O perspectiva a relatiei mele cu Dumnezeu

     Astazi am vorbit cu un barbat care a ajuns la concluzia ca are nevoie de ajutor. Ca a facut si a gresit destul de mult fata de cei apropiati lui, incat nu se poate decsurca singur sa iasa din impas.

       De-a lungul activitatii mele am mai lucrat cu persoane dependente (nota personala: TOTI suntem la un anumit nivel, dependenti de ceva. Devine patologic in momentul in care aceasta dependenta ne face noua sau celor de langa noi, un rau.). Dar nu am intalnit  pe niciuna pana acum care sa spuna ca a cautat ajutor de vindecare prin a merge la biserica. Nu spun prin a se apropia de Dumnezeu. Mersul la biserica nu te aduce mai aproape de El,ci iti arata mai pregnant aproape ostentativ, ca El exista. Dar ai uitat tu.

      Acest barbat mi-a spus ca un drum de 3-4 minute pana la biserica, l-a parcurs in 45 de minute. Nu gasea motivarea interioara. Oricum, era primul drum  facut la biserica din propria initiativa- exceptand propria nunta, botezul copiilor sau evenimente similare. Dar era prima data cand mergea sa vorbeasca cu El.

       Mi-a spus ca a mers in fata unei icoane si acolo, I-a promis lui Dumnezeu ca nu o sa mai faca ce a facut. Ca va renunta la jocuri. Era multumit si imi povestea ca pe o realizare personala, desi, recunostea ca exista tentatii dar isi aminteste ca a promis.

      Privita din perspectiva lui, asa si era. Ani de zile-din copilarie pana la peste 40 de ani- nu a mers sa ...vorbeasca cu Dumnezeu, nu s-a spovedit, nu a incercat o apropiere de El, nu a fost ceea ce se numeste un crestin practicant.

       I-am vorbit despre diferenta dintre a iubi si a-ti fi frica. Am mai scris despre asta. Reiau succint: de cine iti este frica, nu-l poti iubi. Iar cand iubesti pe cineva, nu te temi de el. Il poti respecta, te rusinezi daca il dezamagesti, dar nu te temi. Nu vrei sa-l faci sa sufere, dar nu te temi ca el ar putea sa te puna in suferinta si de asta ti-e fi frica de el. Nu faci ceva rau pentru el pentruca-l iubesti si nu pentru ca te temi de el.

       Dupa ce i-am vorbit despre aceasta diferenta, l-am rugat sa-mi spuna CUM SE SIMTE MINTEA lui atunci cand aude urmatoarele afirmatii:

1.Iti PROMIT Doamne ca nu mai joc. Iti PROMIT ca ma las de jocuri.

2. Doamne, eu nu pot. Vreau, dar nu pot. Te rog ajuta-ma cu puterea Ta. Iti dau vointa mea, da-mi te rog PUTEREA Ta.

  

       Exista vreo diferenta? Cum va simtiti cand cititi cele doua puncte? Nu este mai destinsa mintea si corpul cand cerem, dand ceva? Dam expresia de vointa si cerem putere. 

       In primul caz, nu simtiti o constrangere? Simtiti ca este ceva fortat? Si mai ales, sunteti contienti ca NU VA PUTETI tine de promisiune? De cate ori nu v-ati promis sau ati promis cuiva:  de luni-sau peste o saptamana/luna- ma las de fumat. Sau: Gata, de luni intru la dieta. Si peste cateva zile sunteti....tentate sa va abateti de la promisiune pentru o prajitura.

      Pentru ca este in firea umana sa incerce pe ORICE cale sa scape de o constrangere. Oricare ar fi ea. Si asta pentru ca am fost CREATI si LASATI pe pamant ca oamnei liberi. Fara constrangeri. Lanturile singuri ni le punem.

     Incheierea intalnirii mele cu barbatul respectiv: dorinta profunda si imediata de a merge la biserica pentru...a anula promisiunea facuta si a face cererea prin solicitare de ajutor.

       Dupa mine, mersul ala biserica ar trebui sa aiba drept motiv, iubirea pentru Divinitate. Sub toate aspectele Ei. Si nu sa mergem pentru a-mi spala pacatele. Pentru a capata indulgenta divina. De frica de a fi condamnat si judecat de Dumnezeu. Sa mergem din recunostinta. Atunci nu am mai vedea capete plecate de frica. Am vedea ochi arzand de multumire si bucurie.

      Este extrem de important ce ii spunem mintii noastre.Serverul principal primeste orice program. Chiar virusat. Pentru ca ne recunoaste de creatori ai lui.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Ce se intampla in perioada 1 an-3 ani

       Asa cum am spus, pare ca nu are nici o importanta ce facem sau cum ne manifestam in prezenta unui bebelus care are varsta de pana intr-un an.

       La fel, am vazut cat de mult ne inselam. Poate ca nu multi vor citi aceste randuri; poate si mai multi nu le vor crede. Dar cu siguranta, LE VOR TRAI. Cat timp te invarti intr-un cerc, stai intr-un tipar de gandire, nu ai alta sansa decat sa ajungi la aceleasi rezultate- plus/minus ceva diferit.

       Aceasta perioada mai este cunoscuta sub numele de “copilaria mica”.

       Cat este de importanta pentru dezvoltarea si cresterea emotionala a viitorului adult, vedem cand spunem doar atat: este perioada in care copilul IA DECIZII SINGUR. La nivelul lui, decide sa intreprinda ceva. Sa apuce un cutit, sa ia o furculita pe care vrea s-io bage in gura, sat raga de firulce atarna pe jos si despre acre nu stie ca este de la masina de calcat ce sta  asezata pe masa; sa apuce ceasca cu cafea a mamei pentru ca a vazut  atitudinea- a simtit- placerea ei cand a dus ceasca la gura, etc. TOATE acestea, reprezinta INITIATIVE pentru copilul de 1-3  ani.

      El nu stie ca greseste. El doar FACE ceva, fara temerea de a gresi. Pentru ca nu cunoate teama. Asa se manifesta sentimentul de autonomie pentru el. De incredere in sine.

       Parintele de obicei adopta una din doua atitudini: fie il ironizeaza “ Esti baiat mare, nu ti-e rusine sa mai faci in pat?”-la 2-3 ani accidental se mai intampla. Nemaivorbind de situatia in care este rezultatul agresivitatii verbale a tatalui sau poate chiar si o palma scapata peste fund copilului.

      In acest caz, mai tarziu, copilul de va rusina de propriile actiuni si, cel mai important,va pierde increderea in  propriile decizii. De la a alege primul ruj/fard pana la a cere prietenia cuiva de care, pentru prima data, s-a indragostit.

      Sau, varianta mai des intalnita, in care parintele supraprotector sau doar alarmist, tipa la copil sa plece de…langa masina, de langa fir, sa nu puna mana pe ceasca, etc. sau il ia de langa potentialul pericol, nelasandu-l nici sa faca cunostinta cu el. Il apara, zic parintii. Fara a explica in CE CONSTA pericolul.

      Mai tarziu, va intampina dificultati in a lua singur decizii, va  avea nevoie in permanenta de acceptul sau aprobarea cuiva, nu va avea incredere ca ceea ce a ales este bine pentru el. Printele va spune ca "el nu stie". Adevarat. Dar Viata nu este prin ea insasi, o EXPERIENTA? Nu prin incercari invatam? Nimeni nu spune sa te arunci cu capul in jos de pe o stanca inalta de 50 de metri doar pentru a experimenta. Dar poti atunci, in acea situatie in care copilul are curiozitatea de a se uita in jos, fara sa tipi, fara sa-l smuncesti de mana, sa-i cuprinzi PROTECTOR umerii-se va simti in siguranta, va sti ca esti cu el- si calm/bland ii spui ca este periculos pentru el sa stea atat de aproape. Ca este frumos ce se vede, dar este bine sa stea cu tine de mana. Va sti ai tarziu, ca poate SA SE SPRIJINE PE CINEVA in viata lui atunci cand este la necaz.

    Va rog, cititi cu atentie, de 2-3 ori ultimul paragraf si incercati sa-l translatati in viata voastra. Veti vedea ce importanta are. Cat sunteti de deschisi acum, la maturitate, sa cereti ajutorul deschis, fara ganduri ca veti fi judecati ca fiind slabi si fara ganduri de a VA SIMTI slabi daca cereti sprijin. Cat sunteti dispusi sa cereti ajutor fara teama ca va trebui sa oferiti ceva in schimb? Cat de curata si sincera este intentia voastra cand oferiti ajutorul? Sau o faceti de frica?  De frica de a iesi dintr-un impas. Si nu pentru ca STITI ca suntem in aceasta Viata pentru a fi alaturi unul de altul, pentru a ne sprijini unul pe altul si nu pentru ca suntem intr-o competitie.

      Daca inca, mai ganditi asa, poate este timpul sa incepeti cel putin in raport cu copiii vostri sa schimbati in mod esential ceva.

 Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Varsta de la 0 la un an. Are importanta?

Etapa eriksoniana intitulata: incredere  versus neincredere. Intre 0-1 an

       Ce se intampla atunci? Am fi tentati sa spunem ca : nimic. Copilul este PREA MIC pentru a intelege ceva. Sa vedem.

      Inchideti ochii, respirati usor, linistit, fara sa asteptati un rezultat anume. Doar respirati usor. Apoi incercati sa cititi de 2-3 ori urmatoarele.

       Ganditi-va la voi a bebelus.  Intrebati-va: ce simt in raport cu el? Fiecare  dintre voi  va  simti  poate: nemultumirea mamei  ca nu este ajutata de tata;  frica  de a nu ramane  din nou  insarcinata si teama ca nu se descurca cu inca un copil (mai tarziu relatia  voastra sexuala  va fi trunchiata intrucat in voi este amprenta amintirii ca sexualitatea aduce suferinta);  nemultumirea ca voi sunteti   copilul “greseala”. Ca nu ati fost….programat.

       Nemultumirea ca numai  ea  este  cea   care  spala scutecele, furia ca tatal doarme toata noaptea si doar ea sta cu voi care plangeti; i-ati simtit supararea ca plangeti atat de mult si des, incat renunta sa va mai bage in seama, va lasa sa plangeti: “face…..plamani!”, iar mai tarziu, ca adult, va reprimati durerea ca sa nu suparati pe cel de langa voi, pentru a nu va parasi. Veti accepta orice tip de relatie  doar pentru a nu fi abandonat. Ca  femeie  adult, puteti respinge ideea de a fi mama, pentru ca asociati  inconstient ideea  cu  o munca in plus, o povara, o schimbare  de  plan de viata.

      Puteti simti durerea bebelusului de a nu se simti iubit, dorit, cand emotiile parintilor transmit asta. Ulterior,  puteti  deveni un adult  cu inima inchisa, pentru ca atat de mic fiind,  nu ati avut puterea de a lasa usa deschisa sa primiti iubire. Prin zambet, dragalasenie, gangurit, voi ati oferit iubire celor din jur. Ei nu au inteles si v-au blocat….inima. Chiar  daca sunteti un tanar cu un intelect bun.

     Ati plans cand  ati vrut sa fiti luat in brate pentru ca va durea burta, va iesea un dinte sau v-a speriat prezenta unei persoane noi,  sau va era sete ori foame,  ori scutecul  era plin, iar mama era satula de discutiile din casa, de lipsa banilor,  nu mai avea rabdare  cu voi, va repezea, ridica tonul sau va brusca in patut.

 Mai tarziu, toate astea le veti transpune in rol de victima, de supus, ori reversul, ca revolta la furia inabusita din voi.

      Bebelusul nu are ratiunea dezvoltata  dar are emotivitatea supradimensionata.  Cu timpul acestea doua ar fi bine sa se armonizeze. Bebelusul simte TOT.

      Simte cand tatal ii impune mamei sa faca sex cu el, desi ea nu vrea, simte frustrarea si neputinta ei, ca si bruscarea, constrangerea din partea tatalui. Ulterior –ca femeie – va asocia sexul cu ceva impus, povara, apasare, obligatie; ca baiat vei asocia cu agresiunea, obligativitatea, impunerea, forta de…mascul. Ti se cuvine, nu conteaza parerea partenerei.

     Reprosurile primite de catre   mama de  la  tata, de genul: “Tu ai vrut copil, acum,  creste-l/ descurca-te cu el”, mai tarziu se vor transpune in “Nu merit sa fiu iubit”.

       Bebelusul nu cunoaste nimic din lumea de aici. El are la dispozitie 3 ani   de viata pentru a invata, a se adapta, a intelege cate ceva din cum functioneaza aceasta noua casa a lui. Lumea de aici. 

       El are nevoie de TOTALA incredere in cei de langa el. Stie ca NU STIE nimic. Imaginati-va pe voi legat la ochi si  lasat in  mijlocul unui desert pe care trebuie sa-l traversati. Sunteti legat pentru ca nu sunteti obisnuit cu  luminozitatea soarelui –ati stat ani de zile in spital in intuneric- si aveti nevoie de acomodare. Dar aveti nevoie de cineva care sa va duca de mana. Sa va ghideze pana in partea cealalta.

      Sau, poate,atunci cand  ati aparut pe lume, mai aveati o sora sau doua. Iar tatal si-a exprimat nemultumirea  acuzand-o pe mama: ” Tot fata.  N-ai fost in stare sa FACI un baiat.” Ulterior, feminitatea ta va fi inabusita, vei considera ca este ceva in neregula cu tine ca femeie. Vei incerca sa ascunzi femeia si feminitatea din tine prin haine care nu te reprezinta, prin lipsa de grija fata de tine, prin a nu iesi in vreun fel in evidenta, prin a manca fara oprire.

      Ori, desi mama a avut lapte, a ales sa nu te alapteze –fie pentru ca sanul sa nu se deformeze (de fapt, devine san  Femeie, trecand de la san  de fata), fie ca sa nu se lege  emotional de tine (ulterior te-a dat spre adoptie  sau asa….te pregateste de viata?!?). Mai tarziu, acest loc doi al tau in fata mamei, il vei exprima prin frica de a lega / a avea o relatie stabila, pentru a nu te atasa  de o  persoana si a suferi.  Vei alege calculul/ programarea propriei vieti in locul iubirii sincere.  Nu vei avea incredere in nimeni,  desi  te vei manifesta ca un om in care se poate avea incredere, tocmai pentru a umple golul din suflet.

     Cele 9 (!) luni -se incheie un ciclu, incepe altul-, cat esti numit fat, pana vii in lume si devii bebelus, te leaga in mod ESENTIAL de mama. De aceea, chiar pana sa deschizi ochii si sa vezi fizic, o cauti pe ea, o ceri pe ea, te simti IN SIGURANTA cu ea, in prezenta ei. De aceea te linistesti cand te tine la piept chiar daca plangi de durere, pentru ca stii ca TRECE. Fluidul de iubire dat de inima ei, pe tine te hraneste.  Prezenta ei, caldura corpului ei, bataile inimii ei, le recunosti si sunt elementele care te fac sa ai incredere ca totul va fi bine. Sterge puntea dintre tine si lumea din care vei face parte.

Aceasta perioada din viata - daca nu sunt recunoscute  si vindecate-  va  cara  dupa  ea toate aceste aspecte –si inca multe, multe altele – in viitoarele perioade de dezvoltare ale tale.

      Ce se poate face acum, cand ai aflat de ele, de puterea data de emotiile simtite si traite de tine in calitate de bebelus?

      Transmiti imaginii bebelusului urmatoarele: Te recunosc pe tine, -iti spui numele- de cand erai bebelus. Imi pare rau pentru suferinta pe care ai resimtit-o. Te iubesc si te imbratisez. Iti multumesc pentru taria de care ai dat dovada de a rezista pana in acest moment cu aceste trairi. Te iubesc si esti in siguranta.” Spuneti incercand sa simtiti aceste cuvinte. Taria lor sterge puterea emotiei.

      Veti vedea ca pe masura ce afirmati, imaginea si sentimentele recunoscute in voi, se vor estompa. Vor dispare. Poate veti casca sau veti plange; ori va veti sufoca. Va trece. Emotia in calitate de energie personalizata, va dizolva perceptia personala si va ramane energia pura. Si va veti simti mai puternici, mai asezati, mai calmi.

Spor si reusita sa aveti!

  Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Instrumentul Divinitatii

       Tot mai des auzim in viata noastra expresia: " Eu nu fac nimic.  Eu sunt doar instrumentul lui Dumnezeu."

         E nemaipomenit sa  verbalizezi asta mai ales cand o si simti si o exprimi prin actiunile tale.

       In ce ma priveste, o rugaciune pe care am spus-o de-a lungul anilor cand ieseam pe usa - ori de cate ori simteam asta- este :" Te rog Doamne, foloseste-ma ca instrumentul Tau pur si luminos de realizare a Imparatiei Tale pe Pamant. Foloseste-ma asemeni baghetei magice din poveste, care tot ce atinge, transforma in lumina, frumusete si iubire."

        Nu analizez: e bine, nu e bine, e completa, are sens ori substanta, nu fac nici o analiza. Doar am exprimat-o, constienta fiind de ceea ce spun (doar am...conceput-o) si simtind-o cu tot sufletul.

       Tot ce pot spune este ca nici o rugaciune exprimata catre suflet, cu dorinta de a fi de folos tie si altora, nu ramane  nematerializata.

   Atunci, intr-o fireasca logica a lucrurilor- e necesar sa-i dam mintii hrana cea de toate zilele (argumente) - ca sa putem convietui cu ea in armonie, inseamna ca TOTI suntem instrumente ale Divinitatii, unul pentru celalalt.

      Mai mult decat atat, luam exemplu din viata cotidiana, orice instrument de care ne folosim la un moment  dat, il ingrijim, protejam, Dupa ce tai ceapa, spal cutitul ca apoi sa tai carne sau mar. Dupa ce folosesc lopata sa fac gropi de rasaduri, o curat de pamant si o pun in magazie - nu o las in ploaie- sa o mai pot folosi.

      Atunci, noi oamenii DE CE NU NE PURTAM DE GRIJA UNII CELORLALTI? Cat timp eu sunt un instrument pentru tine, tu pentru altul, acesta pentru altcineva, apoi, poate si eu sunt instrument in viata celui din urma, pentru ce nu ne respectam? Pentru ce nu recunosc influenta fiecaruia in Planul Vietii? Chiar daca mintea nu este de acord, pot sa recunosc la nivel de suflet ca asa este. Iar aceasta recunoastere imi va da mie putere.

       

      Este suficient macar O DATA sa recunosc, pentru ca sufletul sa capate o supapa de aerisire. O supapa catre exterior pe unde sa respire. La propriu. Il sufocam in reziduuri emotionale, aruncam peste el si imagini mentale, ii ignoram importnata si cel mai important, ii ignoram existenta.

Fara sa ne gndim ca in acest mod, ne ignoram pe sine si ne anulam propria existenta. Cat credeti ca mai accepta Viata/

Au mai disparut civilizatii. La nivel de evolutie, credeti ca Cel ce a Creat, poate lasa la mana noastra fraiele? Lasa coordonat. Controlat.

      Amintindu-ne ca Divinitatea lucreaza prin noi, cu noi, ne va fi mai usor sa intelegem Procesul de desfasurare a Vietii.

  Va doresc sa va amintiti cat mai des, ce ajutor si de unde il primiti, atunci cand spuneti :"M-a ajutat Dumnezeu.". Corect. Dar prin cine? 

    Si nu uiati: Purtati de grija celor pe care ii considerati instrumente reale ale lui Dumnezeu in viata voastra.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Cei 4 Ingeri exista

         Crestini sau nu, suntem in zilele Pascale. Cum face fiecare Trecerea/Transformarea  (Paste in ebraica) in propriul suflet SI CU propriul suflet, e un subiect personal.

           Ce este GENERAL valabil insa, este ceea ce se intampla in jurul nostru si cu noi implicit. 

       Suntem in aprilie, mugurii pomilor au dat, insamantarile de primavara s-au realizat, si...vine iarna. Sau toamna. Ploua. Raurile se....umfla. Vantul bate cu viteze de peste 50 km/h. Natura ne arata ca ne domina. Chiar incercam sa ne masuram fortele cu ea?

       Ati avut senzatia in ultimele 3 -4 luni, ca va incearca o frica/ temere acuta de nesiguranta, de a nu-ti gasi linistea interioara, DESI, teoretic, nu ai avea motiv: ai o slujba rezonabila -poate chiar buna- sanatos/sanatoasa esti, in familie nu sunt probleme majore. Si totusi, te incearca aceste sentimente / trairi, si-ti spui ca esti o persoana echilibrata, ca tu nu poti face depresii, ca totul e datorita muncii.

       Nu. Este mai mult de atat. Umanitatea ca intreg, trece prin perioada de Transformare, de la o era la alta. Frecventa Pamantului s-a modificat. Pe noi ne-a obligat sa ne adaptam. Dar, odata cu asta, ies la suparafata din profunzimea subcontientului personal si cel colectiv, amintirea ancenstrala a existentei noastre intr-o alta viata, in care s-a pus acut problema supravituirii noastre ca specie.

      Frica de a dispare ca specie, exista in noi si-si are originile fie din perioada atlantilor, fie a lemurienilor. Acum, aceasta frica este NECESAR sa iasa la suprafata pentru a fi vindecata, si noi, a putea merge mai departe.

       Un prim pas in aceasta conjunctura, este sa ne reamintim sa ne impacam fiecare dintre noi cu cei 4  Ingeri ce n-au fost lasati de catre Divinitate pentru sprijin si ajutor in viata asta.

   Pentru a nu incarca postarea, va dau numele celor 4 postari in care gasiti rugaciunile catre Ingeri.

  Cititi-le pana cand SIMTITI ceea ce cititi si va simtiti bine, relaxati, facand-o.

        Rugaciune catre Ingerul Pamantului

        Despre Ingerul Aerului si..gripele

        Rugaciune pentru Ingerul Apei si Luna Noua 

        Rugaciune pentru Ingerul  focului

Acestea sunt titlurile postarilor.


      Reamintesc faptul, ca de la Paste la Rusalii, avem sprijinul suplimentar al Cerului, intrucat sunt Portile energetice deschise. Gandul nostru ajunge mult mai usor si rapid acolo unde ne dorim.

ATENTIE! ORICE gand ajunge acolo unde il trimitem. Inclusiv cele mai putin.....ortodoxe.


   Alegeti orice moment doriti pentru a rezona cu aceste invocari. Este momentul fiecaruia.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

       
       
     

Rugaciunea mintii

      Mai pregatiti-sufleteste- sau nu, ca de bucate nu ne gacem griji!- ne apropiem cu pasi...foarte repezi de zilele Pastelui. A Serii de Inviere. A ..Trecerii noastre de la Uman la Divin. Sau cel putin, simbolic o facem.

       Dar asta este dorinta- poate inca inconstienta la multi dintre noi- cea de a ne TRANSFORMA. Nu schimba. Ci transforma. Cu noi mirenii, mai e de lucru. Au reusit-o cei precum preotii cu har, maicile truditoare, etc. Ne va veni si noua randul. Cu rabdare.

    Chiar si asa, sau tocmai de asta, nu putem ignora importanta unei minti linistite. Organizate. Echilibrate. Si poate multi ne dorim dar nu avem  ?!? timpul necesar sa meditam mai mult, mai des; sa citim carti de vibratie inalta- pentru a ne creste propria vibratie-intr-un cuvant, am vrea mai multa implicare in propria crestre spirituala, dar nu ne prea iese.

    Va ofer un instrument extrem de simplu, la indemana oricui, fara necesitatea unei pregatiri speciale, fara necesitatea unei memorii deosebite. 

       Cand stati in trafic, la rand la supermarket, la benzinarie, chiar cand vorbiti cu cineva care va oboseste, va agita dar nu il puteti intrerupe, spuneti urmatoarea rugaciune, pe care personal am numit-o Rugaciunea mintii. 

      Pentru ca INTR-ADEVAR odihneste, calmeaza mintea, gandurile. Mi-am permis sa o numesc astfel, pentru ca este ceea ce am conceput, tot cautand solutii.

" Tata Ceresc, Tata Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine Copilul Tau!"

        Nu este o greseala faptul ca am scris Copilul cu C. M-am referit la ceea ce suntem cu Adevarat. Copii Divini. Nu copilul uman. Forma umana. In acest fel, intelegand sensul rugaciunii, simpla litera C la inceputul cuvantului, ii schimba frecventa, ridicandu-l de la nivelul teluric, la cel astral-divin.

      Inainte de a  o invata pe de rost, fixati-va bine in minte aceasta explicatie. Ca se adreseaza Tatalui Ceresc, Copilul Divin din voi. Iar acesta, va ridica vibratia mintii si implicit a corpului fizic.

       Experimentati. Am primit opinii deja. Nu le redau eu. 

       O pot face beneficiarele insasi.

      Este un Aspect al Darului meu catre voi, cititorii blogului, inainte de Saptamana Mare.

PS Multumesc prietenului care mi-a facut cunostinta cu muzica pasarilor.

Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7

Rugaciune pentru Ingerul Focului

     Nici o noutate in faptul ca alaturi de noi- fizic poate nu ii vedem (cu ochii fizici, sigur, nu) dar in astral, mai ales cei cu clarvedere pot ..depune marturie, exista entitati de lumina ce au rol de a ne ghida, indruma, lumina, sustine, inspira.

      Ca stim sau nu, conteaza mai putin. Ei isi indeplinesc misiunea. In schimb, conteaza ca NU LE CEREM ajutorul. De ce conteaza? Pentru ca ei au o misiune - o....fisa a postului. Noi nestiind de acest lucru- sau ignorandu-l- nu le ascultam....sfaturile, ghidajele, ideile, si ei nu pot sa-si duca la bun sfarsit menirea.

        Este ca si cum, dintr-o comunicare deficitara, intr-o firma nu se indeplinesc la timp si la potentialul optim, sarcinile de lucru. Apar penalizari, intarzieri, suprapuneri, etc. De ce credeti ca Sus este altfel decat Jos? Mai ales ca din antichitate, filozoful a spus : "Ceea ce este Sus, este identic cu ceea ce este Jos".

      De unde credeti ca am luat noi, omenirea, modelul de organizare pe domenii/activitati/pregatire?

Credeti ca exista vreun gand, fara sa existe intai in ...astral? 

      Dupa ce am dat rugaciunea catre Ingerul Apei si cea pentru Ingerul Pamantului si s-a resimtit la nivel fizic de catre fiecare dintre cei ce au facut-o, privind in jur, este necesara invocarea prin cerere de iertare, a Ingerului Focului.

       Eu......(va spuneti numele de botez) invoc prezenta si puterea Ingerului Focului alaturi de mine si  de toate aspectele mele din aceasta viata si din toate vietile, toate dimensiunile si toate timpurile. 

      Eu......te rog pe tine Inger al Focului, primeste rugaciunea mea si  curata, arde,  inconstienta, nepasarea, delasarea, ignoranta,  lenea, slabiciunea,  indiferenta mea in a Te ignora si a-Ti ignora puterea si ajutorul.

       Stiu ca Tu creezi si distrugi. Stiu ca Tu purifici si renasti. Stiu ca Tu esti Sursa a tot si a toate. 

      Stiu ca Tu mi-ai lasat si dat drept sustinere si ajutor, Dragostea Divina. Stiu ca Tu sustii si hranesti cu insasi respiratia Ta, tot ce exista in acest Univers.

   

    Stiu ca nu Ti-am multumit niciodata in aceasta viata. Stiu ca nu Te-am respectat si nu ti-am oferit respect. Stiu ca nu am tinut, in nici un fel, cont de Tine.

    Stiu ca esti suparat si esti indreptatit sa fii. Stiu ca mi-ai trimis semne si le-am ignorat. Sau le-am minimalizat importanta.

     Stiu ca in inconstienta si mandria mea, am considerat ca eu sunt cel/cea care controlez Natura si pot face ce vreau fara urmari ale actiunilor mele.

    Iar acum, sufar. Sufar de caldura Ta arzatoare ce ma sufoca dar tot nu m-am gandit sa-ti cer ajutorul. Sufar de arsita Ta ce arde pamantul si granele, ce usuca izvoarele si raurile, dar tot nu ti-am cerut ajutorul.

     Sufar ca mor animalele de foame sau le omor ca nu am cu ce le hrani, dar tot nu ti-am cerut ajutorul.

    Sufar pentru ca elfii, zanele si toate entitatile ce sustin plantele si copacii, nu-si pot indeplini misiunea pentru ca moare pamantul si tot ce este pe el, dar tot nu ti-am cerut ajutorul.

      Sufar ca se imbolnavesc tot mai usor copiii de aparitia bacteriilor noi datorate arsitei date de Tine, dar tot nu ti-am cerut ajutorul.

      Sufar si chiar daca sufar, fug si caut solutii in afara sufletului si constiintei mele, pentru ca am uitat de ele.

        Sufar si sufar pentru ca sufar. Dar tot nu ti-am cerut ajutorul.

     Sufar si fug de suferinta data de moartea instantanee si dura a celor apropiati mie, dar tot nu ti-am cerut ajutorul. Privesc in jur si ma gandesc ca rezolv eu. Sufar si fug de suferinta dar ea ma insoteste oriunde ma duc. 

     Imi arati supararea Ta prin mortile din jurul meu datorate scanteielor, focului, exploziilor. Adica, Tie. Si tot nu ti-am cerut ajutorul.

      Dar acum, te rog Inger al Focului, ajuta-ma sa te inteleg. Ajuta-ma sa-mi amintesc de Tine si de puterea Ta. 

 Nu tine cont de prostia sau ignoranta mea. Nu te uita la nestiinta mea. 

    Curata-ma de toata nestiinta si uitarea mea. Fa-ma sa renasc din mine si prin Tine.  Purifica-ma prin trezirea propriei constiinte. Ajuta-ma si permite-mi sa ma trezesc si sa ma nasc din nou.

       Aminteste-mi de mine si de Darul Tau dat mie.

       Iti multumesc, Inger al Focului."

     Chiar daca nu puteti face aceasta rugaciune in aceasta seara de vineri, 31.03.2017 la ora 21.00, ora Romaniei, puteti sa o faceti atunci cand ajunge la voi informatia. Asta pentru ca este conceputa de a realiza un contact mental direct intre cel ce-si indrepata gandul catre aceasta Entitate Superioara de Lumina si el. La fel, puteti atunci cand va spuneti numele, puteti numi si pe alte persoane dragi voua, DAR, tineti cont de urmatorul aspect: Ori de cate ori, numiti in gand sau treceti pe un acatist mai multe persoane, VA LEGATI energetic de acele persoane. Implicit de destinele lor. Asa ca, este bine sa va ganditi daca va treceti pe aceeasi lista cu persoane mai putin cunoscute sau doar faceti o lista separata numai cu ele.

    Sa ne fie de folos aceasta rugaciune,  si pana pe 31 mai 2017, sa resimtim cat mai putin efectele supararii pe noi, oamenii, a acestui puternic Inger. 

 Puteti face rugaciunea in timp ce ascultati muzica de mai jos. Va amplifica efectul ei. Faceti-o cu simt de raspundere. Nu...bifati!

  Astept sa ne Re-Vedem In Sfera Iubirii.

sapphires7