arde focul la aragaz-de preferabil sa iei de pe foc ce ai- poti sa stai cele 12 secunde cu ochii inchisi. De nu poti sau nu vrei, fixeaza-ti privirea intr-un punct fix si numara.

      Deschide ochii dupa ce ai treminat de numarat. Ai ametit? Se invarte pamantul cu tine? Inseamna ca NU ERAI in acord cu miscarea naturala  a lui. Ti se impaienjenesc ochii? E bine. Vei vedea mai limpede.

       Au disparut o parte din gandurile pe care le aveai? Simti ca....le-ai pierdut? E bine. Inseamna ca NU erau importante la acel moment pentru tine. Ti le vei reaminti cand le va VENI RANDUL sa fie descifrate/aplicate, etc.

      Peste zi, repeta exercitiul, de asta data, chiar inchizand ochii si trimite privirea catre plexul solar (in capul pieptului).

      Repeta TOT de 12 ori respiratia completa. Vezi ce se petrece CU tine si IN tine. Bucura-te de realizarea ta. Simpla, concreta, la indemana -o poti face la birou in timp ce lucrezi pe calculator,  cand stai la coada la automatul de cafea sau la rand sa-ti cumperi tigari. Efectul va fi benefic tie.

       Invata sa fii prieten cu cifra 12. E Magica. La propriu.  Poti verifica.

       Va ofer un exemplu de ce face respiratia intr-un moment in care simti ca iti pierzi....suflul. Cand gasesti drumul spre tine si CEILALTI il vad si te urmeaza. Asa cum face sala in fata arderii interne a acestei tinere femei.

    Ma bucur ca ne-am reintalnit, si,

Astept sa ne Re-Vedem in Sfera Iubirii.

Spiritul Craciunului si Noptile Magice

         Sarbatorin Craciunul. Cu semnificatai pe care fiecare dintre noi i-o confera. Nu insist.

Scot in evidenta doar......evidentul. Este un Spirit. Asa cum vorbim de Spiritul unui om. Cum spunem ca fiecare dintre noi reprezinta un suflet alaturi de un Spirit ce se afla in acest corp uman.

         Asa cum vorbim de Spiritul unui mare preot- Ilie Cleopa, Arsenie Boca, sau Spiritul Cuvioasei Paraschiva.

Un Spirit.

        Asta, prin deductie logica- pur umana!- inseamna ca el EXISTA! Este non-sens sa pun ca nu exista Craciunul. Nu exista asa cum credeam noi- adica nu intelegeam!- sau nu exista ca nu il vedem ca ceva material. Sau, il asociem cu Mos Craciun si consideram ca Mosu nu exista, deci, Craciunul nu exista!

EROARE!
 

        Spiritul Craciunului exista! De aceea ne simtim generosi, deschisi, ingaduitori, dornici sa  ne extindem limitele- indiferent ce inseamna asta!- sa oferim, sa daruim, sa  ne bucuram si sa ne facem bucurii. Pentru ca este momentul pe care Natura ni l-a lasat pentru a ne reaminti ADEVARATA noastra fata!

Noi, prin conceptie, asa suntem. Cum ne manifestam de Craciun. In restul anului uitam.


       Atunci, iarasi prin deductie logica- umana!- nu putem sa cerem ajutor, sprijin si in RESTUL anului, Spiritului Craciunului sa mai picure pe mintea, sufletul nostru, cateva picaturi de lumina argintie si sa ne comportam mai mult sau mai des, asa cum facem de Craciun?

         Daca este Spirit, ii putem cere ajutorul ca oricarui alt Spirit, nu-i asa?

Hai sa incercam!


      Tot acest Spirit ne tine caile energetice deschise timp de 12 nopti- Nopti Magice- corespunzatoare celor 12 zodii.

       Incepand cu noaptea de 25 Decembrie si pana pe 5 Ianuarie inclusiv. Putem valorifica momentele, stiind acre zodii sunt de apa, de foc, de aer si pamant, si in acord cu asta, sa cerem in acele nopti rezolvarea problemelor  specifice.

 Astfel:

        In serile zodiilor de aer, putem cere capacitate de memorare, de concentrare ( poate urmeaza un examen anul viitor). Putere de comunicare, expersivitate, elocinta, capacitate de a te face inteles, etc. Intr-un cuvant tot ce tine de sfera intelectului/mentalului.

Zodiile de aer sunt: gemeni, balanta si varsator


       In serile zodiilor de apa, putem cere sa rezolvam probleme emotionale. Sa putem exprima emotiile, sa ne dizolve emotiile/sentimentele dureroase, urate ( gelozie, invidie, posesivitate, etc). Tot ce are legatura cu emotia. Inclusiv emotiile dureroase date de frica de parinti sau furia pe unul dintre parinti.

Zodiile de apa sunt: rac, scorpion si pesti.


      In serile zodiilor de pamant, putem cere stabilitate, echilibru, asezare in sine, putere de organizare si planificare.

Zodiile de pamant sunt: taur, fecioara si capricorn.


        In serile zodiilor de foc, putem cere sa se arda tot ce nu ne mai este de folos din interiorul nostru, toata partea de trecut de care nu putem sa ne debarasam si sa cerem sa se puna bun inceput. Focul arde, curata/dezinfecteaza dar si hraneste.


Zodiile de foc sunt: berbec, leu, sagetator.


ORDINEA zodiilor caracteristice fiecarei Nopti, este INVERSA zodiacului. Astfel, pornim de la Pesti.


Si atunci, avem incepand cu 25 Decembrie

1.  Pesti, 25
2.  Varsator, 26
3.  Capricorn, 27
4.  Sagetator, 28
5. Scorpion,  29
6. Balanta, 30
7. Fecioara, 31
8. Leu, 1
9. Rac,2
10. Gemeni,3
11. Taur  4
12. si Berbec, 5

Va rog sa observati ca ziua de 1 ianuarie...pica intr-o zodie de foc!Cel ce arde, purifica si PUNE  BUN INCEPUT! In ziua de 1 ianuarie, biserica crestin-ortodoxa, citeste Moliftele Sf. Vasile! Cele mai dure rugaciuni de curatare, purificare, vindecare!

Puteti sa adaptati la ceea ce va trebuie. Aveti doar puncte de reper. Personalizati...traseul vietii voastre.

Oare sunt intamplatoare toate astea?


Cautati si veti vedea ca mai sunt similitudini intre astrologie/astronomie si misticism. Nu face altceva decat sa arate ca TOTUL este UNA.

Craciun fericit!

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

ACUM e Timpul meu!

       E haos in jur, e haos in sufletul meu; ma caut, ma chem, ma chinui in egala masura in care ma iubesc; nu ma stiu dar ma simt, nu ma cunosc dar ma urmaresc, ma stiu si nu stiu cine sunt.

       TOATE mi se aplica. Si mie, si tie si lui. Si totusi.....Este Timpul perfect pentru a FI Cine Sunt cu Adevarat!

       Paradox? Poate. Din paradox, neintelegerea noastra corecta,  izvoraste Cunoasterea si Viata. Antiteza, Antipod, Antagonic. Totul cu Anti in fata. S-ar traduce  "ïmpotriva". De fapt, are sensul de "fata in fata". Mai simplu: o moneda cu doua fete. Imagine in oglinda. Eu cu mine. Eu cu lumea.

       Judecam, acuzam, ne plangem de cat de "rea este lumea", de cat de "egoista", de faptul ca "fiecare se gandeste doar la el". Nu faca analiza pe text. Din ultima fraza, privind-o, privind-o in profunzime, dandu-mi seama ca SI eu fac parte din lume, SI eu sunt un individ supus acelorasi legi pamantesti si Universale, SI eu  traind si transformand aceleasi sentimente si energii din mine -ca fiecare!- realizez ca sunt in aceeasi barca cu toti ceilalti!

     Atunci, in ce consta diferentierea? La ce? sau cum? imi foloseste straduinta mea de 25 de ani? La ce am consumat -constient si de buna voie! - zile, seri, sarbatori, ani, acumuland cunostinte, transformand sentimente si perceptii, TRANSFORMAND personalitatea si persoana?

      La ce bun? Nu are nici o importanta in fata Universului, a Divinului?  Nu El m-a creat? Nu El 
mi-a spus  ce pot face pentru a-mi fi bine? Nu El a spus ca nici un gand nu ramane nerecompensat in Marea Minte a  Universului, a Divinului? ATUNCI? Ce rost a avut sau are toata stradania mea? Sau, mai corect, ARE VREUN ROST?

       DA! Are. Cel mai important din tot ce se intampla in lume. 

       Traiesc Timpul in care pot arata Cine Sunt cu Adevarat! In toata nebunia sau mocirla emotionala a multora dintre noi sau pur si simplu, a noastra, POT FI. Simplu. Ma pot arata asa Cum Sunt cu Adevarat. Stiti imaginea cu  camera intunecata in care aprinzand o lumanare, o luminezi? Se pune in evidenta O LUMANARE! Atat. O lumanare se pune in evidenta INTR-O CAMERA intreaga!

     Atunci, prin logica simpla a Universului, cat timp eu ALEG sa exprim CEVA- daca ACEL CEVA este diferit de media, de marea masa, va iesi in evidenta! Realizati cat de simplu este sa se transforme lumea din jurul nostru? Asta insemnand situatiile din jurul meu? 

      Eu, alegand sa FIU intr-un fel diferit de restul- pentru ca NU ma tem sa fiu diferita!- (este alt subiect acesta), voi fi....copiata,  realizand si alti oameni ca nu este nimic in neregula sa nu pacalesti, sa nu minti pentru interesul propriu, sa nu jignesti gratuit, sa nu judeci pe unul aflat pe o treapta inferioara tie din punct de vedere financiaro-material, sau social, sa nu inseli de dragul de a-ti fi bine tie, sau orice se mai practica.

      Cand eu aleg SA FIU ALTFEL decat marea majoritate, eu castig! Apoi, prin simpla lege universala de atractie, voi fi inconjurata de oameni asemeni mie. Ei la randul lor atrag pe altii. Grupul se mareste. Marindu-se, scade celalalt grup care ACUM reprezinta majoritatea.

       Toate astea FARA sa impun, fara sa oblig pe cineva sa ma urmeze, fara sa controlez! Doar.....SA FIU.

     ACUM e Timpul meu! ACUM! ma pot pune in evidenta asa cum sunt. De astept ca altii sa se schimbe, voi pierde timp pretios pentru mine.

     Incetati sa va plangeti de cat de rai sunt oamenii! Fiti buni DAR fermi! Fara sa plecati capul. Exprimati demnitatea divina ce exista in fiecare dintre voi!

       Traiti-va viata, fiind propriul model! ACUM aveti ocazia sa scoateti la suprafata lumina din voi. Exact ACUM. Acum e Momentul. 

      Transformati cuprul in aur. Metaforic, fiti propriul alchimist. Nici un alt moment nu va fi mai bun ca acesta. 

       ACUM e Timpul sa arat Cine Sunt.

       La o fraza atat de simpla se rezuma intreaga cunoastere din cele 4 religii sau orice alta scoala de spiritualitate.

Alege SA FII!

Va ofer o melodie si o gratie a dansului ce sustin Frumusetea Dinlauntrul meu.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

      

Sa nu-ti fie teama de tine!

       Cautam, vorbim, alergam, intrebam, ne suparam, ne...educam?!?, ne analizam, ne spovedim, ne judecam, ne cautam scuze sau ne facem acuze, ne bucuram -de noi sau de altii-ne cautam-medical vorbind sau pe noi insine!- injuram sau binecuvantam, incercam- orice!, oricum! oriunde!- vrem aprobarea celorlalti sau ii...rejectam din spatiul virtual -uneori si fizic folosind frumusetea spatelui nostru drept dovada materiala!- intr-un cuvant, FACEM DE TOATE.

     Si suntem obositi, plictisiti, dezenergizati, apatici sau euforici, expansivi, calmi sau tulburi -de ganduri ori alcool-si nu ne recunoastem. NU NE CUNOASTEM. Nu stim cine suntem. Suntem un produs al unei scoli - difera numele: Reiki, Radiestezie, Yoga, de Autocunoastere, Biserica,  etc.

      Ne cautam astfel pe noi, pe Dumnezeu DIN sau DE LANGA noi, si tot cautam. Si bine facem. Inseamna ca am inteles ca NU SUNTEM ce stiam ca suntem. 

       Nu suntem roboti cu diplome-desi multi asa ne comportam si asa ne traim viata-, nu suntem sclavi- desi de multe ori luam acest rol : fata de persoana iubita (de fapt fata de persoana ce ne intereseaza) si devenim sclavii sentimentului (nu al iubirii!) ce-l traim fata de ea, sau sclavii fizici, ai sexualitatii. Nu suntem nici animale neganditoare -ca necuvantatoare de multe ori suntem!- dar suntem CEVA ce INCA nu am inteles ca suntem.

       Scoatem si noi usor, incet, capul din....cutia propriei persoane, asemeni pisoiului ce dupa ce incepe sa vada, scoate putin boticul si adulmeca mediul cu nasucul si mustatile sa verifice daca este pericol.  Muncim-si bine ca o facem!- cu noi insine. Mai identificam o Frica, mai identificam o emotie ce ne creaza dureri de cap -la propriu- sau un gand  de care ne rusinam. Ne " bagam"in sedinta, mai citim despre vibratii negative si frecvente joase, despre cum te imbolnavesti singur prin propriile trairi, mai mergem la o terapie sau la un curs de dezvoltare personala, adica, INCEPEM SA FIM CONSTIENTI CA EXISTAM!

      Da!. Noi CHIAR existam! In ciuda soacrelor, a sotilor/sotiilor sau a sefilor pe care nu i-am mai vrea in viata noastra, TOCMAI pentru ca am inteles - in sfarsit! - ca NU ma pot identifica cu nici un rol din viata mea.

      Si uneori, ma privesc pe mine si ma admir -sau ma injur de cat de prost am putut fi si am acceptat rolul de victima!- dar ma consolez cu gandul ca de-a lungul existentelor, TOTI am trecut macar o data prin asta si imi dau seama ca INSEMN ceva. Si atunci, MA APUCA PANICA!  Ce fac EU, cel de acum, constient de Puterea, de Valoarea, de Frumusetea mea, cu eu, cel cu care am convietuit o viata?

    Ma sperii de MINE INSAMI. Ce fac cu atata Putere? Cu atata Frumusete? Cu atata Valoare? CINE? poate sa le aprecieze, sa le inteleaga, sa le foloseasca FARA sa MA foloseasca? Pentru ca nu am fost invatat/invatata. Societatea de pana acum altceva a spus. Altceva a exprimat si a vandut. Iar acum, sunt descumpanit(a). Ce fac?

      Simplu. MA IUBESC. In cel mai pur si profund mod. Nu egoist. Nu egocentrist. Curat. Asa cum iubesc o carte ce m-a invatat, m-a ajutat, m-a luminat, m-a crescut sa ma formez ca Om. Ma iubesc si MA RESPECT. Nu omul fizic. De acela MA INGRIJESC. Ii dau sa manance, il spal, ii dau odihna, ii dau mirosuri frumoase, acorduri armonioase, il plimb, ii dau cunoastere rationala sau afectiva, ii creez relatii cat mai frumoase.

      Nu. Ma iubesc vazandu-ma DIN AFARA corpului fizic. Vad ceea ce NU SE VEDE. Dar stiu, am stiut dintotdeauna ca exista in mine. Ma iubesc ca pe un Altar. 

      De aceea, sa nu-ti fie teama  de tine!

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

O perspectiva a relatiei mele cu Dumnezeu

     Astazi am vorbit cu un barbat care a ajuns la concluzia ca are nevoie de ajutor. Ca a facut si a gresit destul de mult fata de cei apropiati lui, incat nu se poate decsurca singur sa iasa din impas.

       De-a lungul activitatii mele am mai lucrat cu persoane dependente (nota personala: TOTI suntem la un anumit nivel, dependenti de ceva. Devine patologic in momentul in care aceasta dependenta ne face noua sau celor de langa noi, un rau.). Dar nu am intalnit  pe niciuna pana acum care sa spuna ca a cautat ajutor de vindecare prin a merge la biserica. Nu spun prin a se apropia de Dumnezeu. Mersul la biserica nu te aduce mai aproape de El,ci iti arata mai pregnant aproape ostentativ, ca El exista. Dar ai uitat tu.

      Acest barbat mi-a spus ca un drum de 3-4 minute pana la biserica, l-a parcurs in 45 de minute. Nu gasea motivarea interioara. Oricum, era primul drum  facut la biserica din propria initiativa- exceptand propria nunta, botezul copiilor sau evenimente similare. Dar era prima data cand mergea sa vorbeasca cu El.

       Mi-a spus ca a mers in fata unei icoane si acolo, I-a promis lui Dumnezeu ca nu o sa mai faca ce a facut. Ca va renunta la jocuri. Era multumit si imi povestea ca pe o realizare personala, desi, recunostea ca exista tentatii dar isi aminteste ca a promis.

      Privita din perspectiva lui, asa si era. Ani de zile-din copilarie pana la peste 40 de ani- nu a mers sa ...vorbeasca cu Dumnezeu, nu s-a spovedit, nu a incercat o apropiere de El, nu a fost ceea ce se numeste un crestin practicant.

       I-am vorbit despre diferenta dintre a iubi si a-ti fi frica. Am mai scris despre asta. Reiau succint: de cine iti este frica, nu-l poti iubi. Iar cand iubesti pe cineva, nu te temi de el. Il poti respecta, te rusinezi daca il dezamagesti, dar nu te temi. Nu vrei sa-l faci sa sufere, dar nu te temi ca el ar putea sa te puna in suferinta si de asta ti-e fi frica de el. Nu faci ceva rau pentru el pentruca-l iubesti si nu pentru ca te temi de el.

       Dupa ce i-am vorbit despre aceasta diferenta, l-am rugat sa-mi spuna CUM SE SIMTE MINTEA lui atunci cand aude urmatoarele afirmatii:

1.Iti PROMIT Doamne ca nu mai joc. Iti PROMIT ca ma las de jocuri.

2. Doamne, eu nu pot. Vreau, dar nu pot. Te rog ajuta-ma cu puterea Ta. Iti dau vointa mea, da-mi te rog PUTEREA Ta.

  

       Exista vreo diferenta? Cum va simtiti cand cititi cele doua puncte? Nu este mai destinsa mintea si corpul cand cerem, dand ceva? Dam expresia de vointa si cerem putere. 

       In primul caz, nu simtiti o constrangere? Simtiti ca este ceva fortat? Si mai ales, sunteti contienti ca NU VA PUTETI tine de promisiune? De cate ori nu v-ati promis sau ati promis cuiva:  de luni-sau peste o saptamana/luna- ma las de fumat. Sau: Gata, de luni intru la dieta. Si peste cateva zile sunteti....tentate sa va abateti de la promisiune pentru o prajitura.

      Pentru ca este in firea umana sa incerce pe ORICE cale sa scape de o constrangere. Oricare ar fi ea. Si asta pentru ca am fost CREATI si LASATI pe pamant ca oamnei liberi. Fara constrangeri. Lanturile singuri ni le punem.

     Incheierea intalnirii mele cu barbatul respectiv: dorinta profunda si imediata de a merge la biserica pentru...a anula promisiunea facuta si a face cererea prin solicitare de ajutor.

       Dupa mine, mersul ala biserica ar trebui sa aiba drept motiv, iubirea pentru Divinitate. Sub toate aspectele Ei. Si nu sa mergem pentru a-mi spala pacatele. Pentru a capata indulgenta divina. De frica de a fi condamnat si judecat de Dumnezeu. Sa mergem din recunostinta. Atunci nu am mai vedea capete plecate de frica. Am vedea ochi arzand de multumire si bucurie.

      Este extrem de important ce ii spunem mintii noastre.Serverul principal primeste orice program. Chiar virusat. Pentru ca ne recunoaste de creatori ai lui.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Ce se intampla in perioada 1 an-3 ani

       Asa cum am spus, pare ca nu are nici o importanta ce facem sau cum ne manifestam in prezenta unui bebelus care are varsta de pana intr-un an.

       La fel, am vazut cat de mult ne inselam. Poate ca nu multi vor citi aceste randuri; poate si mai multi nu le vor crede. Dar cu siguranta, LE VOR TRAI. Cat timp te invarti intr-un cerc, stai intr-un tipar de gandire, nu ai alta sansa decat sa ajungi la aceleasi rezultate- plus/minus ceva diferit.

       Aceasta perioada mai este cunoscuta sub numele de “copilaria mica”.

       Cat este de importanta pentru dezvoltarea si cresterea emotionala a viitorului adult, vedem cand spunem doar atat: este perioada in care copilul IA DECIZII SINGUR. La nivelul lui, decide sa intreprinda ceva. Sa apuce un cutit, sa ia o furculita pe care vrea s-io bage in gura, sat raga de firulce atarna pe jos si despre acre nu stie ca este de la masina de calcat ce sta  asezata pe masa; sa apuce ceasca cu cafea a mamei pentru ca a vazut  atitudinea- a simtit- placerea ei cand a dus ceasca la gura, etc. TOATE acestea, reprezinta INITIATIVE pentru copilul de 1-3  ani.

      El nu stie ca greseste. El doar FACE ceva, fara temerea de a gresi. Pentru ca nu cunoate teama. Asa se manifesta sentimentul de autonomie pentru el. De incredere in sine.

       Parintele de obicei adopta una din doua atitudini: fie il ironizeaza “ Esti baiat mare, nu ti-e rusine sa mai faci in pat?”-la 2-3 ani accidental se mai intampla. Nemaivorbind de situatia in care este rezultatul agresivitatii verbale a tatalui sau poate chiar si o palma scapata peste fund copilului.

      In acest caz, mai tarziu, copilul de va rusina de propriile actiuni si, cel mai important,va pierde increderea in  propriile decizii. De la a alege primul ruj/fard pana la a cere prietenia cuiva de care, pentru prima data, s-a indragostit.

      Sau, varianta mai des intalnita, in care parintele supraprotector sau doar alarmist, tipa la copil sa plece de…langa masina, de langa fir, sa nu puna mana pe ceasca, etc. sau il ia de langa potentialul pericol, nelasandu-l nici sa faca cunostinta cu el. Il apara, zic parintii. Fara a explica in CE CONSTA pericolul.

      Mai tarziu, va intampina dificultati in a lua singur decizii, va  avea nevoie in permanenta de acceptul sau aprobarea cuiva, nu va avea incredere ca ceea ce a ales este bine pentru el. Printele va spune ca "el nu stie". Adevarat. Dar Viata nu este prin ea insasi, o EXPERIENTA? Nu prin incercari invatam? Nimeni nu spune sa te arunci cu capul in jos de pe o stanca inalta de 50 de metri doar pentru a experimenta. Dar poti atunci, in acea situatie in care copilul are curiozitatea de a se uita in jos, fara sa tipi, fara sa-l smuncesti de mana, sa-i cuprinzi PROTECTOR umerii-se va simti in siguranta, va sti ca esti cu el- si calm/bland ii spui ca este periculos pentru el sa stea atat de aproape. Ca este frumos ce se vede, dar este bine sa stea cu tine de mana. Va sti ai tarziu, ca poate SA SE SPRIJINE PE CINEVA in viata lui atunci cand este la necaz.

    Va rog, cititi cu atentie, de 2-3 ori ultimul paragraf si incercati sa-l translatati in viata voastra. Veti vedea ce importanta are. Cat sunteti de deschisi acum, la maturitate, sa cereti ajutorul deschis, fara ganduri ca veti fi judecati ca fiind slabi si fara ganduri de a VA SIMTI slabi daca cereti sprijin. Cat sunteti dispusi sa cereti ajutor fara teama ca va trebui sa oferiti ceva in schimb? Cat de curata si sincera este intentia voastra cand oferiti ajutorul? Sau o faceti de frica?  De frica de a iesi dintr-un impas. Si nu pentru ca STITI ca suntem in aceasta Viata pentru a fi alaturi unul de altul, pentru a ne sprijini unul pe altul si nu pentru ca suntem intr-o competitie.

      Daca inca, mai ganditi asa, poate este timpul sa incepeti cel putin in raport cu copiii vostri sa schimbati in mod esential ceva.

 Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Varsta de la 0 la un an. Are importanta?

Etapa eriksoniana intitulata: incredere  versus neincredere. Intre 0-1 an

       Ce se intampla atunci? Am fi tentati sa spunem ca : nimic. Copilul este PREA MIC pentru a intelege ceva. Sa vedem.

      Inchideti ochii, respirati usor, linistit, fara sa asteptati un rezultat anume. Doar respirati usor. Apoi incercati sa cititi de 2-3 ori urmatoarele.

       Ganditi-va la voi a bebelus.  Intrebati-va: ce simt in raport cu el? Fiecare  dintre voi  va  simti  poate: nemultumirea mamei  ca nu este ajutata de tata;  frica  de a nu ramane  din nou  insarcinata si teama ca nu se descurca cu inca un copil (mai tarziu relatia  voastra sexuala  va fi trunchiata intrucat in voi este amprenta amintirii ca sexualitatea aduce suferinta);  nemultumirea ca voi sunteti   copilul “greseala”. Ca nu ati fost….programat.

       Nemultumirea ca numai  ea  este  cea   care  spala scutecele, furia ca tatal doarme toata noaptea si doar ea sta cu voi care plangeti; i-ati simtit supararea ca plangeti atat de mult si des, incat renunta sa va mai bage in seama, va lasa sa plangeti: “face…..plamani!”, iar mai tarziu, ca adult, va reprimati durerea ca sa nu suparati pe cel de langa voi, pentru a nu va parasi. Veti accepta orice tip de relatie  doar pentru a nu fi abandonat. Ca  femeie  adult, puteti respinge ideea de a fi mama, pentru ca asociati  inconstient ideea  cu  o munca in plus, o povara, o schimbare  de  plan de viata.

      Puteti simti durerea bebelusului de a nu se simti iubit, dorit, cand emotiile parintilor transmit asta. Ulterior,  puteti  deveni un adult  cu inima inchisa, pentru ca atat de mic fiind,  nu ati avut puterea de a lasa usa deschisa sa primiti iubire. Prin zambet, dragalasenie, gangurit, voi ati oferit iubire celor din jur. Ei nu au inteles si v-au blocat….inima. Chiar  daca sunteti un tanar cu un intelect bun.

     Ati plans cand  ati vrut sa fiti luat in brate pentru ca va durea burta, va iesea un dinte sau v-a speriat prezenta unei persoane noi,  sau va era sete ori foame,  ori scutecul  era plin, iar mama era satula de discutiile din casa, de lipsa banilor,  nu mai avea rabdare  cu voi, va repezea, ridica tonul sau va brusca in patut.

 Mai tarziu, toate astea le veti transpune in rol de victima, de supus, ori reversul, ca revolta la furia inabusita din voi.

      Bebelusul nu are ratiunea dezvoltata  dar are emotivitatea supradimensionata.  Cu timpul acestea doua ar fi bine sa se armonizeze. Bebelusul simte TOT.

      Simte cand tatal ii impune mamei sa faca sex cu el, desi ea nu vrea, simte frustrarea si neputinta ei, ca si bruscarea, constrangerea din partea tatalui. Ulterior –ca femeie – va asocia sexul cu ceva impus, povara, apasare, obligatie; ca baiat vei asocia cu agresiunea, obligativitatea, impunerea, forta de…mascul. Ti se cuvine, nu conteaza parerea partenerei.

     Reprosurile primite de catre   mama de  la  tata, de genul: “Tu ai vrut copil, acum,  creste-l/ descurca-te cu el”, mai tarziu se vor transpune in “Nu merit sa fiu iubit”.

       Bebelusul nu cunoaste nimic din lumea de aici. El are la dispozitie 3 ani   de viata pentru a invata, a se adapta, a intelege cate ceva din cum functioneaza aceasta noua casa a lui. Lumea de aici. 

       El are nevoie de TOTALA incredere in cei de langa el. Stie ca NU STIE nimic. Imaginati-va pe voi legat la ochi si  lasat in  mijlocul unui desert pe care trebuie sa-l traversati. Sunteti legat pentru ca nu sunteti obisnuit cu  luminozitatea soarelui –ati stat ani de zile in spital in intuneric- si aveti nevoie de acomodare. Dar aveti nevoie de cineva care sa va duca de mana. Sa va ghideze pana in partea cealalta.

      Sau, poate,atunci cand  ati aparut pe lume, mai aveati o sora sau doua. Iar tatal si-a exprimat nemultumirea  acuzand-o pe mama: ” Tot fata.  N-ai fost in stare sa FACI un baiat.” Ulterior, feminitatea ta va fi inabusita, vei considera ca este ceva in neregula cu tine ca femeie. Vei incerca sa ascunzi femeia si feminitatea din tine prin haine care nu te reprezinta, prin lipsa de grija fata de tine, prin a nu iesi in vreun fel in evidenta, prin a manca fara oprire.

      Ori, desi mama a avut lapte, a ales sa nu te alapteze –fie pentru ca sanul sa nu se deformeze (de fapt, devine san  Femeie, trecand de la san  de fata), fie ca sa nu se lege  emotional de tine (ulterior te-a dat spre adoptie  sau asa….te pregateste de viata?!?). Mai tarziu, acest loc doi al tau in fata mamei, il vei exprima prin frica de a lega / a avea o relatie stabila, pentru a nu te atasa  de o  persoana si a suferi.  Vei alege calculul/ programarea propriei vieti in locul iubirii sincere.  Nu vei avea incredere in nimeni,  desi  te vei manifesta ca un om in care se poate avea incredere, tocmai pentru a umple golul din suflet.

     Cele 9 (!) luni -se incheie un ciclu, incepe altul-, cat esti numit fat, pana vii in lume si devii bebelus, te leaga in mod ESENTIAL de mama. De aceea, chiar pana sa deschizi ochii si sa vezi fizic, o cauti pe ea, o ceri pe ea, te simti IN SIGURANTA cu ea, in prezenta ei. De aceea te linistesti cand te tine la piept chiar daca plangi de durere, pentru ca stii ca TRECE. Fluidul de iubire dat de inima ei, pe tine te hraneste.  Prezenta ei, caldura corpului ei, bataile inimii ei, le recunosti si sunt elementele care te fac sa ai incredere ca totul va fi bine. Sterge puntea dintre tine si lumea din care vei face parte.

Aceasta perioada din viata - daca nu sunt recunoscute  si vindecate-  va  cara  dupa  ea toate aceste aspecte –si inca multe, multe altele – in viitoarele perioade de dezvoltare ale tale.

      Ce se poate face acum, cand ai aflat de ele, de puterea data de emotiile simtite si traite de tine in calitate de bebelus?

      Transmiti imaginii bebelusului urmatoarele: Te recunosc pe tine, -iti spui numele- de cand erai bebelus. Imi pare rau pentru suferinta pe care ai resimtit-o. Te iubesc si te imbratisez. Iti multumesc pentru taria de care ai dat dovada de a rezista pana in acest moment cu aceste trairi. Te iubesc si esti in siguranta.” Spuneti incercand sa simtiti aceste cuvinte. Taria lor sterge puterea emotiei.

      Veti vedea ca pe masura ce afirmati, imaginea si sentimentele recunoscute in voi, se vor estompa. Vor dispare. Poate veti casca sau veti plange; ori va veti sufoca. Va trece. Emotia in calitate de energie personalizata, va dizolva perceptia personala si va ramane energia pura. Si va veti simti mai puternici, mai asezati, mai calmi.

Spor si reusita sa aveti!

  Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7