Cum ne conditionam singuri viata

De cele mai multe ori dam vina pe viata pentru ca suntem nefericiti. Nemultumiti. Suparati. Ne-am intrebat vreodata: oare eu am vreo contributie la aceasta stare a mea? Din ceea ce fac, ce spun, gandesc, ma influenteaza in vreun fel?

Ati urmarit in exprimarea  voastra, de cate ori folositi la inceputul unei fraze conjunctia "daca"?

Exemplu: Daca maine nu ploua, merg la tara. Sau: Daca iau examenul de bacalaureat, plec in Creta. Ori: Daca ma vopsesc  blonda, voi fi mai atragatoare.

Acum, sa incercam sa transformam aceste afirmatii, inlocuind pe "daca" cu o expresie sau un cuvant. 

Si vom avea: Sper sa nu ploua maine si sa merg la tara. (Poate nu ploua maine si merg la tara). Am gasit chiar 2 variante. 

Imi doresc sa iau examenul de bacalaureat si sa plec in Creta. (Vreau sa iau examenul de bacalaureat ca sa plec /si sa plec in Creta).

 Ma vopsesc blonda si voi fi mai atragatoare. Cand ma vopsesc blonda, voi fi mai atragatoare.

Va rog cititi afirmatiile de mai sus cu voce tare. Veti vedea diferenta. Cand folositi la inceputul frazei pe "daca", veti constata ca va simtiti incorsetati. Apasati. Fraza in sine este greoaie. In celelalte exemple, parca ar curge cuvintele. Aluneca usor.  Creierul este destins. Va este bine.

  Vedeti cat de usor ne putem  face  viata grea singuri? Si cum ceea ce creierul programeaza, mintea creeaza, nu vom face multe lucruri care ne pot bucura, pentru ca singuri ne-am blocat. Ne-am pus piedica.

Incercati pe parcursul unei zile ca in mod constient sa exprimati macar de 2 ori, fraze care nu incep cu "daca". Urmariti-va gandul ce vreti sa-l exprimati si, inainte de a-i da drumul in eter, schimbati-l pe "daca" cu orice alt cuvant. Veti simti cum vi se  destinde mintea. Ca si cum ati desfacut un cerc  ce va inconjura capul.

Am mai vorbit de importanta cuvintelor. De vibratia lor. De influenta lor asupra starii de sanatate fizica si psihica a noastra. Dar ele fac mai mult decat atat. Ne influenteaza insasi destinul. Cum o fac? Simplu. Cuvintele creeaza/materializeaza situatii. Noi trecem prin aceste situatii. Care pot fi fericite sau dureroase pentru noi.

.

Si cum spuneam in alta postare: Si Cuvantul este sacru. Pentru ca :" La inceput era Cuvantul. Si Cuvantul era Dumnezeu. Si Dumnezeu era Cuvantul."

Cand ne vom aminti si mai ales DE CATE ORI ne vom aminti de originea noastra divina si sacra, de atatea ori  ne va fi bine. 

Pentru ca maine incepe la crestini-ortodocsi Postul Craciunului, va doresc tuturor celor ce cititi randurile acestui blog ca si celor cu care voi intrati in contact, un  post plin de  daruri si haruri.

 Iar pentru ca toamna este superba, natura ne rasfata in cel mai sublim mod, pentru cei ce vor sa se simta ACASA dar sa nu munceasaca ei si sa fie rasfatati, va dau adresa unei pensiuni la care am fost si unde nu exista constrangerea nici macar in ceea ce priveste ora de masa. Iar pregatirile de toamna se fac cu  legume si fructe din  gradina si livada proprii. Daca aveti copii,  gasiti lapte, cascavea de la animalele gospodariei.

http://craita.ro/galerie_foto.html

Va astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

Ce "spune "tiroida de Ziua Arhanghelilor Mihail si Gabriel

LA MULTI ANI BINECUVANTATI! tuturor celor ce purtati numele acestor mari protectori Divini, tuturor celor pe care ii iubiti si fac parte din viata voastra dar si celor pe care nu ii iubiti-inca! dar sunt in viata voastra.

Sfantul Arhanghel Mihail, purtatorul Sabiei de Lumina, intervine in viata noastra in mod concret ori de cate ori ii cerem ajutorul (vezi postarile "din raspunsurile ingerilor"). Este un Luptator.

Sfantul Arhanghel Gabriel este  cunoscut si " Drept Vestitorul" sau "Bine Vestitorul" pentru ca a anuntat despre Conceptia Divina, despre faptul ca noi oamenii, urma sa primim cel mai mare ajutor pe care omenirea l-a primit vreodata - Nasterea Mantuitorului.

Aici sunt multe de spus. Dar acum , ma voi limita la a  detalia putin despre tiroida, intr-o zi in care se vorbeste despre capacitatea de  exprimare. Daca fiecare  glanda endocrina ce  corespunde  unei chakre  (sfera energetica), ar avea corespondent un inger de lumina ( personal inclin sa cred ca exista asa ceva, prea sunt toate ordonate in Univers!), atunci  Arhanghelul Gabriel ar raspunde de chakra vishuda- a cincea, a vorbirii, TIROIDA.

Tinand cont ca tiroida  se poate imbolnavi si daca nu exprimam, tinem  cuvintele "in gat", simtim ca ne sufocam dar nu vorbim, blocam energia cuvintelor la nivelul gatului, nu folosim cum trebuie  aceasta energie, putem face ceva in acest sens.

Cuvintele au energie. Energia are o vibratie si vibratia are o frecventa. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant si nu trebuie sa munciti sa cautati materiale de specialitate pentru a va informa - nu e timp in ziua de azi, nu-i asa?- dar ganditi-va  cum s-au facut pe timpuri inregistrarile pe  banda de magnetofon, de casetofon, mai inainte pe placi de pick-up  si azi pe CD/DVD. De nu ar fi aceasta energie a cuvintelor, toate astea nu ar fi fost posibile.

Fiind energie, vibratia poate fi de inalta sau joasa frecventa. Deci cuvintele pot VINDECA sau pot UCIDE.

Ganditi-va de cate ori ati exprimat ca "m-a doborat ce-a spus", "m-a imbolnavit", "m-a ucis din cuvinte" dar ati auzit si ca " m-ai facut sa renasc prin ce-ai spus", "cuvintele spuse au fost balsam pentru sufletul meu", "cuvintele  mi-au creat o stare de bine cum n-am mai avut", etc.

Atunci, cum sa nu sufere sau cum sa nu lucreze optim tiroida noastra? Dar NOI alegem cum s-o faca. 

Cand cuvintele "ne raman in gat" , cand le blocati, gandititi-va ca faceti asemeni celui ce  baga si baga intr-un sac, inghesuie  sa intre cat mai multe lucruri dar fie se rupe sacul, fie sunt atat de sifonate, stricate lucrurile, incat esti nevoit sa arunci ulterior din ele. Nici tiroida nu duce tot reziduul nostru energetic. 

Nici o glanda endocrina/chakra nu o face.

Personal am recomandat celor cu care vin in contact, ca mai ales in relatia de cuplu, din cand in cand sa faca o curatenie. Macar o data pe luna. Cum faci curat in casa. Sa spuna fiecare ce i-a convenit sau nu la celalalt in acest rastimp. Nu mai rar pentru ca apoi "gunoiul emotional" este atat  de mult incat te poate scoate din casa. Uneori la propriu- se ajunge la divort pentru ca sunt atat de multe cuvinte care " au mucegait" incat nu mai poti face nimic. Sau altfel spus, odata exprimate, nu le mai poti lua inapoi.

In aceasta  zi binecuvantata va doresc ca dragostea  Arhanghelului Gabriel sa va atinga  pe fiecare dintre cei ce cititi aceste randuri si pe cei cu care veti veni in contact. Iar Arhanghelul Mihail sa faca curat in viata voastra ori de cate ori o veti cere.

Astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

Ce ne "spune" tiroida?

     Asa cum bebelusii sunt sarbatoriti din luna in luna pana la varsta de un an, asa  ii urez si eu "Sferei Iubirii" LA MULTI ANI!  astazi, la implinirea unei.....luni de viata eterica.  

Imi doresc sa pot  bucura cat mai  multa lume cu aceste "cuvinte simple dar puternice".

Pentru ca vorbim de comunicare, de a ma adresa cuiva - nevazut de mine dar stiut ca exista - sa vorbim de tiroida.

Ati constatat cat de multe cazuri au aparut in ultimul timp de afectiuni tiroidiene? Inclusiv  numarul de cazuri de cancer tiroidian a crescut alarmant -chezasie stau  internarile si operatiile de la Institutul Parhon sau Fundeni.

 Sa fie oare o coincidenta faptul ca aceste  cazuri sunt acum, in timpul in care omenirea parca "a luat-o razna"? Cand gasesti la tot pasul de la  zvonuri, barfa, agresivitate verbala pana la dezinformarea facuta cu ...carte? Cand fiecare spune ce-l taie capul, cum il taie, fara  macar sa realizeze ce-a spus? 

   V-ati controlat vreodata -de curiozitate- gandurile?  Sa incercati sa va "vedeti" gandurile ca pe un ecran atunci cand vorbiti. Ati fi surprinsi sa vedeti ce se intampla. In primul rand nu mai vorbiti la fel de repede-si nu pentru ca acesta este felul dvs.  de a fi.  Ci pentru ca nu mai puteti. Apoi, il lasati si pe interlocutor  sa vorbeasca. Ati urmarit din afara o discutie intre doua persoane? In special intre doua femei? Nu-si termina una din ele ideea, ca cealalta  intra peste ea. Si tot asa. Stiti ce obositoare este o asemenea situatie? Incercati sa priviti o data macar  din afara un asemenea fenomen. Pentru ca este un fenomen!

Astazi este mai  actuala ca niciodata expresia : "Aude dar nu asculta". Este exact precum televizorul. Il auzi, este un zgomot pe langa tine dar nu esti constient de  ce se spune.

Medicina moderna nu mai  are  putere sa ascunda faptul ca organismul uman este coordonat de cele 7 glande endocrine. Ca ele, aceste glande, fac  totul pentru ca intreg metabolismul sa se desfasoare optim pentru organism.

Glanda tiroida localizata  in zona gatului-acolo unde avem senzatia ca ne sufocam daca o bluza este prea stransa pe gat - este raspunzatoare de ....vorbire. Mai corect de comunicare. De modul in care ne exprimam. Ce? exprimam; cat? exprimam; cand? exprimam. 

Dupa medicina chineza, in aceasta zona se gaseste din punct de vedere energetic o sfera de culoare albastru deschis, care  poarta denumirea  "ajna" si este  sediul  comunicarii.

Nu intamplator  i-au atribuit acest rol-este situata  in dreptul faringelui/laringelui. M-am gandit sa vorbesc despre tiroida in aceasta seara pentru ca in urma cu 2 ore o prietena m-a sunat sa-mi spuna ca are senzatia de sufocare de parca "cineva mi-a bagat mana in gat si a uitat s-o mai ia de acolo".

Raspunsul meu a fost : vorbeste-i tiroidei asa cum i-ai vorbi unui om din fata ta. Spune-i ca-ti pare rau ca ai pus-o in suferinta. Ca-ti pare rau ca nu ai exprimat tot ce aveai de spus atunci, cand aveai. Ca-ti pare rau ca  ti-ai  infranat cuvintele, ca te-ai  blocat singura. Apoi, roag-o sa  se vindece; pentru ca stie cum s-o faca. Si la final, multumeste-i ca te-a ajutat"..

Acum cateva minute m-a sunat avand cu totul alta voce. Deschisa, clara, respira normal. Mi-a spus ca i-a trecut senzatia de sufocare, a facut ce i-am spus. Procesul este  valabil pentru orice organ, atunci  cand el nu  semnalizeaza o afectiune cronica. Dar si atunci, linisteste, diminueaza suferinta.

Fiecare  organ din corp asculta de ceea ce-i spunem. Doar s-o facem  din toata inima. Fiecare organ intra in suferinta pentru ca la un moment dat am facut sau n-am facut  ce trebuia, am zis sau n-am zis, am gandit sau n-am gandit cum trebuia.  Si toate au in spate emotiile noastre. Verificati. Vedeti daca  are sustinere ceea ce spun. 

Tiroida  intra in suferinta (de fapt noi vom suferi dar asta pentru ca i-am  dat peste cap programul nativ de functionare) si de la banala barfa. Stiti cat rau poate aduce aceasta practica nu doar feminina........? Si asupra celui despre care se vorbeste dar si asupra celui CARE vorbeste. Cum? Simplu.

Intai : prin Legea bumerangului care  functioneaza fara cusur in Univers-asemeni tuturor legilor- ceea  ce spun despre cineva, fiind energie de o anumita vibratie, se va intoarce la mine. 

Doi: Folosind  cuvinte  cu incarcatura vibrationala joasa, oblig glanda tiroida sa functioneze la "subparametri". Este  asemanator unei masini  bune pe care o chinui  folosind-o cu   benzina de proasta calitate si  doar in viteza  a doua. O voi distruge.

Ganditi-va. 

Pe de alta parte, cand vreau sa  potentez functionarea tiroidei-fara s-o "dau peste cap"pot face urmatoarele:  cand am un examen oral de sustinut,  ma imbrac in ceva de culoare  albastru deschis sau  port o bijuterie cu piatra turcoaz. Creierul  primeste informatia si pentru ca tiroida este  raspunzatoare de  culoarea bleu, ea va primi aceasta informatie. 

De ce? Asa cum am mai spus nimic in Univers nu este la voia intamplarii. Si ceea ce am eu ca om caracteristic, voi regasi  in astre dar si-n plante, in animale, in nminerale (pastrand proportiile si  specificitatile). Asa ca, cele 7 glande endocrie au din punct de vedere energetic,culorile ROGVAIV-ului, adica ale spectrului luminii: rosu, oraj galben, verde, albastru, indigo si violet.

Pentru cei care  doresc sa detaliez o anumita idee sau  continut, pot sa-mi scrie pe  sferaiubirii@gmail.com

  Astept sa ne Re -intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

3 noiembrie-Eclipsa de Soare

Toti, la scoala am invatat despre eclipse de Luna, de Soare. Prea putin ne mai amintim -sau poate n-am stiut vreodata- ca aceste fenomene astrale ne influenteaza. Ca suntem sau nu constienti, nu conteaza.

Cel mai simplu si relevant exemplu este influenta pe care Luna o are asupra organismului nostru, al femeii: ciclul lunar. De aici numele. De fazele lunii- Luna Noua, Luna Plina- depinde somnul, calitatea lui in noapte.

Insomnii sau stari de agitatie necontrolata, dureri de cap, "ne apar"  ca de nicaieri cu mai mare putere in perioada de descrestere a lunii. Batranii nostri stiau-sau mai stiu! - cand sa lucreze pamantul, cand sa culeaga plantele, in functie de fazele lunii.

Din perspectiva sentimentelor, a emotiilor, si ele sunt influentate de acest astru. Cum se intampla? Am vazut toti prin filme sau am citit cum fluxul si refluxul marilor este influentat de fazele lunii. Marinarii si in general oamenii ce stau in apropierea apelor mari, stiu acest lucru. Luna influenteaza apa. Dar noi ca oameni, cu acest corp fizic, suntem  in medie 60% apa. In corpul nostru -in functie de greutate (mai grasi, mai slabi, mai multa masa musculara) avem mai multa sau mai putin apa. Dar in orice componenta a corpului vom gasi apa. Chiar si in dinti. Atunci, cum sa nu ne influenteze si pe noi starea Lunii? 

Din aceasta perspectiva, o eclipsa de Luna este cea care va scoate la iveala, va elibera sentimente negative, ganduri mai putin frumoase, proaste obiceiuri. Este momentul RENUNTARII la ceva ce nu ne este de folos. Constient sau nu, acest lucru se intampla. Putem doar sesiza ca suntem mai agresivi, mai irascibili, mai nemultumiti.

Pentru echilibrare -am mai spus ca nimic nu este la voia intamplarii in Viata, oricat am vrea noi sa credem asta- o Eclipsa de Soare este aducatoare de nou. Se pune bazele a ceva. Si cum am eliberat la Eclipsa de Luna sentimente, ganduri, obiceiuri rele, firesc este la cea de Soare sa ne gandim si sa rugam pe Dumnezeu, Maica Domnului, Ingerii de Lumina si Sfintii nostri, sa ne ajute sa punem inceput bun la  ganduri, sentimente si obiceiuri bune, luminoase.

Ati spune ca in viata de zi cu zi lucrurile nu sunt chiar asa. Ca vezi doar durere, nemultumire, suferinta, boli, agresivitate fizica si verbala, morti bruste si brutale-in accidente, cataclisme.  Veti spune ca oamenii sunt tot mai reci, mai distanti unii de altii, lispeste caldura, compasiunea, nimeni nu mai are timp sau disponibilitate emotionala sa se ocupe, sa-l asculte pe celalalt.

Da. Asa este. In exterior. In  profunzime de fapt  apar muguri curati, puternici ai unui nou inceput. Prin copiii deosebiti nascuti in special dupa anul 2000 ( mai exact dupa Eclipsa de Soare din 1999), prin cautarile in vederea  gasirii raspunsurilor la intrebari vizand insasi esenta noastra ca oamani; prin acceptarea tot mai des a  tratamentelor  oferite de medicina alternativa. Tot mai multe mame au inteles ca important nu este sa-i dea copilului  imediat un antibiotic (si numele spune cava: anti=impotriva si biotic =viata; si nu doar viata  agentilor patogeni o distrug ci si a  celulelor  sanatoase) atunci cand a racit sau este rosu gatul. Ci important este sa-i creasca imunitatea organismului asa incat acesta sa lupte natural si apoi sa-l sustina prin alte medicamente. Iar imunitatea se  intretine constant si ciclic.

Tot mai multi oameni tind sa "se faca tarani". Sa-si cumpere sau sa  construiasca o casa la tara. Pentru "aer mai curat, liniste, mai sadesc o floare, o leguma, mai pun un pom". Asta nu arata ca se schimba modul de gandire? Ca incepem sa intelegem ce este  cu adevarat important pentru noi? 

Nu se vede ca sistemul financiar asa cum il stiam noi nu mai este "imparatul suprem"? Ca probleme financiare au  si cei cu bani multi si cei cu bani mai putini? Ca nu se mai poate vorbi de cea mai puternica  tara din lume? Ca dupa septembrie 2001 emblema SUA de putere invincibila a palit? 

Asta nu spune nimic? Priviti in jur. Analizati. Observati. Si  faceti ceva in aceasta directie. 

V-ati gandit cum ar arata o lume fara bani? In care plata sa fie pe alte baze: exemplu trocul. Sa dispara sistemul nostru de gandire legat de bani care are 2 laturi puternice: fie ii consideram "ochiul dracului" si atunci nu facem nimic sa-i avem pentru ca este "un pacat"; fie ne inchinam lor. Facem din ei idolul si zeul nostru suprem. Ambele abordari sunt gresite.

Nici o piramida nu  se  darama de la varf. Dar nici nu se ridica de acolo. De jos. De la baza se face totul. 

O verisoara din Iasi, in urma cu aproapre 3 ani ma intreba cum pot sa lupt cu ceea ce este in jur. Si mi-a enumerat ce  am scris mai sus. Raspunsul: consider ca fiecare om are un pamant al lui (metaforic vorbind). Fiecare cu gradina lui. Eu imi fac curat la mine in curte, imi vad de ale mele, am grija sa nu intre "buruieni" si daca eu fac asta, cel de langa mine la fel, altul la fel, intr-un timp dat se va schimba imaginea gradinii mari.

Andre Malraux a spus odata :" Secolul XXI va fi un secol religios sau nu va fi deloc." Religios in sensul general. Nu o anumita religie. Ci cautarea omului,  a valorii din el si  nu din afara lui. A divinitatii din el.

Cu cat mai multi renunta la tipare de gandire invechite si care  au dovedit ca nu aduc foloase  pe termen lung, cu atat mai repede  omenirea isi va incheia agonia.Voi cei mai tineri aveti puterea de a face lucrurile sa ia o alta turnura. Asta insemnand concret schimbarea  vietii.

Puneti bazele de acum. Din 3 noiembrie 2013.

Multi oameni s-au temut ca pe 21 decembrie 2012 vine sfarsitul lumii. Iar daca nu s-a intamplat, atunci lucrurile raman la fel.

FALS! NIMIC nu a ramas la fel. Iar daca omenirea asa cum o stim nu a disparut sub ape sau cutremur, inca o data povestea Sodomei si Gomorei ne-a aratat ca este adevarata. Se spune ca Dumnezeu a vrut sa piara lumea din prea multete rele existente. Un inger de Lumina  L-a rugat sa n-o faca. Dumnezeu  i-a spus ca daca gaseste 100 de oameni care cred in El, va salva orasul. Ingerul n-a gasit. Oamenii erau preocupati sa petreaca, sa se distreze. La fel a fost pentru 10 oameni si pentru un om. Ingerul n-a gasit. Si Dumnezeu a daramat orasul.

In timpurile actuale, rugile mosilor si stramosilor nostri si ale neamului nostru, ingerii in viata care au fost in persoana Parintelui Arsenie Boca, Ilie Cleopa si altii, ca si rugile unora dintre noi care am simtit concret puterea rugaciunii, am contribuit cu totii la pastrarea acestui pamant.

Este datoria si raspunderea fiecaruia sa faca  acest lucru.

Anul trecut in sambata in care sarbatoream Mosii de toamna, se astepta  un cutremur in Romania de care vorbeau deschis de cateva zile toate posturile de televiziune. La scoli se faceau simulari de acordare de ajutor in caz de actaclisme. Nu se stia ora. Dar ziua era sigura. Din calculele specialistilor. N-a fost.

De ce? In acea zi erau mai aproape de noi, de pamant, toti inaintasii nostri. Toti eroii nostri. Toate rudele noastre. In acea zi in mii de biserici din tara se tineau aceleasi rugaciuni de curatare, iertare si recunostinta aduse Tatalui Ceresc. 

Am simtit atunci in biserica un brau de lumina creat deasupra capetelor noastre si care ne separa de o palca neagra. Si astfel, inca  o data rugaciunile ne-au salvat. Dar fiecare s-o faca.

Altfel sa nu ne plangem ca "Dumnezeu ne-a parasit". Suntem "mari". Decidem pentru noi. Asa cum fac copiii nostri cu noi.

Va astept sa ne Re-intalnim in Sfera Iubirii.

saphhires7

Din "Legamintele toltece"

Exista o carte: "Cele patru legaminte " de Don Miguel Ruiz. V-o recomand din toata inima. 

Cand am citit-o, am realizat ca toata psihologia moderna este cuprinsa in aceste patru (4!) enunturi de viata.

Tot ce se invata la psihologie despre "efectul de oglinda", despre "umbra din noi", despre cat de importanate sunt afirmatiile si comunicarea intr-o relatie, cat de important este sa dai intotdeauna din tine tot ceea  ce poti,  despre detasarea pe care  ar trebui s-o ai fata de toate acestea si multe altele  intalnite in sute de carti si mii  de pagini, le  intalnesti in patru fraze.

La unul din examenele de la master- mai precis la "Terapia de cuplu"- mi-am ales ca tema de prezentat: "Cele patru legaminte  si psihologia moderna". Si-am analizat unul dintre ele, aratand cat de real si adevarat este acest legamant si cat de mult gresim cand nu-l aplicam. Toltecii au lasat aceasta imens bagaj de intelepciune in cateva cuvinte clare. 

"SA NU FACI PRESUPUNERI INUTILE". Cat de simplu si totusi atat de criptic! Pe acesta l-am analizat la examen. Va redau situatia reala de viata.

Un cuplu. Ea 25 de ani, profesoara, el 27 de ani, inginer IT.

Zi de sambata. Dimineata pe la ora 11.00. Luna august. Ea la bucatarie aproape a terminat mancarea, cand, realizeaza ca nu are marar pentru ostropel.

El prin curte sterge masa pregatind-o pentru pranz.

Ea: - Dragule, te rog mergi la piata si cumpara o legatura de marar. Pierd prea mult timp sa ma  imbrac sa merg eu.

El:  -Da, draga mea.

 Pleaca. In acest timp, ea se gandeste: A! ce-as manca o prajitura. Da, mi-e pofta de-o "ora 12". Poate-mi cumpara ca trece pe langa cofetarie.

El ajunge la piata, cumpara marar proaspat de gradina si la intoarcere isi cumpara un Rebus gandindu-se sa  completeze dupa-amiaza. In 20 de minute  se intoarce. Rapid si eficient.

Ii da mararul si ea intreaba fara sa faca vreo remarca  despre marar: - Mi-ai luat si mie o "ora 12?" Si urmeaza schimbul de replici:

El.: Dar nu mi-ai spus ca vrei.

Ea: Da, dar stii ca-mi place. Nu merit sa-mi cumperi  macar o prajitura? Tie ti-ai luat rebus. Sa-ti fie tie bine, sa te rasfeti dupa-amiaza, te-ai gandit. La mine nu.

El: Nu e vorba de asta. Dar n-am stiut ca vrei. Si stiam ca esti la regim.

Ea: Normal. Trebuie sa tin regim, pentru ca nu-ti mai place cum arat. Sigur ca nu. Daca stau toata ziua in bucatarie ca sa ai tu mancare proaspata!

El: Dar nu eu ti-am cerut sa tii regim. Pentru mine nu conteaza cum arati. Te iubesc oricum ai fi.

Ea: Ma iubesti oricum as fi. Dar cand vezi femei mai grase comentezi. Si acum spui ca nu-ti pasa cum arat. Adica nici nu te intereseaza cum pot sa arat. E totuna pentru tine.

El: Nu asta am spus. Vreau sa spun ca pentru mine esti frumoasa oricum ai arata.

Ea: Eu sunt proasta ca nu ma duc sa-mi fac ce placeri vreau, sa-mi cumpar ce vreau. Proasta sunt ca ma gandesc sa avem in casa ce ne trebuie. Dar tu nu te poti gandi la mine. Sa-mi faci si mie o placere. Sa stau sambata in bucatarie sunt buna, dar sa primesc o prajitura nu merit dupa tine.

El: De unde sa ghicesc eu ce vrei tu?

Ea: Daca m-ai iubi ai sti ce vreau. Mi-a zis tata de la nunta ca asa o sa se intample. Ca n-o sa ai grija de mine.

Etc, etc, etc. 

Recunoasteti replicile? Si se ajunge de la o banala legatura de marar la discutii vizand nunta  petrecuta  cu 5-6 ani in urma. Ajung discutiile la un punct in care nu se mai stie de la ce s-a plecat. Ajungi sa nu vorbesti cu partenerul, dar daca te intreba cineva de la  ce anume ai pornit, nu mai stii.

In special femeile fac aceasta gafa: ASTEAPTA ca partenerul de cuplu sa le anticipeze gandurile. Pentru ca altfel nu sunt iubite. Considera ele. Da, este adevarat cand vorbim de surprize, de evenimente unice, de propuneri inedite. Oricui ii place sa i se faca din cand in cand cate o frumoasa surpriza. Dar nu te astepta ca celalalt sa gandeasca si pentru tine. "Nu face presupuneri inutile". Nu presupune ca celalalt stie ce gandesti tu, ce vrei tu. 

Pentru ca asta ar insemna ca el/ea  sa devina tu. Sa-si piarda identitatea pentru a prelua personalitatea ta. Imposibil. 

Si se ajunge la psiholog pentru ca nici unul nu cedeaza, apar si se arunca acuze nesustinute de  fapte ci doar de sentimente, de ceea ce se simte si nu de ceea ce se vede. Si asta pentru ca  lipseste elementul esential si fundamental intr-o relatie: RESPECTUL.  Respectandu-l pe celalalt ii acorzi aceeasi atentie pe care o doresti tu de la el. In acelasi timp, lasandu-i libertatea de a avea opinii personale, de a avea un timp si doar pentru el/ea.

Am luat cel mai reprezentativ exemplu de conflict pe care il genereaza neaplicarea acestui legamant. La fel se intampla in orice tip de relatie: intre frati, prieteni, vecini, colegi.

De 6 ani de cand am aflat de acest legamant mi-am schimbat optica in ceea ce priveste relatiile interumane. 

NU MA MAI ASTEPT la ceva anume. Nu ma astept sa anticipeze cineva ce vreau eu. Ca apoi sa ma supar daca nu primesc  ce vreau.  M-am scutit singura de o suferinta pe care doar eu as fi generat-o.

Cand sunt in troleibuz nu ma astept sa-mi ofere cineva un loc. Poate ca nici nu vreau sa stau in acel moment.

In relatia cu prietenele cand vreau ceva, cer. Nu astept sa vad daca imi anticipeaza dorinta. 

Ca apoi sa am motiv sa ma supar. Dupa mine asta este ca si cum m-ai  astepta la colt si ma injunghii pe la spate. 

Incercati o saptamana sa aplicati acest legamant in viata voastra. Veti vedea cum vi se schimba insusi sistemul de gandire. Veti vedea cata tensiune interna va dispare.

Acest noiembrie cald, colorat si bogat, sa va inunde sufletele de lumina calda, iar Eclipsa de Soare de maine, 3 noiembrie sa  va gaseasca pe fiecare pregatit pentru un nou inceput.

Va astept sa ne re-Intalnim in Sfera Iubirii.

sapphires7

Despre Copii

" Iar o femeie care purta un prunc in brate spuse: - Vorbeste-ne despre Copii.

 Si el glasui:

"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.

Ei sunt fiii si fiicele  dorului Vietii de ea insasi indragostita.

Ei vin prin voi, dar nu din voi,

Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

 Puteti sa le dati dragostea, insa nu si gandurile voastre,

Fiindca ei au gandurile lor.

Le puteti gazdui tupul dar nu si sufletul,

Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.

Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemeni voua,

Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.

Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.

Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie, 

Caci precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic."

"Profetul"- Kahlil Gibran

Nu-i asa ca nu prea seamana cu mentalitatea clasica despre ce reprezinta copilul pentru noi? Nu-i asa ca privind cu Sufletul semnificatia termenului de "copil" vedem, intelegem ca este MULT MAI MULT  decat obiectul posesivitatii noastre? 

V-ati intrebat de ce nu se poate stabili cu exactitate data nasterii unui copil chiar daca se stie exact data conceperii? Dar ca poti spune EXACT data nasterii cand calculezi de 7 ori cate 40 de zile de la  data conceperii? Am o prietena care poate confirma. Si care a verificat  teoria aceasta la toate prietenele care au tinut minte data de conceptie si au nascut natural.

"Copilul meu este doar al meu";  "Copilului meu sa-i fie bine, el sa aiba, nu ma intereseaza restul";  "Abia  

ne-am casatorit, sa ne luam apartament/casa si apoi AM SA FAC un copil; "In nici un caz n-as infia un copil", etc. Sunt expresii cunoscute? Le-ati mai auzit? Sau ceva similar?

Prin contrapondere la aceste afirmatii, va sunt cunoscute altele de genul: " Am nascut dupa 15 ani de casnicie dupa ce-am incercat tot ce s-a putut. N-am avut nici un avort. Cand ne-am hotarat sa infiem un copil si aproape facusem actele, am ramas insarcinata."

Sau: "Mi s-a spus ca nu pot avea copii. Am o problema a uterului si nu poate avea loc fertilizarea. Am fost disperata. Dupa un timp, cand am acceptat ideea, am ramas gravida."

Ori: " Eram de cateva luni casatoriti si am ramas insarcinata. Ne-am gandit ca este prea devreme pentru un copil si am  avortat. Apoi, n-am mai ramas. Am incercat de toate- si fertilizare in vitro. De 2 ori. Nu s-a prins. Am renuntat si am inceput sa merg pe la biserici de care auzeam ca ar fi "bune". Dupa un an de dat acatiste si mers la slujbe de curatare, am ramas insarcinata. Si acum avem aceasta minune de baiat".

Si altele asemanatoare.  V-ati intrebat de ce medicina este limitativa - nu doar in acest domeniu, dar mai ales aici- cand este vorba de concepere si nastere de copii? Ati facut vreodata legatura intre modul in care priviti subiectul "copil" si blocajele,  problemele, incercarile, greutatile prin care treceti si totusi nu "sunteti binecuvantati cu copii"? 

V-ati intrebat de ce ramane o femeie insarcinata dupa ce s-a hotarat sa adopte un copil? Sau dupa ce afirma ca n-o mai intereseaza cariera, nu mai este pe primul loc si vrea sa devina mama?

Sau cand inceteaza sa-si priveasca partenerul ca pe un obiect de placere, un subordonat care trebuie sa faca ce vrea ea, cand vrea ea, cum vrea ea. Cand inceteaza sa se comporte imatur, sa gaseasca  motiv de discutie pentru orice fleac. Cand pierde din vedere frumusetea exprimarii unui sentiment cald, a  daruirii unui zambet sincer, a oferirii bucuriei  reintalnirii cu partenerul, dupa o zi de munca. 

De fiecare data este trecuta, depasita, bariera posesivitatii, a egoismului si egoului exacerbat. In momentul in care intelegi ca tu ca om simplu -DOAR om - fara sa accepti ca exista Divinitatea in tine si ca Ea, Divinitatea are puterea de a CREA, nu doar de A FACE- nu poti face un copil, jumatate din subiect este rezolvat. Expresia "fericiti cei saraci cu duhul" poate nicaieri nu se aplica mai bine ca in acest caz. Este vorba de  duhul /sentimentul- mandriei, al inganfarii. "Eu fac copii", "eu raman insarcinata", "eu vreau copii", "eu hotarasc cand sa raman insarcinata". Cand ratiunea, controlul pe care vrem sa-l  aplicam Vietii ne domina  insasi viata, lucrurile nu ies cum am vrea.

Cand intelegem ca Natura, cea care contine  flora, fauna, omul, aerul, focul, reprezinta un tot si ne influenteaza, cand depasim egoismul uman si intelegem cat de usoara ne poate fi viata daca  acceptam sa cerem ajutorul, atunci, da, putem spune ca suntem fericiti.

V-ati intrebat de ce in epoca actuala la cuplurile cu varsta intre 25-35 de ani se intalnesc cele mai multe cazuri de infertilitate? De ce in urma cu  30 de ani nu exista aceasta situatie?  Si de ce  in acelasi timp sunt tot mai multi copii abandonati?

Acum suntem prea  mult "eu si restul", ne-am izolat unul de altul, ne imprietenim/ne casatorim pe  criteriu de nevoi/ necesitate/ calcul. Ce putem obtine unul de la altul. Ce poate sa-mi ofere celalalt. Cati bani castiga el sau parintii. Ce avere are ea sau ce functie are tatal.

Planific in cati ani imi fac o cariera, imi mobilez casa, imi schimb masina si apoi vreau copii. Iar cand " vrei" nu-i obtii. Excludem posibilitatea adoptiei pe criteriul "copilul meu imi va semana" , "nu pot iubi decat un copil al meu" (la fel spun-masina mea, casa mea, telefonul meu, etc). Uit ca este un sufletel, ca se dezvolta in prezenta dragostei, ca are destinul propriu, ca rolul meu ca parinte este doar de a proteja, de a -l ajuta sa invete sa se descurce singur pentru a-si implini destinul pentru care s-a nascut. Aici seamana rolul parintelui cu cel al unei pasari: inceteaza rolul mamei-pasare in momentul in care puiul a invatat sa zboare si sa-si faca rost singur de hrana.

Viata nu face nimic la voia intamplarii. Copiii abandonati sunt spirite care au ales sa vina in lume in aceste conditii pentru noi, cei mai putin generosi.  Ca sa nu spun chiar egoisti. Pentru noi cei ce avem un mare grad de  posesivitate. Pentru a ne ajuta sa crestem spiritual prin depasirea  unei puternice prejudecati. Prin invatarea acceptarii. Prin acceptarea  unui mister al Vietii pe care noi nu il putem-inca!-intelege.

Copiii nascuti "neprogramati" sunt copii speciali. Pentru ca parintii au fost total deschisi unul fata de altul, s-au gandit doar la relatia lor si nu au inclus  rationamentele si calculele in viata lor. Au permis Divinitatii sa se manifeste in toata splendoarea sa. Ati putea spune ca Divinitatea/ Dumnezeu poate orice. Da, dar tot Ea ne-a dat o puternica lege pe care nici Ea n-o incalca: a liberului arbitru. Apoi suportam consecintele. Nu intra cu forta in  casa sufletului nostru. Doar cand lasam usa deschisa.

Doar noi oamenii cream dependenta de noi insine la copiii nostri. 

Cand am luat repartitia la absolvirea facultatii, desi puteam sa aleg o localitate aproape de casa (47 de km), pentru ca  mama se incadra in categoria mamelor posesive, am vrut sa fug cat mai departe. Si am ales un oras la aproape 350 de km distanta de casa mea.

Am simtit ca supraprotectia pe care mama mi-o arata, in loc sa ma ajute se intorcea impotriva mea. Nu ma puteam dezvolta ca om. Nu puteam sa vad ce sunt in stare sa fac, daca sunt in stare, pentru ca nu mi se permitea sa iau nici o decizie. Nici o mama care vrea sa ia  din fata copilului ei orice greutate a vietii nu va accepta ca aceasta supragrija ii face rau copilului. Ea spune ca-l iubeste. Da, o iubire egoista. Neimplinita pe alte planuri. Si ajunge ca baiat, la 40 de ani, sa nu aiba nici o relatie stabila, sa nu se poata insura pentru ca nici o fata nu este suficient de buna pentru fiul ei. Iar el, care ani de zile nu a avut puterea sa se opuna deciziilor mamei, n-o va face nici acum. 

Nici eu n-am infruntat-o pe mama pentru ca n-as fi putut. Stiam ca nu pot. Nici sa exprim, nici sa ma fac ascultata. Dar am fost constienta de cat sufeream si am luat o hotarare fara sa intreb. Viata a dovedit ca am facut bine. Nu ai cum sa gresesti cand decizia pe care o iei este buna pentru ambele parti.

Explicatie: mama posesiva. Copilul nu poate sa-si cunoasca potentialul. Nu se dezvolta. Mama este cea care ii opreste aceasta dezvoltare. Copilul nu-si poate implini destinul. Mama este cauza. Nu intelege asta. In ochii Divinitatii, greseste pentru ca intervine in evolutia unui spirit.  Cand spiritul se rupe de aceasta legatura de dependenta, salveaza si pe mama, se salveaza si pe el. Nu este vorba de neascultare. Este vorba de a-ti manifesta puterea pentru a creste din punct de vedere spiritual. 

In cazul in care  copilul nu face singur ruptura, Viata o va face in locul lui. Printr-o durere puternica- pierderea mamei, sau  plecarea lui ca spirit din aceasta lume, sau o boala grava data lui, sau mama are o nora/ginere exact opusul copilului. Pentru a  se forta departarea.

Tot in jurnalul meu de la 16 ani am gasit scris ca " Stiu ca pe mine ma poti domina fizic  dar sufletul n-o sa mi-l stapanesti niciodata". Si ma gandeam ca  nimeni nu te poate atinge in interior daca tu nu-i permiti. Aceasta m-a ajutat mai tarziu.

Va doresc sa va reamintiti mereu ca cei pe care ii numiti copiii vostri sunt comori ale Cerului ce v-au  fost oferite spre pastrare. Apoi le  dati Vietii pentru a se implini.

Va astept sa ne Re-intalnim in sfera Iubirii.

sapphires7

Despre casatorie

"V-ati nascut impreuna si impreuna veti ramane pentru totdeauna.

Veti ramane impreuna pana ce albele aripi ale mortii va vor  imprastia  zilele.

Da, veti ramane impreuna pana si in tacuta memorie a lui Dumnezeu.

Dar e bine sa existe spatii in acest impreuna al vostru.

Pentru ca vanturile cerurilor sa poata dansa printre voi.

Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire opreliste.

Fie, mai degraba, o mare  valurind intre tarmurile sufletelor voastre.

Umpleti-va, unul altuia, cupa, dar nu beti dintr-o singura  cupa.

Impartiti-va painea, dar nu mancati aceeasi bucata.

Cantati si dansati veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare  sa ramana singur,

Intocmai cum  strunele lautei sunt singure,  in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.

Daruiti-va inimile, fara a le lasa, insa, una in paza celeilalte,

Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile,

Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa aproape, 

Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,

Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt".

"Profetul" de  Kahlil Gilbran- Despre Casatorie

Nu-i asa ca vazuta astfel, casatoria nu mai este o inchisoare? Nu mai are posesivitate, gelozie, atasament? Dar are respect, intelegere, acceptare?

Nu-i asa ca idei exprimate aici le-ati auzit la propria cununie religioasa sau cand ati fost martori la un asemenea eveniment? Si totusi, aceste versuri  au vazut  lumina tiparului dupa 25 de ani de slefuire cu migala a cuvintelor. Autorul a inceput scrierea la 15 ani -in 1898- iar la tipar a dat cartea in 1923. Nu-i asa ca pare de necrezut in epoca actuala, "moderna" ca o carte sa fie scrisa in 25 de ani? Si totusi autorul se intreba, pentru ce a scris si alte carti inaintea acesteia? Pentru ca el s-a nascut doar pentru a suferi si a scrie aceste versuri. 

Cati dintre noi ne mai gandim sa facem ceva unic?  Unic in sensul  sublim al cuvantului. Ca despre unicitate poti vorbi si in cazul unei crime. 

Cati ne gandim-indiferent de varsta-  sa investim in noi? Este singura investitie ce nu se pierde. Oriunde ati fi, o luati cu voi.

Personal, constient, am inceput aceasta investitie la 33 de ani. Pana atunci asimilam doar informatii de specialitate si beletristica. Dar nu pentru cunoastere de sine. Cu vreo 3 luni inainte de a implini 33 de ani am avut un vis in care citeam pe un panou,  scris cu litere aurii: "La 33 de ani vei muri". Nu m-am speriat, nu

 m-am trezit ci, in vis fiind m-am gandit :"Da, dar si Isus a murit la 33 de ani si moartea Lui a insemnat o renastere spirituala".

Destul de tarziu. Dar odata pornit pe acest drum nu mai vrei sa te intorci. Nu credeti ca merita  efortul pentru a  invata sa simti  si sa decodifici semnele pe care Viata ti le da? Dar mai ales AJUTORUL pe care ti-l da?

Exemplu simplu.

Sa  fii la amiaza  in centrul Ploiestiului, sa ai nevoie sa ajungi la Hale, sa stii ca nu sunt locuri de parcare dar tu sa trimiti urmatoarea  rugaminte: "Doamne, du-ma acolo unde este locul meu si al masinii mele". Si sa gasesti un singur loc liber cel mai aproape de  intrarea unde ai treaba. Totul este sa te lasi deschis  sa  vezi solutia. 

Sau sa fii intr-o intersectie nesemaforizata, pietoni care trec fara intrerupere si cand  vezi ca nu ai sanse sa treci, sa te gandesti:" Doamne, ajuta-ma sa trec atunci cand este momentul optim pentru mine si ceilalti soferi". Si sa vezi ca n-ai terminat  gandul bine si se  face o bresa  ca din senin si poti trece.

Prietena mea cu copilul despre care am  scris,  imi cerea cand  era suvoi de masini : trimite tu un gand si elibereaza  intersectia. Am facut-o sa  inteleaga  responsabilitatea  pe care o ai cand ceri ceva. Nu ceri DOAR pentru tine. Pentru ca atunci folosesti ceea ce stii, in mod egoist. Iar Universul este echidistant. Una din legile lui este legea bumerangului. Ceea ce trimiti catre el (catre o persoana, o situatie- se duce in eter pentru a se materializa acolo unde ceri) in timp, se va intoarce la tine. Iar rugaciunile egoiste -daca  analizati- veti vedea ca nu sunt  indeplinite. Daca totusi da,  urmeaza momentele de....scadenta.

Tot de la Viata am mai invatat sa dizolv din rigiditate. Cum am invatat? Mi-a placut tare mult  urmatoarea comparatie.  Cand sunt rigida sunt asemeni unui perete. O situatie de viata este asemeni unei mingi de tenis. Cand ma loveste va  face zgomot si lovitura va fi dura. 

Daca sunt asemeni unei plase de  volei, lovitura data de minge va fi amortizata si  nu va durea atat de mult. 

Incercati sa  modificati  atitudinea fata de diversele situatii. Veti vedea  diferenta.

Va astept sa ne Re-intalnim in sfera Iubirii.

sapphires7