Toti oferim, ajutam, sprijinim, o facem fara a astepta o recompensa. Poate ca uneori facem si gesturi din calcul. Pe ideea: il / o ajut, pentru ca este posibil la un moment dat sa am nevoie si eu de el /ea. Dar de cele mai multe ori facem asemenea gesturi pentru ca ne simtim bine. Si biologic se intampla asta: creierul creeaza endorfinele care ne dau senzatia de satisfactie/fericire. Si asta porneste de la starea interioara: sufletul se manifesta.
Deci este in firea noastra, a oamenilor, sa ajutam, sa sprijinim pe cei de langa noi. Fara recompensa. Si totusi.... Vrem sa ni se multumeasca. Sa primim un simplu " multumesc" dupa ce am spus o vorba buna, am oferit ajutor, am daruit ceva. Atat vrem: MULTUMESC. Sau poate nu constient. Dar suntem nemultumiti/ dezamagiti cand nu primim acest cuvant.
Este adevarat ca nici un gest, nici un cuvant, nici o idee, nici un gand nu raman fara urmari asupra noastra. In timp - de la cateva secunde la cateva luni / ani, primim consecintele manifestarii noastre ca fiinte energetice. Deci, nu facem noi asemenea calcule. Universul o face in locul nostru. Dar "Multumesc", are o foarte mare importanta. Azi, am realizat de unde iritarea/ insatisfactia mea cand nu mi se multumeste -prin cuvinte - pentru ceea ce fac.
Rationamentul era atat de simplu si in fata mea, incat nu l-am sesizat pana acum: daca noi suntem creatia lui Dumnezeu si expresia Lui exista in noi, iar El se manifesta prin oameni, inseamna ca atunci cand noi spunem "multumesc", de fapt...Ii multumim lui Dumnezeu. Recunoastem faptul ca am primit ajutor / am fost ajutati de El prin intermediul persoanei din fata noastra! Atat de simplu, ca te cutremuri!
Realizati cat de mult se schimba semnificatia unui cuvant cand ii intelegi puterea? Valoarea? Adevarata semnificatie? Daca nu multumim, consideram ca noi, partea umana din noi, egou-ul/ personalitatea noastra este cea care a acordat ajutorul. Si de fapt atunci ne indepartam de Divinitatea din noi. De sufletul nostru. De esenta noastra. Dar multumind, ego-ul paleste, considera ca se umileste. Eiii......... dar atunci se materializeaza unul din indemnurile Mantuitorului: " Cei ce se vor micsora, de fapt se vor mari."
Analizati. Meditati.
Aceasta revelatie/ intelegere vreau sa v-o ofer drept dar de Craciun pentru 2013. Poate vor mai fi si altele. Cine stie................
Va propun ca in Seara de Ajun, la ora 21 .00 ora Romaniei, fiecare dintre cei ce rezonati cu aceasta idee, sa trimiteti un gand de multumire Celui a carei Nastere o sarbatorim. Copilului Christic din sufletul nostru. Daca o faceti, veti simti puterea rugaciunii in grup, facuta indiferent la ce distanta unul de altul, avand un punct comun: trairea gandului. Voi reveni cu aceasta propunere si zilele viitoare.
Si noi avem nevoie sa intelegem.........
Astept sa ne Re-vedem in Sfera Iubirii.
sapphires7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu