Am reusit dupa 2 luni in care nu mi-a fost -sau nu am mai tinut minte- recunoscuta parola, sa o schimb cu una noua. Ce este deosebit in asta? Faptul ca de o saptamana m-am rugat de cateva prietene sa ma ajut sa-mi recuperez parola sau ma ajute sa creez alta. Nu a iesit nimic! Cum s spun, nu s-a legat nimic.
In seara asta, dupa ce am acordat ajutor cuiva bolnav, cand am deschis blogul si nu mi-a recunoscut parola, am reusit din prima sa obtin alta noua.
Cum spun tot mai des in ultimul timp: toate au un timp al lor. Da. TOATE se petrec atunci cand le vine timpul.
Ati sesizat cate accidente au avut loc de la inceputul anului, prin foc? Masini care s-au ciocnit dar care au si ars. Si toate cu victime.
Prin analogie: daca Ingerul Pamantului este suparat pentru cum folosim ceea ce ne-a dat, Ingerul Apei la fel; daca am vazut efectele rugaciunii catre Ei, printr-o simpla analogie, nu inseamna a Ingerul Focului se revolata?
M-am gandit de aceea, ca vineri, 31.03.2017, la ora 21.00 ora Romaniei, sa ne intalnim in nou in astral la nivel de gand, pentru o rugaciune catre el. Voi scrie in timp util rugaciunea, acum doar o anunt, pentru a avea timp sa afle despre ea cat mai multi dintre cei interesati.
Va las acum in compania unei melodii ..vechi si foarte actuala.
Sunt intr-o vizita a prietenilor mei din Buzau, prieteni ai unei adolescente frumoase, deosebit de inteligenta si in plina formare de sine. O discutie cu tanara fata pune in evidenta o stare pe car ei, adolescentii o trec, o traiesc, si care, privita doar dintr-o perspectiva, ii limiteaza exprimarea.
Fire sensibila, educata si instruita, de cativa ani picteaza si scrie poezii. De calitate. Pentru un proiect de scoala avea de dus o proza sau o poezie. Exprimarea a fost ca nu are inspiratie. Nimic neobisnuit. Orice artist adevarat va spune ca a trecut prin asta. Si nu o data.
Asa am aflat ce se "vehiculeaza" ca idee centrala prin colegiul lor: trebuie (TREBUIE?!?) sa scrie numai despre fericire. Trebuie sa fie fericiti. Asa sunt invatati si asa este la moda in prezent: ajunge sa fie element propagandistic ideea de fericire.
Poate ne-ar fi de folos sa privim subiectul si din perspectiva PERSONALA. Ce ma face pe mine fericit? Merg SI aici cu turma? Sau imi caul calea mea?
Putem afirma aaltfel, ca Bacovia, nu trebuia sa existe. Ca Balzac a fost inutil ca scriitor. Ca George Calboreanu a fost o greseala a Naturii ca l-a inzestrat cu o asemenea cantitate de dramatism si sensibilitate in egala masura, incat sa-si lase amprenta pe sufletele noastre si dupa 30 de ani!
Pe ei, ce-i facea sa fie fericiti? Nebunia de a da din maini gesticuland pe starda zgomotos pentru a vedea lumea ce fericiti sunt ei, de a rade cu sau fara un motiv interior, dorinta de a fi cool, sau dorinta SINCERA de a fi ei insisi. De a face ceea ce-i reprezinta. Ceea ce-i hraneste?
Bucuria de a face ceea ce-ti place, ce te hraneste, ce te implineste, ce te inspira, ce te face sa simti ca iubesti intreaga lume si intreaga Creatie, ESTE ceea ce ne face fericiti.
Este nevoie sa ne invete cineva CE? CINE/ sau CUM? sa fim fericiti? Chiar daca asta inseamna de a ne pierde identitatea/ De a fi noi insine?
Poate pentru mine, fericirea imi este data de picaturile de ploaie ce cad pe acoperisul casei mele; poate imi este data de ascultarea Ariei de Amor din Opera Tosca, cand imi las sufletul sa traiasca durerea dragostei si asimiland-o sa-mi dau seama ce fericita sunt ca pot SIMTI iubirea.
Poate pe mine nu ma satisface consumarea timpului propriu, fara sa ma hranesc sufleteste.
Atunci? Pentru a fi la moda, este necesar sa-mi pun INCA o masca sociala (fata de cea pe care oricum o port ca imagine in lume), care zambeste constant si permanent? Asa cum clovnii fac la circ? Dar cei mai multi, poarta CONCOMITENT doua masti: una rade si alta plange.
Cine vreau sa fiu?
La inceput de an si la inceput de zodiac chinezesc, sa nu ignoram fortele ce sunt mai presus de noi si sa ne amintim, ca cea mai simpla alternativa a noastra de a exista, este sa FIM NOI INSINE.
Intentia mea nu este de a elabora pareri, opinii, cunostinte, informatii despre cum va fi anul 2017, despre ce se poate intampla, despre cum ne poate afecta.
Nu.
Vreau sa enumar doar niste fapte DEJA petrecute, cu intentia de a va ...pune teleobiectivul pe ceea ce se vede, pentru a trage ulterior singuri concluzia.
Incepem: S-a vorbit de 2016 ca an de incheiere de ciclu. S-a simtit duritatea lui in manifestarea din viata noastra.
S-a spus ca 2017 reprezinta un nou inceput. Ca acum, pe 28 ianuarie, intram si in Anul Cocosului de Foc conform zodiacului chinezesc. S-a spus ce presupune asta.
Am invatat/aflat in decursul educatiei noastre despre modul in care au disparut civilizatii: Atlantida, Lemuria.
Am invatat ca o planeta-gazda, din izvoarele cunoasterii de pana acum, a riscat de fiecare data sa fie distrusa de insasi locuitorii/chiriasii sai.
Am invatat/aflat ca in calitate de oameni si parte a Creatiei, ave/ ni s-a dat Liberul Arbitru.
Am invatat/suntem invatati ca decizi propriei vieti consta in alegerile pe care personal le facem. (Tot mai des invatam pe cont propriu asta).
Am vazut de la 1 ianuarie 2017 pana azi, 28 ianuarie 2017, ca s-au petrecut mai multe evenimente purtand amprenta focului/incendii, cat nu am auzit in ultimii ani la un loc. Au ars, au luat foc case, cladiri, masini, in 3 saptamani mai mult decat in 3 ani.
Vedem/constatam/auzim de morti avand originea in foc, in cateva zile mai mult decat in cateva luni.
Aflam / auzim ca anul tocmai inceput, isi are denumirea si implicit caracteristica, in zodia Cocosului de Foc.
Aflam, auzim, vedem, si poate ca........ atat. Sau, poate, ne acordam o sansa?
Auzim, vorbim si comentam ca lumea a devenit tot mai rea. Ca fiecare este doar pentru el. Ca egoismul este in floare.
Ca o contracarare, sunt cei ce cauta asiduu cursuri/seminarii de dezvoltare personala. Mai sunt cei ce incearca sa se dea ...bine pe langa Divinitate.
Lumea este rea. Care lume? Eu ce sunt? Tu ce esti? El ce este?
Toata rautatea parca s-a adunat acum in lume.
Da,. Poate. Sau pentru ca PREA MULTA LUMINA a patruns pe Pamant, se vede MAI BINE tot. Ca prin ochelari de dioptrie mare cand imi vad fiecare por de pe fata.
Sau cand vad structura firului de par la microscopul electronic.
Poate ca privind evenimentele actuale din aceasta perspectiva, ne vom ocupa mai mult de noi insine, vom fi mai fericiti pentru noi, mai ocupati CU noi, si mai putin vom vedea ce face vecinul nostru.
M-am gandit mult daca sa va trimit
scrisoarea pe care am primit-o acum vreo 3 saptamani si care era adresata
prietenilor mei: reali sau virtuali. Azi, nici nu mai stii unde este
granita..... Apoi, m-am gandit : De ce nu?
Veti intelege
necesitatea perioadei mele de analiza interioara.
"Eu sunt
Asociatia Pacientilor Oncologici din Romania,
sau mai pe scurt, mi se spune A.P.O.R. Stau in Ploiesti.
Sunt tanara. Am in
actele oficiale, varsta de 4 ani (m-am nascut in vara lui 2012- de! an de
referinta pentru omenire!) dar din cate stiu eu, in varsta umana, as avea 28 de
ani.
Cam atat cat are
Anca, tanara cu cancer de san, pentru care Iolanda -va spun eu imediat ce-i cu
"personajul" asta- a facut ceea ce a facut si pentru Daniel (35 de
ani); pentru Iulian (38 de ani); Dragos (50 de ani); dar si pentru Gabriela (30
de ani), pentru Anna (15 ani) sau pentru Florin (56 de ani) si mai sunt, dar
v-as plictisi: a pus la dispozitie contul deschis pe numele meu, asa incat
fiecare dintre cei enumerati au putut primi sponsorizari de la oameni deschisi,
sufletisti, dornici si dispusi sa ajute.
In total, au
trecut prin contul meu, peste 80.0000 lei in 2016. TOTI au ajuns la pacientii
pentru care s-au dat. Daca eu nu apaream pe lume, cum puteau fi ajutati sau cum
puteau ajuta aceste firme?
Trebuie sa spun ca
respect foarte mult o firma care a sponsorizat 4 pacienti si nu doar o data pe
fiecare, dar nu vrea sa i se faca numele cunoscut. Imi scot palaria in fata ei.
Existenta mea a
oferit ocazia acestor oamani, sa ajute pe un alt Om,
pentru care destinul i-a pus in desaga, incercarea numita CANCER.
Sa-l ajute sa-si
faca o operatie; sau o investigatie in strainatate care sa-i permita un
diagnostic cert; ori i-au trebuit banii pentru radioterapie - sunt liste de
asteptare! pentru cele 3 clinici din Bucuresti supraaglomerate si
suprasolicitate- ori, doar pentru a-si cumpara medicamente.
Eeeeiiii! Treaba
cu medicamentele este foarte interesanta: pe scurt: aici in Romania, pentru oncologie este
program national -adica, sunt suportate de stat cheltuielile din sanatate. Dar,
asa, pentru "varietate" exista un medicament GRATUIT pentru cancerul
de san DAR cu plata pentru cancerul de stomac. Si nu costa o fiola decat 23 800
lei..... Si sunt necesare 4 pentru o cura. ... Dar se fac 4-6 cure .....Puteti
verifica.
Sunt tanara, asa
cum am spus, dar nu mint. Intrebati-l pe Daniel. Sau pe prietenii lui care s-au
mobilizat sa faca actiuni de strangere de fonduri. Intrebati pe Andreea.
Sau, pentru Anna,
de 15 ani pentru care s-au mobilizat prietenii de la Comunitatea Prahoveana.
Da.
Acum, sa va spun
ce-i cu ...Iolanda. S-a gandit ea ca nu e bine sa stea degeaba dupa serviciu
-desi tot pentru pacienti lucreaza- fara sa ajute sa nu mai existe atat de
multi pacienti.
Si a facut
campanie de depistare precoce a cancerului la san. Au facut investigatia asta
peste 1000 de persoane. 48,23% aveau probleme diverse ale sanului. Cele mai
multe s-au rezolvat.
S-a gandit ca nu e
suficient. A inceput campania
de profilaxie a leucemiei la copii. Nu la orice copii. La cei fara parinti sau
fara posibilitati financiare. La cei discriminati social ori geografic. Si din
primii 71, a gasit 18 cu probleme. Si mai si! 2 fetite au talasemie! Boala
genetica.
Si ce mai face?
Gandeste. Gandeste la o clinica sociala. A reusit prin sponsorizare sa cumpere
: ecograf portabil si analizor pentru hemoleucograme. Vrea si analizor pentru
biochimie.Si mai vrea sa existe centru de zi pentru copii depistati cu probleme
hematologice. Asta pentru ca un transplant medular poate costa intre 100 000 -150
000 euro. Pentru un copil. Din suma asta, se poate pune pe picioare o
clinica...
Dar stiti ceva?
Are nevoie de sprijinul prietenilor. Iar cine este prietenul Iolandei, este
prietenul meu. Al A.P.O.R.
Iar eu, va invit
sa ma cunoasteti- sunt marca inregistrata OSIM pentru ca ma respect si sunt
responsabila- si sa ma sustineti sa lucrez pentru prietenii vostri, pentru
copiii vostri, pentru mamele sau iubitele voastre.
De aceea, va ofer
cateva date de identificare ale mele:
Pe 4 februarie cinstim Ziua Internationala
pentru cancerul la copii. Vrem sa ne intalnim cu prietenii nostri: ai A.P.O.R.
(ai mei adica!) dar si cu prietenii pacientilor.
Draga prietene
-virtual si real- scuza-ma daca te-am plictisit. Dar eu am invatat ca mai bine
ascult la inceput cand vorbeste cineva decat sa regret ca nu am ascultat.
Daca totusi,
sufletul tau rezoneaza cu al meu, te astept sa ne intalnim pentru a lucra
impreuna pentru ceilalti. Pentru cei pe care-i iubim si-i vrem sanatosi langa
noi.
Cu drag,
A.P.O.R."
Imi fac datoria si
va ofer scrisoarea de la A.P.O.R. dorindu-va Craciun fericit! si multa caldura
si lumina in suflet. Iolanda Gheorghiu
Ne plangem -noua insine sau celorlalti- ca alergam, ne agitam, ne enervam, muncim mai mult pe zi ce trece dar castigam mai putin si suntem mai obositi/stresati. Ca lucrurile se misca mai incet desi ne agitam mai mult.
Ca nimic nu iese/nu se poate face...ca lumea. Ca toti incearca sa insele, sa fure, sa minta, ca nu mai exista onoarea cuvantului, promisiunea respectata, eleganta colaborarii. Intr-un cuvant : nimic nu functioneaza cum am vrea sau ne-am astepta.
Ca in toate situatiile ce par complicate, solutia este extrem de simpla (NP. Situatiile prin ele insele, nu sunt complicate. DEVIN complicate prin interventia noastra, a aoamenilor). Iar solutia se numeste ALEGEREA MOMENTULUI.
Sau altfel spus, Timpul Momentului. Inseamna a face fiecare lucru la Timpul sau. In Ritmul sau. Asa cum spun batranii de acum -ai nostri - sau Batranii de demult ori ai altor culturi: sa lucrezi in acord si ascultand de Natura.
Folosim mintea pentru a gasi solutii rapide, pentru a grabi lucrurile -oricare ar fi ele!-pentru a face mai multe in acelasi timp -uitand ca exista un Timp pentru toate (vorba poetului), uitand -dar traind pe propria piele- ca nu putem influenta in mod esential nimic, decat in detrimentul nostru!-sau, taraganam lucrurile pana este prea tarziu.
Cineva spunea ca Viata este o tapiserie iar asta inseamna ca fiecare pata de culoare ce reprezinta un aspect din paza, are o dimensiune unica ce se integreaza perfect in lucratura. Asta inseamna ca NIMIC nu poate fi mai mare sau mai mic decat este dimensiunea modelului. Orice altceva, ar strica modelul de pe panza.
La fel cu viata noastra. Sau modelul patului lui Procust. Ne amagim sanguri cand credem ca putem ...ajusta Viata dupa bunul nostru plac. Pentru a ne fi bine, NOI trebuie sa ne acordam cu Ea.
Alegeti pentru doua zile consecutive, sa actionati doar in ritm fara enervare (a se citi "graba"), fara nemultumire, agitare dar si fara lentoare ("lasa ca se rezolva de la sine").
Alegeti sa ganditi: "Doamne, eu vreau sa fac...asta (si spuneti ce aveti atunci de rezolvat). Ajuta-ma te rog sa fac in ritmul meu propriu si in ratmul propriu al tuturor celor implicatai. Iti multumesc."
Veti vedea ca lucrurile incep sa ...curga in viata voastra. Si cu cat mai multi vor fi dintre cei ce aleg sa gandeasca astfel, cu atat mai usor se vor desfasura evenimentele. Ele oricum au loc. Si trec. Noi ca oameni ramanem. Situatiile/evenimentele, trec, se scurg in Raul Timpului. Dar noi, oamenii, ramanem aceeasi in aceasta intrupare. Atunci? Pentru cine va fi bine? Pentru mine sau pentru o situatie/eveniment? Ce credeti?
Va doresc sa va gasiti Momentul propriu pentru a savura cu adevarat nectarul zeilor............
In nebunia exterioara si in agonia interioara, regasim un filon -fir de argint, calauzitor. Care traseaza o directie. Ca suntem constienti de asta sau nu, mai putin conteaza in fata Vietii.
Ne imbolnavim, ne indragostim, ne dez-indragostim, ne cuplam, ne de-cuplam/despartim, aplicam la interviuri cat mai atractive, picam-si castigam experienta !- sau reusim si suntem dezamagiti ca nu este ce ne-am dorit/asteptat; vrem sa "facem" copii/nu mai vrem copii; vrem sa ne luam masina noua dar cat mai scumpa ca de!, finul/nasul/seful/vecinul/colegul si-a luat masina ultimul tip;ma distrez ca doar o data sunt tanar(a) si o viata am, dar vreau sa am si imagine buna, etc.
Nu stim ce vrem de fapt, dar toooot cautam. Nemultumirea interioara de a nu gasi in exterior ce ne dorim, ne accentueaza starea de agonie si exteriorizam o agitatie direct proportionala cu supararea interioara. Si am creat cercul vicios perfect. Fara sa stim ca NOI suntem creatorii lui.
Caut sa fac ceva ce ma multumeste, merg la cursuri de dezvoltare personala, urmez cursurile unei facultati de psihologie (prietenii imi spun ca sunt bun psiholog, ca le dau sfaturi bune -pana unde merg sfaturile? pana la experienta ta de viata de la varsta de 25-30 de ani?-); imi iau o diploma, tin eu la randul meu cursuri, devin coach si ...sunt in trend.
Si fug. De mine. Fara sa stiu asta. Dar asta fac. Pentru ca nu inteleg ce-i cu mine, de ce nu-mi gasesc linistea, de ce nu sunt multimit(a), de ce nu mai merge nimic din tiparele pe care le cunosteam, ma revolt, ma enervez, acumulez frustrari peste frustrari, ma supar pe parinti/copii (depinde de statutul meu) si merg inainte cu...valul (se poate accepta si "gloata").
Uit sa gandesc. Uit sa ma ...caut si sa ma gasesc. Cum? Cerand. "Vreau sa stiu CINE? sunt!"
Garantat veti primi indicii catre Calea proprie.
Opriti-va zbuciumul interior -prin a sta pur si simplu in loc si a respira de 3 ori, in mod constient, si simtiti cum aerul va inunda plamanii. Veti simti ca pluteste in jurul vostru un ALTFEL DE AER. Nu ca cel pe care il respirati in mod obisnuit. Are o ALTA tarie si va da o stare euforica fara sa fi baut ceva. E Spiritul Craciunului.
Spiritul ca atare EXISTA. Este un Spirit si deci, exista. Ganditi-va la asta. De ce nu s-a numit altfel aceasta perioada de mai bine de 2000 de ani ? De la inceput i s-a spus Spirit. Pentra ca asta a fost: Un Spirit intrupat.
Bucurat-va ca ati aflat sau ca vi s-a reamintit. Hraniti-va cu Puterea, Bucuria Lui. Un Spirit nu poate fi invins. Indiferent ca vom canta sau nu colinde, indiferent ca vom face sau nu turte, indiferent ca vom da nuci si covrigi (sau bani) colindatorilor. INDIFERENT. El se va manifesta si va merge mai departe indiferent de ce facem noi.
Mos bun, cald si dulce pentru toti copiii nostri si pentru toti copiii din noi! Iar daca se impune, si o ....nuielusa...........
Ca un dar din partea mea, cu ..acordul Mosului, va ofer o invatatura. Personala. Am inteles-o dupa cateva saptamani de framantari si ...stomac tocat nervos. Doar el este forja, nu-i asa? La nivelul lui au loc transformarile emotiilor.
Ati avut senzatia ca va deranjeaza cand ati avut o idee si dupa putin timp constatati ca cineva a...cosmetizat-o putin, a schimbat cate ceva pe ici-colo si o prezinta ca fiind a lui/ ei? Sau ca va copiaza in imbracaminte, accesorii, machiaj, orice este personal?
Ei, bine, daca ati trecut prin asta, inseamna ca la un moment dat - moment care se poate numara in zeci, sute de ani in urma sau mai mult - ati realizat FURT DE IDEE.
Astazi i-am spune plagiat, am folosi proprietatea intelectuala, etc. In esenta, atat reprezinta : ca ati furat ideea sau ideile cuiva.
In Decalog se gaseste si porunca " Sa nu furi". Multi dintre noi am spune repede "Eu n-am furat in viata mea un ac!" Poate. Nu in asta. Sau poate nu constient. Dar a fura nu inseamna doar ce vedem/ palpam/ mirosim. Este si ceea ce se afla in mintea noastra.
Nu cred ca la ultima voastra spovedanie ati marturisit ca ati ..furat ideea cuiva. Totusi, bucurati-va: daca ati trait asemenea sentimente, inseamna ca aveti constiinta suficient de ridicata si suficient de sensibila, incat a scos la suparafata ceea ce sufletul a tinut ca durere.
Da, bucurati-va ca durerea v-a transmis un mesaj. Si inca unul atat de subtil.
Considerati aceasta postare o continuare la cea " Despre suferinta". Asa poate prietena mea nu mai este nemultumita ca la acea postare nu am dat un...exercitiu. Exercitiul este insasi atentia personala indreptata inspre tine.
Exersati. Ce simtiti cand afirmati cu convingere: "Am furat idei. Am furat o idee." Va strange de gat? Va sufoca? Va doare in dreptul timusului (in "cosul pieptului")? Atunci, da, ati accesat o parte din biblioteca voastra emotionala personala.
Acceptati ca ati facut-o, spuneti-va ca va iertati si va iubiti. Va veti simti mai intariti. Chiar daca poate fi dupa un efort.
Iar daca in ultima saptamana v-ati simtit ca trecut prin masina de tocat carne, nu ma speriati. Inseamna ca Luna Noua din Sagetator a avut mult de lucru la nivelul sufletului vostru.
A scos la suprafata cat de multe sentimente de vinovatie a putut -sau ati permis voi- si a cam maturat cu ele. Sau prin voi. Oricu, a asezat bine amintirile din spatele sentimentului.
Dar asta este o alta discutie.
Multe dulciuri si multe minuni sa va aduca in viata Mos Nicolae. El e bland si .....drept.
