Detaliez putin cele scrise despre ziua de vineri, 1 august a.c.
In primul rand, biserica " Buna Vestire" se afla in apropierea Spitalului "Buna Vestire" (fosta maternitate din Ploiesti) langa "Pomul Verde". Sunt repere cunoscute de orice ploiestean.
Slujba va incepe la ora 17.00 si va fi sustinuta de 2 preoti. Unul este cel al carui har inca ne mai hraneste.
Pentru a simti efectele slujbei de Sfantu Maslu, in afara de a fi prezenti fizic si emotional, este in avantajul nostru sa avem cu noi putin ulei, putina faina alba si o paine. Cu toate astea vom pleca acasa dupa slujba si vom putea folosi vibratiile impregnate in ele, in toate cele de mancare facute.
Fiind 1 august ziua in care incepe Postul Sfintei Marii si avand o durata de doar 2 saptamani, vom beneficia exact de cele 2 vineri cu slujbe de Sfantu Maslu.
Nimeni nu va cere sa fiti prezenti pentru ca "trebuie." Nici acest lucru nu....trebuie sa-l faceti, dupa cum, NIMIC nu trebuie sa faceti. Doar ca, sunt lucruri care va avantajeaza daca le faceti sau va frustreaza de ceva bun daca nu le faceti.
Semnele ne vorbesc. Viata ne vorbeste printr-o multitudine de semne. Alegem daca le luam in seama ori le ignoram.
Am scris in urma cu cateva saptamani ca de multe ori, nu intelegem ceea ce se petrece in viata noastra si, doar mai tarziu, intelegem SENSUL adevarat al situatiei.
Pentru a va ajuta sa intelegeti ce inseamna a fi un bun observator al propriei vieti, pentru a vedea cat de subtil se manifesta Viata in viata noastra, va voi reda un episod concret trait, despre cat de putin intelegem la "prima vedere" ce ni se intampla. Cat de usor putem fi derutati de ideea ca noi decidem in cunostinta de cauza ( si o facem, dar motivul adevarat il intelegem de cele mai multe ori DUPA ce trece evenimentul).
Astfel: Prin luna mai ii spuneam prietenei mele din Germania ca anul asta nu voi merge la ea. Ca am treaba, am alte cheltuieli. In iunie nu prea mi-am deschis mail-ul din lipsa de timp. Si totusi, intr-o zi de sambata (!) am simtit ca trebuie s-o fac. Din multitudinea de mesaje primite mi-a atras atentia unul care reprezenta o oferta de zbor catre Dortmund (doar catre aceasta locatie) la un pret de sub 50 de euro. Si incepea oferta exact din ziua in care as fi fost libera. L-am luat. Ma gandeam ca este concediul e care mi-l ofera Viata dupa o perioada grea traita. Curand am aflat ca era mai mult de atat.
Am ajuns in Germania iar a doua zi, copilul de 3 ani al prietenei a facut febra mare, iar sotul ei a primit seara la ora 23.00, vestea ca tatal lui nu mai era in aceasta lume fizica. Primul moment a fost de confuzie de sentimente: a sta cu sotia si copilul cu febra intr-o tara straina (sotia trebuia sa mearga si la serviciu dimineata urmatoare ) sau a se duce in Romania la inmormantarea tatalui. Grea decizie.
Prietena mea a fost cea care a vazut solutia: mergi acasa pentru ca nu sunt singura. Si asa am inteles sensul venirii mele la ei. Sotul prietenei s-a intors cu o zi inainte de plecarea mea. Deci, toata perioada in care el a fost in tara, sotia si copilul lui au stat cu mine.
Vedeti cum sunt firele legate intre noi? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca inainte cu o luna, copilul se trezea noaptea la ora 23.00 si incepea sa planga speriat. Mama lui m-a sunat sa ma intrebe de ce se intampla asta. I-am spus ca sufletelul lui stie ca urmeaza sa se intample ceva dureros. M-a intrebat daca lui i se va intampla si i-am spus ca nu. Simte la nivel de suflet despre suferinta altui suflet, nu a lui. Si la acea ora a primit telefon tatal sau.
Vazand lucrurile din perspectiva colectiva, vom intelege responsabilitatea fiecarei actiuni a noastra pentru ca este legata de toti cei din jur. Poate ca sunt oameni de care nu ne place; dar nu doar de ei suntem legati. Si de cei dragi noua.
Privind astfel lucrurile poate ne vom gandi de doua ori cand vom lua o decizie pentru noi si cei de langa noi.
.
Acum vreau sa va anunt ca timp de 2 saptamani (cat dureaza Postul Adormirii Maicii Domnului), in cele doua vineri -pe 1 si 8 august - la Biserica "Buna Vestire" din Ploiesti, preotul pe care l-ati cunoscut va oficia Slujba de Sfantu Maslu, incepand cu ora 17.00.
Cei care ati fost la slujba de inceput de an si stiti cum s-a desfasurat, va anunt ca veti fi martorii unui eveniment deosebit. Asta pentru ca merg pe ideea de a valorifica la potentialul optim fiecare asemenea situatie/eveniment in aceste timpuri speciale. Sa folosim cat se poate de mult tot ce ne poate fi de folos in asemenea momente.
Astazi, duminica, 27 iulie 2014, am gasit o mica agenda in care in urma cu cateva saptamani notasem cateva motive pentru care ii pot multumi Vietii.
Si am gasit scrise, 47 de motive. Acum as extinde lista.
Erau inscrise in ordine cronologica-asa cum mi-am amintit de ele. Si am vazut ca am scris evenimente care mi-au creat cu adevarat bucurie, multumire. Spre exemplu am notat despre prima mea pereche de pantofi GUBAN cumparati din banii de bursa ca student. Pentru a intelege si cei mai tineri ce inseamna asta, am sa spun cat costa in 1984 o pereche de asemenea pantofi- marca cea mai scumpa si mai cautata la noi in tara, erau 375 de lei. Mai diferea putin pretul in functie de model-pantof infundat sau sanda/ori pantof decupat. Am dat 450 de lei (retineti ca un salariu de 1250 de lei era un salariu bun, iar 500 de lei era cartela de masa pe o luna la cantina).
Astazi, as spune ca mai am doua motive de a multumi: pentru ca am reusit sa vindec o frica-sau sentimentul de frica in structura lui initiala- si un sentiment de vinovatie.
Astazi, duminica, am reusit cu sentimentul de vinovatie. De 3 zile nu-mi gaseam locul. Ma trezeam cu un gol in stomac-semn clar la mine ca o emotie este aproape de "suprafata" si vrea la .....lumina. Vrea vindecata. Mi-am "educat" si rugat corpul, ca atunci cand o emotie imi poate face rau, sa n-o lase sa intre adanc in suflet si sa cronicizeze. Sa o pot identifica si vindeca. In aceste conditii, stiam ca ceva nu este in regula dar nu stiam ce? pentru ca nici nu aveam puterea necesara de a lua atitudine. Atat de puternic eram prinsa.
Si cautam indicii in afara. Cautam sa vad daca imi vine vreo idee prin mijloace exterioare. Si la un film "Mananca, roaga-te, iubeste" care a fost azi in reluare, am citit o replica data Juliei Roberts " Poti sa te ierti?" Si atunci am simtit cum ghemul din cosul pieptului parca s-a facut deodata mai mare. Si am inteles unde trebuie sa lucrez. Nu am facut un EFT (Tehnica de eliberare emotionala pentru ca dura prea mult iar eu simteam ca explodez). Asa incat am aplicat o metoda draga mie (si multi din cei ce-au lucrat cu mine au simtit eficienta ei) asa-numita "Oglida Magica".
Lucrand de-a lungul timpului am constatat ca in Oglinda Magica, vin "la intalnire" cu tine aspecte ale tale din aceasta viata sau chiar din vieti anterioare, sau sentimente ale tale din perioada maturitatii sau imagini/aspecte/sentimente ale tale din copilarie ( te vezi copil la 5-6 ani sau chiar mai mic). Stiu ca in ciua durerii de cap- ma durea-simteam ca ma doare "creierul" in spatele cutiei craniene la nivelul fruntii- am continuat pana am simtit ca s-a rezolvat. De aceea spun ca pentru a te vindeca iti trebuie SINCERITATE fata de tine si CURAJ sa faci ceva pentru a te vindeca.
Dar si pentru aceste momente ii sunt recunoscatoare Vietii si daca as trai toata viata numai pentru a multumi, tot nu ar ajunge. Acum inteleg pe cei ce practica Yoga Adoratiei.
Va doresc sincer ca fiecare dintre voi sa gasiti zilnic cate un motiv pentru care sa multumiti Vietii si veti trai direct Miracolul Existentei si Manifestarii Ei.
Un motiv pentru a multumi Vietii este si vocea, emotia pe care a oferit-o sufletului pe care noi l-am cunoscut ca fiind Enrico Masias si care ne-a marcat la nivel subtil dezvoltarea emotionala.
Ieri, prima zi din iulie a debutat pentru mine cu un mare Dar din partea Vietii. Ce inseamna asta? Am INTELES un aspect al vietii cotidiene. Si de n-ar fi fost un aspect general, intalnit la oricare dintre voi, nu as fi pomenit de el. Dar stiu ca toti, toti oamneii, am facut sau facem acelasi lucru. Sau mai corect, NU facem.
Cand am initiat acest blog nu am intentionat -si nu intentionez- sa postez particularitati ale vietii mele, ci, sa transmit din bagajul asimilat/primit/relevat/ descoperit si care poate fi de folos -cel putin ca orientare- cat mai multor oameni. Pentru a duce mai usor.........
Darul Vietii de ieri, mi-a venit prin intermediul unei prietene. Cunoscand-o, stiu ca nu se va supara ca pomenesc de ea, avand in vedere ca a fost vectorul de intelegere.
De aproape 2 luni, 1-2 pe sapatamana, merge la cursuri de Tai -Chi. Firesc, au aparut dureri musculare la un moment dat si care o ingrijorau. Eu, i-am spus ca...ma bucur. Ma bucur sincer ca are aceste simptome pentru ca asta arata cum reactioneaza corpul si in final ii va fi bine. Doar de asta merge. Obiectiv, avea motive de ingrijorare.
Si i-am sugerat sa-i spuna antrenorului de problemele ei pentru a putea sa ia o decizie. Suferind-fizic- am vazut ca nu era foarte incantata de atitudinea mea. Dar tot am sustinut ca ma bucur pentru ea.
Dupa 2 zile a fost la antrenament, a putut vorbi si cu antrenorul care i-a facut un alt program de exercitii, i-a fost bine, s-a simtit "excelent". Cand mi-a spus la telefon ca este bine si se auzea din voce cat de deschisa, curata si destinsa era, am realizat ca simtisem bine ceea ce simtisem cu 2 zile inainte.
Ei, dar acum intervine frumusetea situatiei. Dupa inchiderea telefonului, am simtit ca sunt iritata. Eram nemultumita, ma intrebam ce ma face sa ma simt astfel? Faptul ca nu a verbalizat ca am avut dreptate, ca nu a recunoscut ca am sustinut-o -in modul meu, dar s-a dovedit a fi bun- sau ce altceva? Ca n-a multumit ca am gfost alaturi de ea? M-am intrebat daca nu este vorba de orgoliu. Am "privit"in interior si am vazut ca este mai mult decat atat.
Si atunci, a venit Ideea. Revelatia. Sub forma expresiei. "Dumnezeu este cunoastere." Si-am inteles. Dumnezeu ne vorbeste, se manifesta prin oameni. Dar cand nu-L ascultam, cand nu ascultam mesajele primite de la cei din jur, de fapt, Il respingem si-i respingem ajutorul.
Iar eu sufeream, eram nemultumita, pentru ca insami eu, am facut acelasi lucru. Am respins mesaje de la El pentru ca nu am vrut sa ascult de un anume om. Indiferent de motiv.
Si am intreles ca El ne vorbeste si putem intelege mesajele, ascultand de ceea ce ne spune sufletul. Pentru ca El da solutiile din CUNOASTERE. Primim ceea ce ne trebuie de la oameni care pot fi asemenea canale de informatie.
Multumesc acestui sufletel, care mi-a oferit un asemenea cadou in maniera de intelegere proprie mie.
Concluzie: cand ceva nu ne convine la omul/oamenii din jur, inseamna ca EXACT acel aspect il avem si noi in structura noastra si nu este identificat. Acceptandu-l, asimilandu-l, vom scapa de nemultumire. Cum se face? Simplu: iti spui tie insuti: da si eu sunt agresiv/ si eu sunt imprastiat/dezordonat/ si eu sunt posesiv, etc. Orice aspect pe care nu-l "suportati"la altcineva. Uneori este mai greu pentru ca poate fi un aspect vechi, bine impamantat in structura emotioanala. Dar rezolvati-le cel putin pe cele concret-imediate si tot va veti gasi linistea.
Ascultand cu sufletul- pentru ca el nu poate fi inselat- ceea ce primim de la ceilalti, Il ascultam de fapt pe Dumnezeu/ Inteligenta Divina. Nu toate sfaturile pe care le primim sunt direct de la Sursa. Pot fi sfaturi oferite de rationalul omului. Dar asta inseamna sa invatam sa le discernem. Timpurile pe care le traim ne ajuta. Simtim tot mai mult si mai profund.
Stim si vorbim despre ziua de 24 iunie ca fiind zi de sarbatoare (nu neaparat ca stim semnificatia sarbatorii) sau stim ca este bine sa ne ferim in aceasta zi de.....rele apeland la remedii si ritualuri de mult ascunse in subconstientul omenirii. Doar ca atat am simplificat semnificatia de-a lungul timpului, incat a ajuns sa fie discutata asemeni zilei de 14 februarie. Mai comercial.
De-a lungul postarilor am adus in discutie -pe cat a permis subiectul- semnificatii astrologice, spirituale, psihologice, care, fiecare in parte aduc un surplus de intelegere a fenemenelor si evenimentelor pe care le traim.
Despre Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul am scris. Despre semnificatia reprezentarii icoanei, de asemeni. Mai pot fi date si alte semnificatii-in functie de perspectiva din care este privit subiectul. Totul este ca aceste explicatii sa fie coerente, sa poata "sta in picioare"in cazul unei contestari.
Cat despre Ziua de 24 iunie, zi foarte apropiata de cea a Solstitiului de vara, ar trebui sa o vedem- pentru acest an - si in corelatie cu aspectul pe care Luna ni-l da (am scris anterior despre el) pentru a-l intelege mai profund si a primi cat mai curat beneficiile pe care ni le aduce. Dar si pentru a nu ne panica de reactiile pe care le simtim la nivel de corp fizic si emotional.
Inca nu ne-a trecut ameteala (la propriu!) pe care, prin aspectul de Luna Plina l-am primit. Inca vad in jurul meu -vin la analize- persoane care se plang de stare de rau, de ameteala, de a "fugi imaginea", stare de "çap greu, ma concentrez greu" somn agitat cu vise apasatoare si implicit somn neimplinit. Iar analizele -TOATE- ies bune. (corect lucrate!) Dar omul nu are vlaga, nu a mai simtit "niciodata asa ceva"". Da, dar nici nu am mai trait asemenea timpuri (poate in urma cu peste 100 de ani dar atunci fie erau prea mici fie nu mai exista om cu asemenea varsta).
Ce am putea lua bun din acest aspect al zilei de 24 iunie? Bucuria nasterii. Asa cum ne bucuram la venirea pe lume a unui bebelus. Rugaciunile, slujbele care astazi au avut loc in toate locasurile de cult crestin-ortodoxe, au adus bucurie interioara(inexplicabila) sau au diminuat starea de disconfort veche de 2 saptamani.
Energetic vorbind, Ioan Botezatorul -continuator/ intrupator al Proorului Ilie amintit in Vechiul Testament- este o Forta. Nici nu s-ar fi putut altfel. Daca nu avea suficienta putere, n-ar fi fost ales/desemnat sa aduca modelul botezulul la oameni intr-o perioada tulbure a omenirii. Iti trebuie Curaj pentru a vorbi de o Idee noua, pe teritoriul religiei, teritoriu sensibil pentru fiecare dintre noi oamenii. Iti trebuie Curaj pentru a arata ca voi, cei multi, gresiti, iar eu, un singur om, pe nume Ioan, am dreptate. Iti trebuie Curaj sa arati comunitatii ca se inseala in idei si ritualuri fara sens si semnificatie, ca eu, un singur om, iti aduc tie comunitate, mesajul Adevarului.
Da, iti trebuie Curaj. Asta ar trebui sa onoram in aceasta zi. Curajul pe care l-a adus Ioan odata cu nasterea sa, dovada si modelul de urmat pentru momentele in care vrem sa ne sustinem o idee. Curajul de a pierde tot-chiar viata- pentru Adevar. Curajul de a incepe si a fi deschizatori de drumuri acolo unde nimeni nu s-a gandit s-o faca. Curajul de a ne revendica dreptul si calitatea umana.
Solstitiu prin definitie inseamna un nou inceput. Acum este inceputul verii astronomice in emisfera nordica. Dar ca orice eveniment astral aduce cu sine si stari mai putin placute- stari de irascibilitate, stari de panica, anxietate si la persoane mai sensibile, depresii. Acum intelegem cat de mult "ne gatuie" ceea ce se petrece in exteriorul nostru dar resimtim in interior?
Daca randurile mele reusesc sa va aduca un strop de calm, de intelegere, de liniste, ma consider binecuvantata prin cuvintele transmise.
La multi ani pentru ziua de azi! tuturor celor ce cititi aceste randuri, celor ce veti afla despre informatiile cuprinse aici datorita prietenilor si celor ce cu sufletul ati trait ca moment de adevar cele aflate.
Privim (o facem oare?), de fapt simtim, constatam, ca totul parca fuge, curge pe langa noi. Este aproape imposibil sa spui ca ai poti face ceva calculabil pe termen de 3- 6 luni. Este aproape utopic.
Faci planul dupa toate regulile studiate, calculezi, previzionezi, sustii si aplici. Si totusi -cu toate bunele intentii ( atunci cand incerci sa faci ceva tinand cont SI de legile implacabile ale fizicii/ Universului) cu toate stradaniile tale, inaintezi incet sau foarte incet, asta daca nu esti obligat sa schimbi total sensul a ceea ce ai inceput sau -mai rau- sa anulezi.
In asa conditii, cum sa nu simti ca-ti pierzi mintile? Cum sa nu alergi sa cauti alte si alte solutii- constati ca nici acestea nu au viata lunga!- si sa te tot consumi -psihic, emotional si fizic- fara mari reusite.
Nimic nou. Poate ca citind, simtiti ca nu mai sunteti singuri. Ca ceea ce traiti ESTE cunoscut. Ca a devenit aproape un fenomen. N-am spus fnomen de masa. Sper-sincer doresc!- sa nu devina astfel.
Traim "sub vremi" dar putem sa invatam cum sa traim impreuna si alaturi de ele. Da, fizxica moderna, cuantica, demonstreaza -si noi o simtim pe pielea noastra- ca tot ceea ce facem, ce gandim si exprimam in sentimente, le TRAIM. La propriu. Opriti-va 15 minute intr-o zi si fiti constienti de ceea ce vi se intampla. Constatati liniaritatea intre un gand avut in urma cu o ora/doua si o situatie prin care treceti. Constatati reactia de raspuns la trairi ale voastre.
Concret, o situatie. Stiu ca prietena mea nu se va supara ca dau aceste detalii. Internata la un anumit moment cu copilul in spital a trebuit sa plateasca spitalizarea 2000 de euro. Nu avea banii. Spitalul a permis plata esalonata. Atunci nu s-a revoltat. Nu a tipat la Dumnezeu intrebandu-L de ce o pedepseste astfel. In aprope 6 luni a reusit sa achite 600 de euro. In luna a sasea i s-a ivit ocazia de a avea un job suplimentar, in legatura cu copii, unde, in 3 luni primeste 1400 de euro. Exact suma restanta pentru vindecarea copilului ei. Nu avea neaparat nevoie de acesti bani. Nu i-a cautat. Nu i-a cerut. Nu acum. Vedeti cat de perfect, cat de exact de achita/ plateste totul?
Cei ce ma cunosc stiu o expresie a mea "Exista Contabilul care tine evidenta a Tot incat eu n-am de ca sa-mi fac griji."
Am vrut prin exemplul dat sa va fac sa vedeti ca tot ce se intampla in jurul nostru are SENS.
Ce putem face pentru ca acest sens sa fie de cele mai multe ori favorabil noua? Putem incepe prin a accepta ca SINGURA GARANTIE PE CARE O AVEM ESTE CA NU EXISTA NICI O GARANTIE.
Cu cat vom intelege mai bine si mai profund aceasta idee, cu atat vom suferi mai putin si vom actiona mai destinsi. Am intelege ca Viata este si se manifesta in continua miscare, ca totul "curge" si atunci nu ne-am mai opune unor fenomene-legi pe care nu le putem controla. Putem doar lua act de existenta lor si putem trai in acord cu ele.
Veti spune :Dar asta nu-mi plateste facturile. Asa este. Dar te ajuta sa nu devii si pacient incat sa maresti suma datorata si mai ales, iti asigura destinderea PSIHICA care -ti va permite sa vezi mai clar si sa obtii si banii sau materialitatea necesara.
Greul dar si usurinta subiectului consta in a-ti schimba perspectiva asupra lucrurilor. A accepta si intelege ca poti interveni asupra propriei tale stari de sanatate.
Un prim model (voi reveni): Multumiti pentru ceva ce va bucura. Doamne, Iti multumesc ca mi-ai dat masina cu care pot vedea atatea frumuseti ( sau cu care ma pot deplasa atat de usor/ sau ca pot aduce bucurie altora plimbandu-i). Ori: Iti multumesc Doamne pentru aceasta bluza superba care-mi vine atat de bine!". Sau multumiti pentru ce primiti de la alti oameni si va este de folos. Pentru ce multumiti nici nu conteaza.
Conteaza doar faptul ca un gand puternic- daca-ti vedea ce frecventa are un asemenea gand, ati intelege- purtand amprenta energetica a voastra(nu sunt 2 asemenea amprente identice la fel ca cele palmare) care se inscrie. Si conform frumoasei legi a bumerangului, se va intoarce catre voi, aceeasi energie dar sub alta forma materializata. Jucati-va cu un disc, trimiteti-l in aer si vedeti cum se intoarce.
Invatand, exersand, repetand, cat de des puteti, veti vedea rezultatele mai repede decat ati putea crede.
Suntem in 19 iunie. De pe 13 (cu accent pe 15) ne simtim de parca nimic nu are "gust", nu are "sare si piper", totul este fad, neinteresant. Mai mult, avem o stare interioara de parca "plange sufletul" ( mai tare sau mai incet) dar starea de "melancolie" tomnatica ne invaluie. Si suntem in luna iunie.
Sa fie de vina, oare?, vremea ploioasa, tensiunea scazuta a aerului, faptul ca am vrea soare, sa ne simtim fiecare celula a corpului plina de vitalitate, sa ne bucuram cel putin de ceea ce ne ofera natura, daca obiectiv vorbind-dupa criterii strict umane actuale- nu am avea prea multe motive de sarbatoare?
Da. Si asta. Dar cea care ne lasa asemenea gust de apasare, de gol sufletesc, de ...depresie, de "nimic nu este cum ar trebui sa fie", este cel mai frumos astru : Luna. Prin aspectul ei de Luna Plina cu un aranjament extrem de sensibil, ne da aceste influxuri.
In urma cu 27 de ani cand profesorul meu de istorie din facultate, a enuntat un citat al lui Grigore Ureche spunand: "Oamenii sunt sub vremi si nu vremurile sub oameni", -recunosc- am fost revoltata.
Pun pe seama varstei cand, -ca orice tanar- consideri ca tu controlezi, cunosti, poti, totul. Cu varsta inveti ca ai........... un loc in aceasta mare panza a Omenirii si a Evolutiei. Si atat. Dar...asta se invata cu timpul.
Starea de indispozitie, cumulata in multe cazuri si cu dureri de cap, sau la unele persoane cu modificari ale manifestarii ciclului menstrual, starea de apatie -nici nu ai putere sa te enervezi- sau te enervezi atat de rau pentru un lucru extrem de minor, incat dupa ce te linistesti te intrebi : Ce-am avut mai devreme?, este intr-un cuvant o stare pe care nu o intelegi si cu care nu te intelegi. Dar exista in tine si te influenteaza. Nu o poti ignora.
Se manifesta si la nivel mental: uiti foarte usor o idee, un gand pe care te concentrasesi. Uiti detalii importante dar cu cat ai incerca sa ti le amintesti, cu atat te enervezi ca nu reusesti.. Uiti unde pui lucrurile de utilitate zilnica. Sau ai trairi ca si cum regreti dar nu poti concretiza ce anume.
Intr-o fraza: Luna a scos - si scoate - la iveala toate sentimentele netraite, toate nemultumirile legate de actiuni din trecutul nostru sau al familiei, reactiveaza memoria afectiva in special pe domeniile unde nu am facut ce ar fi trebuit. Si cu cat sunt mai vechi aceste trairi/ amintiri, cu cat am incercat sa le ascundem mai profund, cu atat scoaterea lor la suprafata este mai dureroasa.
Dar Luna, o face. Si nu degeaba din vechi timpuri se studia si se recunostea influenta planetelor in desfasurarea evenimentelor globale sau individuale. Si nu prea avem cum sa le influentam. Dar asa cum am afirmat si alta data: este o perioada in care putem astepta asemeni pasarilor pe timp de furtuna, sa ne "strangem aripile" pe langa noi si sa acceptam ca ...suntem sub vremi.
Ce se poatre face pentru a diminua efectele: "sedinta" noi cu noi. In care recunoastem -in functie de ceea ce simtim- unde am gresit in trecutul nostru. Ce etapa, ce actiune, ce situatie, ne aduce acum suferinta prin reactivare.
Apoi, o imbratisam cu gandul, ne iertam si ne iubim in acea ipostaza si acceptam ca face parte din noi.
Inca doua saptamani aveti rabdare iar apoi situatia devine mai suportabila. Dar dupa 20 iulie. Zodia Leului ne da putin mai mult ajutor prin influxurile Soarelui care se gaseste in Domiciliu.
