Cate ceva despre mine...........

Duminica, 6 octombrie 2013, ora: 14.00, Germania- ziua de nastere si prima postare a acestui blog. 

De doi ani intentia a existat. Dupa un curs tinut la Ploiesti de Mihaela (ashtara tristar) despre terapia cu ingeri, intentia a devenit aproape materiala. 

Cu ani in urma la o slujba de duminica, mi-a atras atentia parabola unei evanghelii. Spunea atunci preotul ca exista un tata ce avea 3 fii. Si fiecaruia dintre ei i-a daruit cate un talant (ban) si le-a cerut ca peste un an sa  vina si sa spuna fiecare ce a facut cu acel talant. 

La momentul stabilit s-au prezentat in fata tatalui cei trei frati. Primul a spus ca a ingropat talantul in pamant si l-a pastrat cu sfintenie pentru a-l putea da exact in aceeasi stare in care l-a primit.

Al doilea a spus ca l-a daruit unei familii mai sarace decat el pentru ca asa il invatase tatal lui-sa fie mai generos cu cei din jur.

Al treilea a spus ca a cumparat  cu acel talant o bucata de pamant, l-a semanat, l-a ingrijit, a strans recolta de pe el, a vandut o parte iar cu banii obtinuti a mai cumparat o bucata de pamant, iar o parte de recolta  a pastrat-o pentru el si familie.

Tatal a recompensat si a felicitat pe cel de-al treilea pentru ca A INMULTIT talantul dat. 

Asa m-am gandit ca avem si noi: talanti/talente cu care ne-am nascut, pe care le valorificam, le inmultim sau le lasam sa se piarda. Si asa a inceput exprimarea mea constienta in raport cu ceilalti:prin actiuni de voluntariat in asociatii de tineri seropozitivi-din 1996, a persoanelor cu cancer-din 2009; prin rezolvarea conflictelor interioare a persoanelor venite la consiliere-de la propria neacceptare pana la rezolvarea conflictelor cu  altii. Dar totul are un numitor comun: capacitatea de comunicare a unei informatii.

Traim in  timpuri, in clipe, in care  totul si fiecare aspect al vietii noastre si al celor din jur, se schimba cu repeziciune. Nimic din ceea ce "planificam"  azi nu se mai poate trai maine. Nu-i nevoie sa fii un geniu pentru a sesiza asta.

Si totusi CEVA observam  ca au in comun aceste situatii: exista o legatura intre ceea ce simt, ce manifest si CUM se simte corpul meu. Sesizam ca emotii, frici, furii, dragoste, cand le  constientizam  si le traim, ne fac sa ne simtim intr-un fel anume. 

Frica ne face sa ne simtim mainile si picioarele reci; sau un gol in stomac; dragostea ne face sa simtim ca ne incalzim, ca deodata ne este cald, ca totul in jur este frumos, are  contur si consistenta, bucuria ne face sa respiram precipitat, sa ai senzatia ca  te sufoci -chiar asta se intampla!- de multumire, etc.

Intr-o fraza putem concluziona: corpul ne spune CE? si CAND? are nevoie de ceva. La fel, sa retinem vorbele lui Henry Ford: "Dumnezeu nu te-a creat cu piese de schimb."

Va astept sa ne reintalnim in sfera Iubirii.


sapphires7